Este admirabil modul în care Lawrence Foster își pregătește programele de concert, lucrările ce urmează să fie propuse ascultării, modul de relaționare cu orchestrele și ansamblurile corale, cu soliștii, relaționarea cu publicul, moduri ce-l apropie de arhitecți, dar și de inginerii constructori. Există o exigență în tot ceea ce face, pornind de la respectul datorat compozitorilori și partiturilor, solistului sau/și soliștilor. Drumul spre inima spectatorilor este parcurs cu lejeritate, cu distincția specifică marilor artiști. În special celor carismatici. Nimic forțat. Generozitatea nativă, dublată de profesionalism asigură succesul, dorința de a-l revedea cât mai repede posibil.
În cele două Săptămâni, a Patimilor și în cea Luminată, ne-am bucurat de prezența lui Lawrence Foster prin două programe de interes maxim. Păcat doar că sala de concert nu a fost plină cum ar fi trebuit să fie. Al doilea simfonic-vineri 25 aprilie 2025-a fost, pentru a câta oară, și demonstrația solidă de profesionalism a Orchestrei și Corului Filarmonicii Translvania/dirijor Cornel Groza. În ambele cazuri, discurs coral și discursuri orchestrale fluide, în spiritul fidelității pentru partituri. Într-o seară cu debut în romatismul german (Brahms), continuat cu lirismul melodic romantic al lui Grieg și finalizat cu două lucrări de secol XX, expresii muzicale britanice (Vaughan și Britten).
Cu două săptămâni în urmă, tot sub bagheta lui Foster, ne-am bucurat de prezența pianistului francez Jean-Efflam Bavouzet. În cea trecută de prezența pianistei bulgare Plamena Mangova, artistă pe care sperăm să o revedem și să o ascultăm pe podiumul de concert al Colegiului Academic. În Concertul în la minor pentru pian, op 16 de Edvard Grieg–Allegro molto moderato; Adagio, Allegro moderato molto e marcato; prima audiție la 3 aprilie 1869, Copenhaga-melosul romantic propus de pianistă a fost unul de forță, viguros, pot vorbi despre o explozie de energie în sensul bun al cuvântului, variantă și cadență altele decât eram obișnuiți în alte viziuni interpretative. Cele două bisuri-Nocturna de Chopin și Der Atlas, aranjament Liszt a celebrului ciclu de lieduri Schwanengesang/Cântecul lebedei D 956 de Schubert-nu au făcut altceva decât să întărească dorința revederii cu Plamena Mangova, discursuri pianistice de clasă. Nu insist asupra colaborării cu Lawrence Foster, cei doi am mai fost împreună pe scena de concert, se cunosc bine, lucru care s-a și văzut și simțit.
Când vorbim și scriem despre Brahms (1833-1897), ne referim la romantismul german, de o altă dimensiune a sonorităților și ritmică simfonică. Poemul vocal-simfonic Cântecul destinului pentru cor mixt și orchestră, op 54–Langsam und sehnsuchtsvoll; Allegro; Adagio; premiera la 18 octombrie 1871, Karlsruhe-evidențiază câteva teme majore, cum sunt om vs destin, lumea de dincolo vs lumea pământeană, distincte în creațiile compozitorilor de secol 19 în special.
Dirijor, Cor și Orchestră și-au unit eforturile pentru a da forță valoroasei creații corale care este Cântecul destinului, expresivitatea gestului dirijoral enunțând neliniști, traume și drame, anunțând și o posibilă lume mai bună.
Ultimele două piese ale simfonicului au fost dedicate muzicii britanice prin Ralph Vaughan Williams și Benjamin Britten.
Din Ralph Vaughan Williams (1872-1958) a fost inclusă în program Fantezia pe tema Greensleeves–tema apare scenic în opera Sir John in Love, 1928-, miniatură orchestrală pe suport specific dinastiei Tudorilor. În același timp, se poate vorbi și despre influențe franceze din Ravel și Debussy. Spectaculozitatea descriptivă este potențată de melodie, ritm, de armonii surprinzătoare, o muzică vizionară ca idee finală. Vaughan este cel care postulează următoarele: Arta sufletului muzicii constă în incorporarea nației în fiecare lucrare, cu alte cuvinte, esența melosului britanic.
Benjamin Britten a fost o altă mare și plăcută surpriză în program prin Ghidul melomanului începător. Variațiuni și fugă pe o temă de Henry Purcell, op 34. Ghid înseamnă în acest caz, Allegro maestoso e largamente, Presto/flaute și flaut piccolo, Lento/oboi, Moderato/clarinete, Allegro alla marcia/fagoți, Brillante alla polacca/viori, Meno mosso/viole, Lusingando/violoncele, Cominciando lento ma poco a poco accel al Allegro/contrabași, Maestoso/harpă, L istesso tempo/corni, Vivace/trompete, Allegro pomposo/tromboni și tubă, Moderato-percuție/timpane/tobe, cinele/tamburină/castagnete/xilofon, Fugă/Allegro Molto/tutti, original ghid de cunoaștere și familiarizare cu instrumentele unei orchestre simfonice.
Trebuie să recunosc că a fost o seară generoasă, melanj fericit de stiluri și abordări artistice, patru provocări muzicale susținute cum spuneam la începutul rândurilor de față, cu profesionalism.
Demostene Șofron
Foto Bogdan Meseșan
Articolul Din fotoliul de orchestră – Constructorul Foster apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
