Al Doilea Război Mondial, un subiect abordat pe măsura importanței și locului în istoria universală, care a fost cel mai devastator război din istoria recentă a omenirii, a izbucnit în septembrie 1939 ca un conflict militar la nivel european între Germania, pe de o parte, și Polonia-Anglia-Franța, pe de altă parte, extinzându-se apoi la nivel mondial, cuprinzând aproape toate statele lumii.
Din această perspectivă, în acest scurt articol, doresc să relatez succint, principalele evenimente, specifice perioadei premergătoare, inițierii și desfășurării războiului, desigur cu implicațiile inerente asupra României.
După semnarea de către Franța, la 22 iunie 1940, a armistițiului cu Germania, la Compiègne, prin notele ultimative din 26 și 28 iunie 1940, guvernul Uniunii Sovietice a rupt granițele românești, ocupând teritoriile Basarabiei, nordul Bucovinei și ținutul Herței (44 500 km2 și o populație de istorie de 3,2 milioane locuitori din Basarabia, respectiv 6 000 km2 și o populație de 500.000 de locuitori din nordul Bucovinei).
Rupturile teritoriale au continuat prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, când Ungaria horthystă a ocupat 44.492 km2, respectiv nord-estul Transilvaniei, cu o populație de 2.667.000 de locuitori.
La 22 iunie 1941, România a intrat în război, alături de Germania, împotriva Uniunii Sovietice, în vederea reîntregirii teritoriului său național. Generalul Ion Antonescu și-a asumat responsabilitatea angajării intrării în război și le-a cerut militarilor români, prin celebrul ordin, să treacă Prutul și să elibereze Basarabia și nordul Bucovinei: „Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul, Zdrobiți vrășmașul din Răsărit și Miazănoapte. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre (…)”. Așadar, evoluția evenimentelor a determinat conducerea statului să ia o decizie extrem de grea, respectiv Armata Română să se pregătească pentru a participa la acțiunile ofensive ale Germaniei împotriva Uniunii Sovietice, cu siguranță un război impus, dar la momentul respectiv nu se putea lua o altă decizie care să fie în corelare cu interesele statului român și a guvernului condus de generalul Antonescu.
Au fost angajate în operațiunile militare efectivele celor două armate române, Armata a 3-a și a 4-a Română, având peste 450.000 de militari, care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare) și forța maritimă (3 distrugătoare, două submarine plus alte vase mici).
Începând cu 1 iulie, diviziile Armatei a 4-a Române asigurau flancul drept german, înaintând pe direcția Huși-Chișinău-Dubăsari. S-au desfășurat lupte grele în localitățile Epureni și Țiganca. La 9 iulie 1941, marile unități române dețineau control total asupra întregului teritoriu al nordului Bucovinei. Ultimele divizii sovietice retrase din partea de nord a Basarabiei dincolo de Nistru au fost cele din zona orașului Orhei,15 iulie.
La 16 iulie, unitățile de blindate au intrat în orașul Chișinău, continuând înaintarea spre Tighina. S-a trecut la ofensivă în sudul Basarabiei, unde acționa Corpul 5 Armată. Amenințate cu încercuirea, trupele sovietice au început să se retragă spre est, până la aliniamentul fortificat de pe malul estic al Nistrului. Marile unități ale Armatei a 4-a au trecut sub conducerea operativă română, rămânând în dispozitiv de apărare pe Nistru și pe litoralul maritim. Eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei a fost finalizată la 26 iulie 1941, eveniment care a fost salutat cu satisfacție de opinia publică românească. Incontestabil, operațiunile militare duse de Armata a 4-a Română pentru eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei se impun ca o componentă dintre cele mai semnificative ale patrimoniului ei ostășesc.
La 8 august 1941, marile unități din compunerea Armatei a 4-a Române au primit ordin să acționeze pe direcția generală Nistrul inferior – limanul Tiligulski, având ca obiectiv final Odessa. La 16 octombrie 1941, după două luni de lupte grele, trupele Armatei a 4-a Române au cucerit Odessa. Pierderile s-au ridicat la 92 545 de militari, dintre care 17 729 de morți, 63 345 răniți și 11 471 dispăruți.
