Ignoranţa religioasă se răspândeşte într-un mod înfricoșător. Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele. Cei care nu se luptă pentru pacea inimii rămân în tulburare. Generații după generații repetă aceeași greșeală. Pacea sufletească vine după un război sufletesc, după o asumare a Crucii.
Într-o oarecare măsură, chiar Adam a fost ignorant, indiferent, inconștient ce s-ar putea întâmpla dacă face sau nu un lucru. Numai că el nu cunoștea moartea. Auzise despre ea, dar nu știa ce este. Mai mult sau mai puțin, fiecare om riscă precum Adam.
Tocmai acesta este și mesajul christic: să nu ne ignorăm reciproc, nici bogați pe săraci, nici tineri pe vârstnici. Deci, marea întrebarea este cine vrea să afle cu adevărat răspunsul. Pentru că cea mai mare primejdie, o spune Maxim Gorlitki, este primejdia nepăsării, începutul agnosticismului: știi că există, dar nu îți pasă. Există riscul să ratezi marea întrebare, să o adresezi greșit, deși o adresezi CUI trebui și, mai ales, CÂND trebuie. A gafat-o Irod Antipa, căruia Iisus Hristos Domnul nu îi răspunde la tot felul de întrebări. Greșise întrebările.
Adevărul nu poate fi impus celor lipsiți de interes. Adevărul trebuie căutat, păstrat și transmis mai departe, chiar dacă uneori este neplăcut sau ne produce dezavantaje. Adevătul nu trebuie să placă, ci să vindece. Înainte să transmitem dogme, e nevoie să transmitem iubire, empatie, omenie, sinceritate. Înainte să cunoaștem blazoanele medievale sau fotbalistice, e nevoie să ascultăm pe alții, să îi liniștim, să îi încurajăm.
Despre această temă a vorbit recent Klaus Kenneth: „Avem certificate, dar nu avem credință. Nu știm ce e credința. Foarte puțini creștini sunt interesați să afle adevărul. Suntem ignoranți, nu știm să alungăm gândurile nocive. Dacă nu ne controlăm gândurile, gândurile ne vor controla pe noi. Exact asta vor demonii, să ne controleze mintea. Răspunsul este rugăciunea inimii. Dar o rugăciune fără rutină, fără blazare. Ortodoxia începe atunci când crezi ceea ce spui”.
Convertitul a continuat: „Ortodoxia este lucrul cel mai bun din lume. Cei născuți ortodocși nu știu ce avere au. Să ne amintim că nu putem face nimic fără Hristos. Cei care întârzie la Liturghie nu știu ce e Liturghia. La Liturghie suntem în Rai. Când suntem în mâna lui Dumnezeu, diavolul e înfrânt. Când nu suntem în mâna lui Dumnezeu, noi suntem înfrânți. Să ne luăm ortodoxia în serios. Facem rău, dar nu primim rău, Hristos primește răul în locul nostru. Suferim, pentru că Hristos lipsește din viața noastră. Crucea este smerenia de la spovedanie. Cei care Îl caută pe Hristos până la capăt, Îl vor găsi”.
La Dumnezeu nu există cauze pierdute. Omul renunță uneori la salvare, dar nu și Dumnezeul personal, viu și plin de iubire din ortodoxie (Klaus Kenneth, Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului, Ed. Agnos, Sibiu, 2016, p. 9). Dumnezeu ne ajută să pășim pe câmpul minat al lumii, fără să ne accidentăm. Ne ajută să nu ne pierdem nădejdea. Harul rugăciunii aduce veșnicia. Aceasta este cheia vieții după moarte. Să Îl iubim pe Cel căruia ne rugăm. Faptul că Hristos este cu noi ne este de ajuns.
Nu ne întrebăm dacă Ioan Gură de Aur sau Grigorie de Nazianz fac parte din Biserica noastră, ci dacă noi facem parte din Biserica lor (Peter E. Gillquist, Cum am devenit ortodox, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 10). Deși vom pierde tot ce e lumesc, nu suntem învinși, suntem biruitori în Hristos. Secretul este regretul amar pentru păcate: dacă regretăm la timp, suntem salvați, dacă regretăm în iad, va fi prea târziu (James A. Bernstein, Uimit de Hristos, Ed. Ecclesiast, Sibiu, 2010, p. 274).
Suntem chemați să devenim conștienți de identitatea noastră. Din păcate, Noul Testament e la fel de inaccesibil azi pentru unii, de parcă ar fi scris tot numai în greaca veche. Ceea ce ne spune Hristos este adevărat (C.S. Lewis, Creștinism pur și simplu, Ed. Humanitas, București, 2023, p. 155). Această deprindere de a crede însă are nevoie de antrenament. Nu putem avea o relație cu Dumnezeu, până nu constatăm propriul faliment. Viața creștină constă în acceptarea ofertei supergeneroase a lui Dumnezeu: El ne dăruiește totul. În Rai, oamenii nu îi mai spun bunătății bunătate. Nu îi mai spun nicicum, sunt prea uimiți privind la izvorul ei.
Hristos transmite un mesaj clar: explică un concept mai complicat (iubirea divină) printr-un concept simplu (iubirea unui tată pentru copilul lui), nelăsând loc de confuzii (Charles Ndhlovu, Manual de teologie comunicațională, Ed. Cartea Românească Educațional, Iași, 2021, p. 97). Hristos salvează păcătoșii, la fel ca păstorii care nu abandonează oile pierdute. Hristos se atinge pe bolnavi și aceștia se vindecă, este cel mai mare Doctor și Binefăcător din istoria omenirii.
Dumnezeu ni Se descoperă ca Persoană reală, intră în conexiune cu noi. Hristos a înviat și nu mai moare. Scopul vieții noastre este să ne întâlnim cu El și să nu Îl părăsim niciodată. Fără învierea Lui, ar fi dispărut toate bucuriile și victoriile. Cu învierea Lui, am câștigat totul bonus. Nu există câștig mai mare decât acesta. Nu vânăm decât veșnicia.
Pr. Dan-Marius Matei
