Galeriile de Artă „Steaua” continuă să fie un punct de intersecție al artelor frumoase și fac acum trimitere deopotrivă la cele vizuale și la arta cuvântului scris. Cu prilejul inițierii unui nou proiect cultural al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, poetul, criticul și, iată(!), pictorul Ion Cristofor vine în fața publicului cu o expoziție personală, întregind aprecierea care i se cuvine pentru meritele sale literare. „Anotimpurile poetului”, vernisată de curând în spațiul galeriei prin generozitatea doamnei Irina Petraș, președintele Filialei și promotorul acestui proiect, își așteaptă vizitatorii până în data de 24 octombrie a.c., de luni până vineri, între orele 10-16, la sediul din str. Universității nr. 1.
Așa cum ne-a obișnuit și în poezie, metafora subtilă, simbolul îi rămân lui Ion Cristofor parteneri trainici de călătorie și în incursiunile sale plastice, incursiuni a căror notație dezvăluie o sinceritate frapantă, o admirație pentru frumosul din lucrurile simple, cotidiene. Fiecare tablou constituie o lume în sine, o sumă a perspectivelor familiare versus fascinante pentru poetul și pictorul clujean. Astfel, fie că vorbim de peisajele – fragmente vizuale cu repere arhitecturale ale urbei, fie că ne întoarcem privirea înduioșător spre locurile natale – Geaca – unde a copilărit Ion Cristofor, capturând frumusețea fiecărui anotimp, fie că ne oprim în fața detaliilor de natură statică, premisa este aceeași: vibrația culorii potențează mesajul adus de formă și context.
Făcând apel la o paletă cuprinzătoare de nuanțe (tehnica ulei și acrilic pe pânză), Ion Cristofor ne lansează o invitație în intimitatea universului casnic și sătesc de care este legat indisolubil. Un suflet care prețuiește lucrurile simple, chiar conștient fiind de caracterul lor efemer, se știe bucura în mod autentic de compania animalului preferat, de frumusețea și desfătarea florilor de diferite feluri, de savoarea unor alimente cu însemnătate aparte: peștele proaspăt, perele, gutuile…
Vorbeam de o dualitate a perspectivei, adesea decorul interior păstrează o deschidere spre lumea dinafară, arborele fiind acel axis mundi care traversează, vrăjind prin unduirea sa, toate „anotimpurile poetului”…
Prezența umană este doar sugerată, ea trebuie înțeleasă în uimire, în căutarea drumului spre casă (atunci, copil fiind, și acum), spre acasă, spre edificiile care i-au marcat trăirea și devenirea spirituală poetului și artistului.
Ion Cristofor, spuneam, mizează mult pe simboluri, peștele are o conotație religioasă puternică bine-cunoscută, iar laitmotivul ceasornicului (uneori alăturat telefonului fix de odinioară) semnalează fără doar și poate urgența timpului care transformă, într-o clipă, realitățile în amintiri încărcate de nostalgie. O parte dintre tablouri, ne relatează autorul lor, sunt dedicate memoriei unor buni prieteni și colegi de breaslă strămutați întru eternitate.
Dintr-o îngemănare veritabilă a artelor nu putea lipsi nici muzica, simbolismul puternic este așadar întărit de prezența instrumentelor muzicale (pianul), evidențiate tocmai datorită locului central alocat în economia lucrărilor și monocromiei lor distinctive.
Dacă ecoul versurilor lui Ion Cristofor ne însoțește mult timp după ce am lăsat cartea din mână, invitația este deschisă în a-i da șansa de a-l descoperi noi, publicul larg, și în calitatea sa de artist plastic. Vom avea o surpriză extrem de plăcută!
Iulia GHIDIU
