Marea răscoală a ţăranilor din Transilvania din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, a avut o însemnătate aparte prin impactul său în plan european la sfârşitul secolului al XVIII-lea, consemnează profesorul univ. dr. Nicolae Isar în lucrarea sa ”Istoria Modernă a Românilor (1774-1848) partea I: 1774-1848” (Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001). Prin amplitudinea sa, răscoala a anunţat trezirea populară pentru lupta românilor privind drepturile şi identitatea naţională, teme angajate cu o deosebită profunzime în revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu şi cu prilejul revoluţiei de la 1848-1849 în Ţările Române.
Răscoala a avut un dublu caracter social şi naţional, fiind declanşată în primele zile ale lunii noiembrie 1784 de ţăranii iobagi împotriva nobililor.
Istoricul David Prodan a arătat, în ce priveşte răscoala din Transilvania a lui Horea, Cloşca şi Crişan, că ridicarea ţăranilor iobagi români la lupta pentru dreptate socială, pentru înlăturarea asupririi exercitată de nobilime, implică aspectul naţional, în sensul că orice câştig în acest plan al luptei pentru libertate socială a masei ţărănimii iobage însemna totodată şi un pas pe calea emancipării poporului român din Transilvania, indică sursa citată.
Sursa foto: cimec.ro
Situaţia tot mai grea a ţăranilor iobagi, ale căror sarcini atât iobăgeşti cât şi fiscale sporeau, arendarea dreptului de crâşmărit, stoarcerea de drepturi băneşti sub diferite titluri, abuzuri nenumărate în ce priveşte distribuirea sarcinilor şi încasarea obligaţiilor băneşti, precum şi neluarea în seamă a sancţiunilor şi nepedepsirea vinovaţilor au dus la amplificarea tensiunii sociale care avea să genereze în cele din urmă declanşarea răscoalei condusă de cei trei lideri desprinşi din rândul celor nemulţumiţi, indică volumul ”De la Bobâlna la Alba-Iulia. Lupta Transilvaniei pentru Dreptate şi Libertate” (Corneliu Albu, Editura Dacia Traiana, Bucureşti).
Un document oficial provenit de la Gheorghe Jozsa, unul dintre pretorii comitatului Turda, explică de ce nu poate termina clăditul caselor prin volumul mare de muncă simultan pe mai multe planuri la care erau supuşi iobagii. Acest document, reprodus de istoricul David Prodan în lucrarea sa ”Răscoala lui Horea în Comitatele Cluj şi Turda”, îl asigură pe comitele cancelist să nu fie îngrijorat ”căci toate acele clădiri rând pe rând se ridică, dar domnul colonel prea n-are linişte, că nu se găsesc toate deodată, căci poporul birnic nici eu nu pot să-l storc, dintr-odată, de toate puterile lui, căci doar sărmanul norod şi acum clădeşte pe nimic şi acea grozavă casă de încartiruire şi grajdurile, şi, în acelaşi timp, bucate dă, cară, pentru agonosirea banilor de dare aleargă, trudeşte, slujeşte şi pe stăpânul pământului, trebuie să trăiască şi să lucreze şi pentru el; atât mai lipseşte să-l sfarm, să-l pustiesc, dacă-l pun, din răsputeri, să facă toate deodată. (…) Sunt aşa de multe aci năpăstuirile mulţimii, că nu se poate spune”, potrivit sursei citate anterior.
Dată fiind această situaţie grea a ţărănimii iobage din Transilvania, precum şi picătura care a dus în cele din urmă la vărsarea paharului suferinţelor, respectiv decizia din vara anului 1784 privind ”conscrierea militară” prin care trebuiau furnizaţi soldaţi Vienei în războiul cu Imperiul Otoman, norodul nu a pregetat să pună mâna pe arme şi să îşi caute dreptatea în primele zile ale lunii noiembrie 1784.
În iarna anului 1783, Horea a plecat la Viena, ajutat de Asociaţia ”Frăţia de Cruce”, ca să pledeze pentru soarta norodului în faţa împăratului Franz Josef. A revenit în Apuseni în primăvara anului 1784, iar în luna aprilie cancelaria imperială a ordonat guvernului din Transilvania ca până la o nouă decizie a împăratului privind cercetările ordonate câţiva ani mai înainte să apere pe locuitorii din Munţii Apuseni de persecuţiile funcţionarilor Domeniului şi ai Comitatului iar cei care fuseseră arestaţi să fie puşi imediat în libertate.
Nobilii nu erau de acord cu plecarea de pe moşii a iobagilor pentru serviciul militar în slujba Vienei, autorităţile au împărtăşit punctul de vedere al acestora şi au anulat toate recrutările făcute. Pe acest fond de tensiune, în comuna Mesteacăn din Zarand a izbucnit revolta condusă de Gheorghe Crişan la 31 octombrie 1784. Focul răscoalei cuprinde rapid comitatul Hunedoarei, al Albei, al Clujului şi al Turzii, conform volumului ”De la Bobâlna la Alba-Iulia. Lupta Transilvaniei pentru Dreptate şi Libertate”. Astfel a început una dintre cele mai sângeroase răscoale din această parte a continentului european în secolul al XVIII-lea, care avea să joace un rol important prin ecoul său în plan european. Publicistul francez Jean-Pierre Brissot s-a adresat împăratului transmiţând acestuia dreptul la răscoală al unei naţiuni asuprite împotriva asupritorilor, potrivit lucrării profesorului univ. dr Nicolae Isar – ”Istoria Modernă a Românilor (1774-1848) partea I: 1774-1848”.
