La Editura Casa Cărții de Știință, a apărut în aceste zile ale reînvierii naturii o carte frumoasă și interesantă a unui tânăr care nu a împlinit încă 15 ani. Este de loc din comuna mea natală, Cerna, termină în acest an clasa a opta și este îndrăgostit de istorie și poezie. Le mulțumesc și astfel doamnei Alexandra Ionel, care s-a aplecat asupra paginilor cărții cu un devotament emoționant și domnului Mircea Trifu, directorul general al editurii acesteia, tânără cât acest sfert de veac, care s-a scurs până acum, pentru eleganța și curajul de a debuta editorial un tânăr la 14 ani, tocmai din Dobrogea de Nord.
Așadar, autorul acestei cărți cu microeseuri zvelte, Cosmin Darius Misir, este un dolescent. Are doar 14 ani (în 4 aprilie împlinește 15 ani!) și este elev în clasa a opta, la Școala Generală „Panait Cerna”, din localitatea noastră natală, Cerna nord-dobrogeană. Cu toate că ne-am născut în același sat al lui Dumnezeu, nu ne-am văzut niciodată. I-am știut demult, pe înaintații lui, cu familia germene fiind chiar vecini. Cu toate că tatăl său, Petrică Misir, este meglen, dar fiindcă din partea mamei, Alina Misir, nu, fiul se recomandă surâzător că este mocan. Am admirat întotdeauna această familie de oameni inteligenți, mândri megleniți, frumoși și înțelepți. Pe Cosmin l-am cunoscut la sfârșitul anului 2023. Mi-a atras atenția fotografia sa de prezentare de pe internet, cu acea mască albă, aplicată direct pe pielea feții, foarte șic, însoțită de o mimică teatrală studiată, apoi numele de Misir și că era din Cerna mea amirosind a flori de câmp tot timpul anului.
Apoi i-am citit zilnic sau chiar de mai multe ori în zi, textele cu miez istoric, dar și din alte laterale ale măreției comportamentului uman, cum ar fi cel despre Jean Moscopol, fermecătorul cântăreț interbelic ori chiar cel despre mine, despre Mehmed Niyazi, un poet turc din România, despre care Cosmin spune că este uitat pe nedrept de către istoria literaturii române (de parcă ar fi singurul!) sau despre marele poet rus, Serghei Esenin. I le-am comentat entuziast, i-am dat și unele sugestii, el m-a ascultat, s-a comportat cald și elegant, și iată-ne pe amândoi acum cuprinși în aceeași carte, eu ca îngrijitor și prefațator al ei.
Textele lui Cosmin Darius Misir sunt scurte respirări, izvorâte din marea sa generozitate intelectuală de a împărtăși și altora bogăția frumoasă a preocupărilor sale rare, chiar rarisime în rândurile generației din care el face parte. Acestea sunt rodul documentărilor sale fervente, al cercetării și al căutărilor sale științifice, al Iubirii sale pentru adevăr, oricât de dur ar părea el, fiind pregătit să înfrunte, fără patimă, tăișul istoriei, cu un soi de revoltă a demnității, care-l face să pară frumos și luminos ca o idee. El se apleacă elegant asupra unor figuri remarcabile ale istoriei: Carol I, Ferdinand cel loial, Matia Corvin, Napoleon Bonaparte, despre care a început deja să scrie o carte separată, Octavianus Augustus, Alexandru Ioan Cuza. Apoi, despre Dacia, despre Unificarea Germaniei și nașterea Celui de-Al Doilea Reich, despre meglenoromâni, care trăiesc în comuna Cerna ca o mare comunitate compactă, despre Muntenia, regiune pentru care manifestă o simpatie aparte, despre Ada Kaleh și despre misterioasa ei dispariție.
Puține, dar ferme, axându-se pe partea care i se pare lui a fi cea întunecată ori luminoasă, selectate cu o finețe rafinată, important spre a fi reținute din punctul de vedere al vârstei și pregătirii sale, cu mult deasupra acestora, cu o maturitate fermecătoare, căci ar putea oricând sări în pătrățica ludicului, Cosmin Darius Misir este, nu mai încape îndoială, un cavaler al cuvintelor cu rost, căci ele și-au găsit deja calea emoției înfiorate de noblețe.
Cosmin Darius Misir este dotat cu o mare inteligență a căutării, cu o uriașă vocație a sintetizării și a redării unor adevăruri știute, pe care te provoacă să le citești cu o atenție deosebită, de parcă le-ai afla atunci pentru prima dată. Este ca o magie tot elanul său acaparator de a dărui.
Îi prevăd lui Cosmin un viitor frumos, mereu aplecat peste întrebările lumii, educat în viitor la cea mai căutată universitate din țară, cea clujeană, avându-i profesori pe cei mai importanți istorici români, nu, din păcate, și pe academicianul Ioan-Aurel Pop, pe care-l admiră și-l consideră cel mai mare istoric al timpului pe care-l trăiește tânărul nostru prieten.
Îl recomand efervescent ca pe un tânăr talentat și cultivat, care va fi, iată, chiar este, cel mai proaspăt scriitor al Cernei noastre literare, cu căldura Iubirii mele ocrotitoare și cu nerăbdătoarea mea răbdare de a găsi un cernean pe care să-l pot îmbrățișa și intelectual și care să încapă într-un poem al meu, cât palma lui Dumnezeu: „Celor mai frumoși din Cerna/ Pentru care-aprind lanterna/ Să trec puntea-n precuvânt/ Pentru ei mă mai avânt/ Prin Chervant spre înmurire/ Și tot pentru ei sunt mire/ Poeziei de smarald/ Îmi ard trupul plânsu-mi ard/ Spre a lumina mormântul/ Mamei mele din lut cald/ Când durerea-mi udă perna/ Sunt străinul ce presimte// Port Poemul să-i alinte/ Pe cei mai frumoși din Cerna” („Dedicație”).
Dumitru CERNA