Sursa: Istoria militară a poporului român,vol.IV, Editura Militară,București 1989, p.434
Începând cu 15 iunie 1942, unități militare române au fost introduse succesiv în luptele din Caucaz și Cotul Donului – Stalingrad, unde au acționat în condiții deosebit de grele de climă și de lipsuri materiale (tunuri de artilerie antitanc, mijloace de transmisiuni, muniții, echipament gros pentru iarnă, alimente și medicamente), luptând până la 3 februarie 1943.
Armata a 4-a de la ,, întoarcerea armelor” , până la 9 mai 1945, a participat la campania din vest.
Din noaptea de 23 spre 24 august 1944, Armata Română s-a alăturat Națiunilor Unite în războiul antihitlerist, cu începere de la 5 septembrie 1944, Armata a 4-a Română, comandată de generalul de corp de armată Gheorghe Avramescu, intrând în compunerea Grupului de Armate General Trofimenko (comandantul Armatei 27 Sovietice), a preluat frontul Transilvaniei între Brașov și Turda de la Armata 1-a Română și a luptat, în cadrul acesteia, până la 21 octombrie 1944, iar începând cu 22 octombrie 1944 a operat continuu sub ordinele Grupului de Armate General Jmacenko (comandantul Armatei a 40-a Sovietice), până la capitularea forțelor germano-maghiare în Cehoslovacia (12 mai 1945,ora 06.00).
Sursa: GHEORGHE ROMANESCU, Marile bătălii ale Românilor, Editura Sport-Turism, Bucureşti ,1982, p.201
Se impune să remarcăm etapa eliberării Clujului, la 11 octombrie 1944, cel mai important centru cultural, administrativ și economic al Transilvaniei, care a constituit un eveniment deosebit de important în acea etapă a războiului, pentru dezrobirea Transilvaniei de Nord-Est. Eliberarea a fost, este și va rămâne o victorie românească.
Sursa: GHEORGHE TUDOR-BIHOREANU(crd,), Armata a IV-a ,,Transilvania”în cruciada eliberării Europei, Editura Dacia Cluj-Napoca,1998, anexa 4.
Sursa: GHEORGHE TUDOR-BIHOREANU(crd,), Armata a IV-a ,,Transilvania”în cruciada eliberării Europei, Editura Dacia Cluj-Napoca,1998, anexa 5.
Experiența participării României la al Doilea Război Mondial înglobează, cu siguranță, și experiența participării Armatei a 4-a Române atât pe Frontul de Est (de la Prut până la Stalingrad și în Caucaz, apoi, din nou, pe teritoriul național), alături de armata germană, cât și pe Frontul de Vest ( de pe teritoriul național până în Podișul Boemiei, în centrul Europei), dezvoltarea artei militare, a fost evidențiată capacitatea comandamentelor și statelor majore de a-și însuși și aplica principiile ducerii acțiunilor de luptă moderne.
Astăzi, după 79 de ani de la finalizarea celui de-al doilea război mondial gândurile noastre se îndreaptă cu respect către toți cei care au făcut parte din această mare unitate. Armata a 4-a Română în cel de-al Doilea Război Mondial a demonstrat un curaj remarcabil și un devotament de neclintit în fața unor provocări uriașe. Soldații și ofițerii săi au luptat cu demnitate, sacrificându-și viețile pentru patrie și pentru valorile în care au crezut.
Închei acest articol, aducând un omagiu eroismului, devotamentului, curajului celor care au făcut parte din această mare unitate, totodată onoarea lor va rămâne mereu în inima noastră, amintindu-ne mereu, cu recunoștință de acești bravi militari, care au marcat decisiv, istoria României.
Alexandru TOMI
Alexandru TOMI este căpitan în Divizia 4 infanterie ,,Gemina”, doctorand în domeniul relații internațional în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a UBB.
