Acest film prezintă regiunea Donbas și problemele care au apărut în Ucraina în anul 2014 când Rusia a anexat Crimeea. Filmul ne arată un sat fără electricitate, fără prea multă mâncare, în care a bea o cafea devine un lux. Aici găsim doi oameni care au viziuni foarte diferite asupra vieții și a politicii: unul este pro-occident și unul pro-rus, dar ei au un punct în comun: ambii se simt din Donbas și simt că nu sunt importanți astfel încât să fie uciși!
Fiecare are cumva dreptatea lui: unul este extroveritit, se simte bine, vine cu băutură și face glume în timp ce camaradul lui e introveritit, rezervat, cumpătat și rațional. Cu toate că nu se înțeleg foarte bine, ei se caută unul pe altul și se susțin. Filmul ne invită la a face o reflecție asupra vieții, fragilității ei, sensului ei și a politicii. Cu toate că cei doi trăiesc timpuri extrem de grele, ei caută sensul lor în acest context geo-politic extrem de complicat. Am văzut foarte multe filme ca acesta care prezintă viața oamenilor normali care suferă din cauza războiului și mi-a venit în minte filozoful și scriitorul spaniol Miguel de Unamuno care a introdus un nou concept acela numit de el intraistoria adică istoria oamenilor simpli în opoziție cu istoria pe care o învățăm.
Vă încurajez să mergeți la filme la TIFF pentru că regizorii, actorii și producătorii sunt aici. Atmosfera este excepțională. Pe data de 17.06. 2024 am avut plăcerea și onoarea să vorbesc cu domnul regizorul acestui film, domnul Dmytro Moiseiev. După sesiunea de Q&A cu el am o viziune diferită despre Ucraina.
Șerban -Fluieraș Mihaela-Ioana