June 16, 2024

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică îi sărbătorește, în fiecare an, la 2 iunie, pe Fericiții episcopi greco-catolici martiri Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, ucişi pentru credință de către regimul comunist în diferite locuri din România între anii 1950-1970. Această sărbătoare a fost stabilită după ceremonia de beatificare a celor șapte Episcopi români uniți cu Roma, de către Sfântul Părinte Papa Francisc, la Blaj, în 2 iunie 2019.

După beatificare, Episcopii români uniți au fost numiți „fericiți” ai Bisericii Catolice, considerați modele de trăire a credinței creștine și mijlocitori la Tronul Tatălui Ceresc. La sesiunea din toamnă a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, de la Blaj, din 23-25 octombrie 2019, s-a decis ca ziua de 2 iunie să fie trecută în calendarul liturgic ca sărbătoare de poruncă, având numele: Fericiții episcopi martiri greco-catolici români.

Ordinea numirii Martirilor, așa cum a fost stabilită în Cauza beatificării lor, este cea în care și-au încheiat viața pământească și s-au născut pentru Cer: cel dintâi e Episcopul Vasile Aftenie, a murit sub torturi în 10 mai 1950, la închisoarea Văcărești; apoi, Episcopul Valeriu Traian Frențiu a murit în 11 iulie 1952, în Penitenciarul din Sighet. Urmează Episcopul Ioan Suciu, care a murit în Penitenciarul din Sighet, în 27 iunie 1953. Este apoi numit Preasfințitul Tit Liviu Chinezu, care a trecut la Domnul în Penitenciarul din Sighet, în 15 ianuarie 1955. Sunt numiți în continuare Episcopul Ioan Bălan, a fost chemat la Domnul în  4 august1959, în timp ce se afla cu domiciliu obligatoriu în Mănăstirea Ciorogârla, Episcopul Alexandru Rusu, care a murit la Penitenciarul din Gherla în 9 mai 1963 și Episcopul Iuliu Hossu, care a murit la București, în 28 mai 1970, după ce din domiciliul obligatoriu de la Mănăstirea Căldărușani a fost dus la spitalul Colentina.

În Biserica Catolică, un credincios este declarat martir atunci când se află privat de libertate pentru credința sa, apoi este supus unor torturi, sau altor privațiuni de ordin psihic, fizic, la care se supune de bunăvoie, nu protestează și nu se împotrivește cu nimic acestui tratament, şi, punându-și încrederea în Dumnezeu acceptă toate aceste suferințe cu seninătate, pentru credință, pentru Dumnezeu. Este ceea ce s-a pus în evidență la ceremonia de beatificare, la Blaj, când postulatorul cauzei, pr. Vasile Man, a prezentat sinteze ale biografiilor celor șapte Slujitori ai lui Dumnezeu. I-a prezentat ca fii ai Bisericii Române Unite, care s-au născut în familii creștine și s-au oferit să-L slujească pe Dumnezeu, fiind apoi consacrați Episcopi. În timpul regimului comunist, când Biserica era interzisă și atacată de cel rău, „au predicat rezistența sufletească întărind credincioșii în credință. Supuși persecuției pentru a se lepăda de credința catolică și de comuniunea cu Urmașul Sfântului Petru au rămas tari și fideli Sfintei Uniri cu Biserica Romei, mărturisind credința în lagăre, în închisori și în domicilii obligatorii, iar după grele și îndelungate suferințe, au trecut la veșnicie, preamărind bunătatea Providenței și lăsând posterității moștenirea iertării și a împăcării. Acum ei ne invită să privim cu încredere la Părintele luminilor și ne încurajează să perseverăm în Cristos.”

Documentul final care atestă beatificarea celor șapte Fericiți episcopi, „Breve di Beatificazione” conține aceste șapte biografii, toate puse sub citatul evanghelic: Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze. Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde; dar cel ce-și pierde viața pentru mine și pentru evanghelie, o va salva (Mc 8, 34-35). „Aceste cuvinte ale Domnului consemnate în Evanghelie au fost mărturisite și trăite de cei șapte Venerabili Slujitori ai lui Dumnezeu, Episcopi ai Bisericii greco-catolice din România”, consfințește Sfântul Părinte Francisc în document, și amintește cum, „la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial România a fost subjugată unui regim dominat de ideologia sovietică, Biserica greco-catolică a fost supusă unei persecuții crunte, declanșată și desfășurată de puterea civilă care a avut intenția de a o distruge complet din sânul poporului român. Acești Episcopi greco-catolici au urmat «atât calea crucii Bisericii» cât și «calea Fericirilor», și-au oferit viața pentru apărarea credinței catolice și pentru păstrarea comuniunii cu Succesorul lui Petru, luptând totodată cu tărie pentru a apăra Biserica însăși.”

Sunt cuvinte care vor străbate veacurile în fiecare an, la 2 iunie, când Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică își sărbătorește Martirii. Lor, și contemporanilor lor, celor care au luptat cu întunericul regimului comunist folosind armele luminii – perseverența în credință, rugăciunea și binecuvântarea -, credincioșii din Biserica anului 2024 le datorează libertatea lor, putința de a avea sărbători. Libertatea de sub puterea unei dictaturi și libertatea exercitării credinței, nu sunt un „dat” pentru generația de azi, ci sunt un dar, darul lui Dumnezeu prin credința și jertfa Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea.

Iar sărbătoarea din 2 iunie 2024, această zi marcată cu roșu în calendarul liturgic greco-catolic, reprezintă, nu doar chemare la bucurie, ci și invitație la a apăra și azi aceste valori, după exemplul Fericiților martiri. Este îndemnul pe care-l adresa recent credincioșilor, urmașul pe tronul arhieresc al Eparhiei de Cluj-Gherla al Episcopului Iuliu Hossu, unul dintre cei șapte Fericiți martiri. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a avut bucuria ca, în memorabila dată de 2 iunie 2019, împreună cu Preafericirea Sa Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, să-l primească pe Sfântul Părinte Francisc la Blaj, în calitatea, atunci, de Episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore.

V.S.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *