În 1957, 1 și 2 iunie, clujenii au avut ocazia să asculte Simfonia nr 2 în do minor de Mahler, sub bagheta lui Constantin Bugeanu. Apoi, până la final de 1989, au fost programate Simfoniile 1 (Remus Georgescu, Maurice Handford, Emanuel Elenescu, Horia Andreescu, Cristian Mandeal), S4 (Wilhelm Demian, Horia Andreescu, Herbert Kegel/ex RDG), S9 (Handford), 5 (Andreescu). Post 1990 înseamnă S6 (Gottfried Rabl/2008, pe scena Casei de Cultură a Studenților), S4 (Mandeal), S2 (Valentin Uryupin/Rusia) și S3 în re minor, sub bagheta lui Gabriel Bebeșelea/23 februarie, 2024.
Și dacă în urmă cu nu an a fost S3, de data aceasta, vineri, 9 mai 2025, propunerea Maestrului Bebeșelea a fost Simfonia nr 6 în la minor, controversată ca istoric (amestec de împliniri și dezastre personale și profesionale) și structură (ordinea părților 2 și 3, Andante moderato-Scherzo. Wuchtig), profetică prin finalul anticipat, cu siguranță cea mai personală dintre toate lucrările sale.
Cu Simfonia 6-Allegro energico, ma non troppo; Andante moderato; Scherzo. Wuchtig; Finale: Allegro moderato-, Gabriel Bebeșelea adaugă o piesă de rezistență repertoriului său și nu oricum, ci în aplauzele unui public entuziasmat. Firesc dacă iau în calcul experiența lucrărilor lui Mahler în cariera dirijorului, fost semifinalist al Concursului internațional de dirijat Gustav Mahler al Bamberger Symphoniker 2016. Cu un parcurs ulterior marcat de intervenții ferme, eu supunânudu-vă atenției doar câteva: ”Mahler este unul dintre compozitorii de care am fost și sunt strâns legat” sau ”Cu siguranță, Mahler care nu doar un compozitor complex, ci și unul greu, poate pentru că el însuși a fost o ființă contorsionată, cu spaime adânci (…) Muzica lui, așa autobiografică și plină de angoase cum e, m-a ajutat să fiu un dirijor mai bun”. Cu o completare personală, nu mai bun, ci foarte bun, dovadă invitațiile de care se bucură Gabriel Bebeșelea în prezent, agendă încărcată, exemplară prin repertoriu și săli de concert.
Ca tematică generală, Simfonia nr 6 nu este departe de nr 1 (premiera în 1889), meditație asupra vieții și morții, final totuși optimist. Despre viață și moarte, împliniri și eșecuri, speranță și abandon este vorba și în S6, portret al propriei sale decăderi. Putem vedea în S6, fără să greșim, testamentul lui Mahler, lucrarea în sine deschizând ferestre multor abordări și interpretări. Pentru că ceea ce propune Mahler este o călătorie marcată de împliniri, necazuri și eșecuri, greu de dus. Călătorie pusă pe note ce trebuie citite cu atenție, cu mare atenție, interpretate și mai ales, înțelese, evidențiate și puse în discuție, interpretate la cerințele compozitorului.
Călătoria nu este deloc ușoară. Finalul se regăsește în performanța artistică care au la bază dedicare, răbdare, pasiune, atenție acordată fiecărei note sau/și pasaj, exigență, respect pentru compozitor, partitură, Orchestră și public, interpretare a textului muzical în sensuri mai largi, pe baza unei solide culturi generale (epocă, curent muzical, filosofie, estetică…). Le regăsim pe toate în arta dirijorală a Maestrului Bebeșelea, baghetă la sufletul spectatorilor, instrumentiștilor, soliștilor.
Punctul forte al viziunii dirijorale în S6 de Mahler (sonorități diverse, intense, închegate însă), îl constituie de departe, umanitatea, chiar dacă firul roșu al partiturii induce sumbrul, pesimismul, destin nedrept cu Mahler. Romantic târziu adus în contemporaneitate grație unei călătorii muzicale ce nu și-a pierdut deloc actualitatea.
Nu în ultimul rând, trebuie să remarc excelenta relaționare cu Orchestra Filarmonicii Transilvania, semnalată și în alte cronici.
Demostene Șofron
Foto Bogdan Meseșan
Articolul Din fotoliul de orchestră-Mahler, când muzica a vorbit înaintea faptelor apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
