The New York Times
De zeci de ani, cercetătorii au căutat legături și cauze. Majoritatea specialiștilor cred că tulburarările din spectrul autist se dezvoltă dintr-o interacțiune complexă între factori genetici și de mediu.
Președintele Trump și secretarul pentru sănătate Robert F. Kennedy Jr. au publicat luni un raport mult așteptat privind posibilele cauze ale autismului, o problemă care i-a preocupat pe amândoi de ani de zile.
Diagnosticele de autism în Statele Unite au crescut semnificativ în ultimii 25 de ani. Experții în autism spun că această creștere se datorează cel puțin parțial unei mai mari conștientizări și extinderii treptate a definiției tulburării. Dar domnii Trump și Kennedy au sugerat de mult timp că vaccinurile ar putea juca un rol — o teorie infirmată de zeci de studii științifice.
În noul raport, administrația a avansat un alt posibil factor de risc: paracetamolul (acetaminofenul), ingredientul activ din analgezicul uzual Tylenol, utilizat în timpul sarcinii. Și această posibilă legătură a fost studiată de-a lungul anilor, dar dovezile rămân neconcludente.
Iată ce știu oamenii de știință despre autism și potențialele sale cauze și riscuri.
Ce este autismul?
Tulburarea de spectru autist, așa cum este denumită oficial, reprezintă un amestec variat de dificultăți de comunicare și sociale, comportamente repetitive și tipare de gândire. Severitatea simptomelor variază foarte mult — de la manifestări ușoare până la dizabilități grave. Un copil diagnosticat cu autism poate întâmpina dificultăți în a interpreta indiciile sociale; alți copii, în cazurile severe, pot să nu vorbească sau să nu folosească toaleta fără ajutor. Nu există analize de sânge sau scanări cerebrale care să determine cine are autism, diagnosticul fiind bazat pe observațiile clinicienilor și relatările părinților.
Poate fi genetic?
Sute de gene au fost asociate cu autismul, o tulburare de dezvoltare neurologică, dar oamenii de știință spun că el pare să rezulte dintr-o combinație complexă de factori genetici și de mediu.
„Îmi amintesc că acum 30 de ani geneticienii erau destul de optimiști, considerând că vorbim de poate șase până la zece gene care ar putea contribui la riscul de autism, iar acum știm că numărul este literalmente de ordinul sutelor”, a spus Helen Tager-Flusberg, psiholog la Universitatea Boston. „Chiar și identificarea bazei genetice a autismului s-a dovedit a fi mult mai complexă decât ne-am fi imaginat.”
Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au realizat un studiu la scară largă asupra factorilor de risc care pot contribui la autism, iar cercetătorii au analizat zeci de posibili factori, inclusiv poluarea aerului, expunerea la substanțe chimice toxice și infecțiile virale în timpul sarcinii.
Unele cercetări sugerează că bebelușii născuți din părinți mai în vârstă ar putea fi expuși unui risc crescut. Alte studii au găsit indicii că nașterea prematură sau greutatea mică la naștere ar putea fi asociate cu această condiție.
Ce s-a descoperit despre paracetamol?
Oamenii de știință studiază paracetamolul, ingredientul activ din Tylenol și alte analgezice, de peste un deceniu. Unele studii privind consumul de paracetamol în timpul sarcinii au găsit un risc crescut ca, ulterior, copiii să dezvolte tulburări de neurodezvoltare. Alte studii care au încercat să controleze alți factori — inclusiv genetici — nu au găsit nicio legătură.
În august, cercetători de la Școala de Sănătate Publică T.H. Chan de la Harvard și de la Școala de Medicină Icahn din cadrul Mount Sinai au publicat o analiză a 46 de studii anterioare privind paracetamolul în sarcină, opt dintre ele concentrându-se specific pe autism.
Cercetătorii au evaluat doar studii existente și nu au adus date noi despre efectele paracetamolului. Ei au concluzionat că există o asociere între femeile care au folosit paracetamol în sarcină și apariția ADHD și autism, dar au subliniat că aceasta nu înseamnă că medicamentul cauzează autism. Femeile care au folosit Tylenol ar putea fi diferite, din punct de vedere medical sau genetic, față de cele care nu l-au folosit. Un studiu important realizat în 2024, care a analizat 2,5 milioane de copii din Suedia, a arătat că asocierea dintre paracetamol și tulburările de neurodezvoltare a dispărut atunci când au fost comparați frați născuți de aceeași mamă.
După publicarea articolului, dr. Nathaniel DeNicola, consilier al Colegiului American al Obstetricienilor și Ginecologilor, a declarat că rezultatele nu schimbă recomandările pentru pacientele însărcinate.
