Talentul le-a fost remarcat de la primele apariții scenice. Împlinit cu ore intense de muncă, lecturi, repetiții, concursuri, recitaluri și concerte, premii, invitații pe însemnate scene ale lumii muzicale, cronici de specialitate favorabile, recunoașteri academice, s-a ajuns la confirmări naționale și internaționale. Sunt tot atâtea dovezi în cazul celor doi artiști sub 40 de ani-Adela 32, Stephen 37-că valoarea artistică și umană nu are vârstă. Sunt tineri, deschiși și prietenoși, comunicativi, o plăcere să stai de vorbă cu ei, să-i asculți, să le vezi arderea scenică, pasiunea pusă în fiecare notă, în fiecare pasaj.
Prima remarcă vizează publicul. Sală mulțumitoare pentru o seară ploioasă și friguroasă. Dar și cu multe scaune libere, deși evenimentul serii de vineri 16 mai-inaugurarea oficială a noului pian de concert, Bosendorfer Concert Grand 280VC, plus cei doi artiști-ar fi reclamat o sală arhiplină. Cei prezenți sigur au fost și cei câștigători, cei care nu au ce regreta.
Câteva cuvine despre Bosendorfer 280Vc: este îmbinarea tehnologiei tradiționale cu cea mai recentă tehnologie de măsurare și modelare științifică a sunetului; perfecționare a articulației acustice; sunete nobile, de o claritate impecabilă și radiantă; sonoritate armonioasă și variată în colorit; esența este molidul, prelucrat în condiții excepționale, o construcție complexă, realizată minuțios.
Programul simfonicului a fost generos. Concertele 1 și 2 pentru pian de Franz Liszt, Simfonia nr 1 de Sibelius, piese de referință din amplul repertoriu internațional, ce evidențiază solistă, dirijor și Orchestră. Cum a fost să fie și în simfonicul serii de vineri.
Adela Liculescu a propus Concertele 1/mi bemol major și 2/la major de Liszt, maraton pianistic dus cu bine la capăt, susținut cu măiestrie interpretativă. Referindu-mă la eleganța frazării, tonuri clare, atacuri precise, precizie ritmică, lejeritate și concizie. Merit cu atât mai mare, cu cât avem de-a face cu două lucrări de forță, de virtuozitate, de atenție în relația cu dirjorul și orchestra. Lucrări cu articulări diverse, de la pianissimo fin la fortissimo sostenuto, vivace. În Concertul nr 1 de exemplu, Liszt dă importanță egală pianului și orchestrei. În Concertul nr 2, apropiat mai mult poemului simfonic, pianul devine mai mult un acompaniator al instrumentelor de suflat și al corzilor, pianistului revenindu-i rolul de creator, creator al unor inedite variații și transformări tematice ce-i pun în valoare Adelei Liculescu, virtuozitatea. Remarcată și în cele două bisuri oferite, Parafraza lui Liszt după Rigoletto de Verdi (compusă în 1859; improvizație de mare virtuozitate), respectiv Parafraza lui Arcadi Volodos după Alla Turka de Mozart (Rondo din Sonata pentru pian în la major K 331). Revin la Concertul nr 2 pentru pian pentru a sublinia bunele colaborări cu violoncelistul Ortenszky Gyula, cu flautistul Vlad Rebreanu, cu Szabo Kinga/harpă.
Simfonia nr 1 în mi minor, op 39 de Sibelius–Andante ma non troppo-Allegro energico; Andante; Scherzo; Finale/Quasi una fantasia- nu este des programată. Ar trebui să fie dacă luăm în considerare faptul că Sibelius este un maestru al orchestrației, creator de sunete vibrante, bogate în nuanțe și trimiteri ideatice, fără a omite contrastele dramatice, ritmurile energice ale corzilor, o parte a patra de mare sărbătoare, am în vedere trimiterile la tradițiile muzicale finlandeze, toate însă vorbind despre un stil personal. A fost compusă într-o perioadă în care Finlanda era stat autonom în structura Rusiei imperiale, de aici și tonurile apăsătoare, aspre pe alocuri, cu puține pasaje lirice. Simfonia nr 1 este o capodoperă a orchestrației romantice, bine materializată de tânărul dirijor american Stephen Mulligan-gesturi largi sau reținute, gestică dinamică, mobilizatoare și fermă, dansant dar și exploziv-, convingător la prima lui prezență la pupitrul bunei Orchestre clujene. Are un stil propriu de dirijat, mâinile luând locul baghetei. Iar modul în care construiește arhitectura partiturii evidențiază un dirijor experimentat, care știe ce să ceară Orchestrei, ce să evidențieze. Devine prin gesturi largi și precise, pictor al unor ample și cuceritoare sonorități. Merită să fie reinvitat.
Enervantele telefoane mobile
Anumiți spectatori ai concertelor Filarmonicii au lipsuri mari în ceea ce privește codul celular al bunelor maniere. Din nou s-au făcut auzitre celularele, din nou celulare scăpate pe jos, din nou spectatori care au ales scaunul de concert pentru a citi mesaje sau alte știri. Mai penibil de atât nu se poate.
Îmi doresc să văd dirjorul sau solistul care să iasă de pe scenă la primul sunet de telefon mobil, trebuie să se întâmple acest lucru. Iar cel sau cei vinovați să plătească disconfortul creat artiștilor și celorlalți spectatori. Cumva trebuie înțeles că sala de concert nu este identică cu sala palatului telefoanelor!
Demostene Șofron
Foto Cristina Rădulescu
Articolul Din fotoliul de orchestr-Valoare artistică și umană la Adela Liculescu și Stephen Mulligan apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
