Filarmonica de Stat Transilvania și-a deschis vineri 26 septembrie, cea de a 70-a stagiune. Deschidere ce se anunța fastă prin titlul propus, opera în concert Fidelio op 72 de Beethoven, prin dirijor-Maestrul Cristian Mandeal-, prin soliști-Melody Moore/Leonora, Marius Vlad Budoiu/Florestan, Levente Gyorgy/Rocco, Valentin Vasiliu/Don Pizzaro, Andreea Guriță Novac/Marzelline, Ruben Ciungan/Don Fernando, Radu Cîmpan/Jaquino-, Cor-dirijor Maestrul Cornel Groza-, Orchestră catalogată printre cele mai bune din țară, dacă nu chiar prima. Numai că…La pomul lăudat nu e bine să mergi întotdeauna cu sacul. Îmi pare sincer rău să spun că dorințele spectatorilor cunoscători au fost năruite de la primele măsuri ale Uverturii, startul derapajelor sonore dându-l corniștii, derapaje repetate de mai multe ori. Uvertura în sine a fost un fiasco instrumental, interpretare neașteptată după recente două prezențe scenice ale Orchestrei. Nici finalul nu a fost prea curat, l-as numi precipitat, putea fi gestionat mai bine. Înclin să cred că doar cei de pe scenă au știut ce cântă. În altă ordine de idei, nu pot să nu mă gândesc că urmează o altă provocare, Simfonia a 9-a în re minor op 125, programată vineri 3 octombrie, deschidere oficială a sălii de concerte Heritage.
Fidelio are o istorie interesantă. A avut prima premieră în noiembrie 1805, titlul original Leonore. Cum nu s-a bucurat de succes, Beethoven a revizuit opera, cu a doua premieră în martie 1806, acestea două pe scena Theater an der Wien. A treia premieră, versiunea finală, are loc în mai 1814, la Kamtnertortheater Wien. Dacă e să sintetizez, aduc în discuție 11 ani, trei premiere (toate la Viena), menționând, lucru important, perioada compunerii singurei opere beethoveniene. Sunt de amintit Revoluția franceză (1789-1799), războaiele napoleoniene (Războiul celei de a 6-a Coaliții, 1813-1814 de exemplu), revoluția industrială la început, iar pentru luna mai 1814, semnarea Primului Tratat de la Paris, respectiv exilarea lui Napoleon pe insula Elba. Pentru capitala celor trei premieri ale operei Fidelio, contextul politic este dominat de pregătirile și desfășurarea lucrărilor Congresului de la Viena (septembrie 1814-iunie 1815). Acesta este contextul socio-politic în care Fidelio caută să-și facă loc și să trezească interes public, punând în scenă teme universal valabile. Vorbim despre libertate de expresie și acțiune, despre dreptate, iubire, familie, frăție, sacrificiu, persecuție, speranță, prietenie. Cu alte cuvinte, despre triumful binelui asupra răului. Pornind de un alt adevăr. Fidelio reflectă idealurile umaniste ale compozitorului născut la Bonn. Idealuri ce se regăsesc și în Simfonia nr 3 în mi bemol major op 55 Eroica, Simfonia nr 9, în uverturile Egmont și Coriolan, nu sunt singurele lucrări.
Revin la Fidelio: orchestrație vie, intensă; limbaj armonic pentru generarea emoțiilor și trăirilor afective; tonalitatea C/do din finalul opere pentru sublinierea obținerii libertății depline; rol important acordat orchestrei; arii, duete, coruri, recitative pentru introducerea personajelor în scenă și definirea personalității lor, caractere puternice și bine determinate.
Interpretările celor șapte soliști au convins întru totul. Ajunge să amintesc aria Marzellinei (Oh, war ich schon), cea a lui Florestan (Gott!, Welch Dunkel hier), aria lui Rocco (Hat man nicht), arie și cor Don Pizzaro (Ha, welch ein Augenblick), duetul Don Pizzaro-Rocco (Jetz alter hat), duetul Leonore-Florestan (Meine Leonore…; Onamelise Freude), cvartetul Marzelline-Leonore-Jaquino-Rocco (Mir ist so wunderbar), dar și cvartetul Leonore-Florestan-Pizzaro-Rocco (Er sterbe…), Corul Prioznierilor (O welche lust), duetul Leonore-Rocco (Nun sprecht wie ging es). Cele două acte au fost la nivelul cerut, bun mai corect spus. Amintesc contribuția Corului, dirijor Maestrul Cornel Groza, interpretare ce dovedește că profesionismul este la el acasă. Cunoaștem experiențele anterioare, operele în concert La fanciulla de West de Puccini, Norma de Bellini și, de dată recentă, Fidelio.
Uvertura și finalul au fost cum au fost. Nu pledez pentru nimeni. Recunosc însă că este greu să fii și pe scena Colegiului Academic, și pe cea a sălii Heritage, efort fizic și psihic considerabil, programe muzicale provocatoare prin lucrările propuse. Provocatoare și obositoare deopotrivă, iar primul efect l-am văzut vineri seara. Sper să nu se mai repete, fiind vorba despre o orchestră profesionistă. Pe care o așteaptă lucrări de Enescu, Bruch și Beethoven, vineri 3 octombrie. Nici seara de luni 6 octombrie, arii și duete din opere, nu este ușoară. Pe cât de mare este efortul, pe atât de mari sunt și cerințele și așteptările publicului.
Demostene Șofron
Foto Cristina Radulescu
Articolul Din fotoliul de orchestră – Teme universal valabile în Fidelio apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