„Concluzia articolului este că Tylenol ar trebui utilizat cu prudență, în cea mai mică doză și la intervale cât mai rare”, a spus el, „ceea ce reprezintă exact standardul actual de îngrijire pentru Tylenol și pentru multe alte medicamente, și, de fapt, pentru multe situații întâlnite în timpul sarcinii.”
Ce este cu vaccinurile?
Ideea că vaccinurile ar putea provoca autism a câștigat teren la sfârșitul anilor 1990, când un cercetător britanic numit Andrew Wakefield a publicat un studiu pe 12 copii, pretinzând că există o legătură între vaccinul pentru rujeolă, oreion și rubeolă și autism.
Această teză a fost complet infirmată în anii care au urmat de numeroase studii mai ample, inclusiv unul care a inclus întreaga populație de copii din Danemarca. Indiferent de tipurile de vaccinuri, ingredientele lor sau programul de vaccinare, cercetătorii nu au găsit nicio legătură cu autismul.
Articolul lui Wakefield din 1990 a fost retractat în 2010, iar el și-a pierdut licența medicală.
De ce, atunci, numărul diagnosticele de autism crește atât de mult?
Se estimează că unul din 31 de copii din SUA a primit acum un diagnostic de autism, față de unul din 150 în anul 2000 — o creștere alimentată de extinderea modului în care autismul a fost definit și diagnosticat în ultimele decenii.
Autismul a apărut pentru prima dată în ediția a treia a Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM) al Asociației Americane de Psihiatrie, în 1980.
Într-o revizuire din 1987, definiția tulburării a fost ajustată pentru a include copiii ale căror simptome apăreau la vârste mai mari, după 30 de luni. Numărul criteriilor pentru diagnostic a crescut, de asemenea, de la șase la 16, iar copiii trebuiau să prezinte doar jumătate dintre ele, nu toate șase, ca anterior.
A patra ediție a DSM, publicată în 1994, a inclus sindromul Asperger, o tulburare socială caracterizată prin preocuparea excesivă pentru un singur punct interes și alte particularități, în spectrul autist. Aceasta a fost o schimbare importantă, întrucât a permis diagnosticarea persoanelor cu deficiențe mai ușoare și abilități intelectuale medii sau chiar peste medie.
A cincea ediție a manualului, lansată în 2013, a reunit autismul, sindromul Asperger și o condiție numită PDD-NOS (tulburare de dezvoltare pervazivă – nespecificată) într-un singur diagnostic: tulburare de spectru autist. Tot atunci s-a permis și diagnosticul combinat de autism și ADHD (tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate).
Datele despre diagnosticele de autism colectate de CDC au arătat că prevalența autismului profund — definit ca dizabilitate intelectuală și afectări severe ale limbajului — a crescut ușor între 2000 și 2016, în timp ce alte diagnostice de autism au crescut mult mai accentuat.
O mai bună conștientizare a autismului a jucat, de asemenea, un rol semnificativ în creșterea numărului de diagnostice. Disponibilitatea largă a serviciilor speciale în școli, începând cu anii 1990, a oferit părinților un motiv să caute un diagnostic pentru copiii lor. În același timp, recomandările către pediatri de a face screening universal al bebelușilor la vizitele de rutină de 18 și 24 de luni au asigurat depistarea timpurie.
Cercetătorii subliniază și rolul discuțiilor despre autism pe rețelele sociale ca tendință recentă în creșterea diagnosticelor. Videoclipurile despre autism de pe TikTok și YouTube au fost vizionate de miliarde de ori, iar discuțiile de pe forumuri precum Reddit au ajutat oamenii să își găsească comunitate și identitate.
„Există loc și pentru ideea că, dincolo de acești factori, ar putea fi și o creștere reală? Aș spune probabil că da, pentru că unele dintre lucrurile asociate cu autismul, factorii non-genetici, se schimbă și ei”, a spus dr. Tager-Flusberg.
„În timp, am ajuns să înțelegem că biologia acestei tulburări este mult mai complexă decât ne-am fi putut imagina vreodată.”
HINT
Standardul actual de administrare în sarcină pentru Tylenol și pentru multe alte medicamente este că ar trebui utilizat cu prudență, în cea mai mică doză și la intervale cât mai rare.
HINT
În cadrul unui studiu care a inclus întreaga populație de copii din Danemarca, cercetătorii nu au găsit nicio legătură între vreun tip vaccin și autism.
Articolul Ce nu (ne) învață Donald Trump despre paracetamol, vaccinuri, gene și autism? apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
