Dacă nu ai idealuri oneste, nu ai ce sluji, nu ai nici ce conduce. Ești deconectat de lumea reală, lumea semenilor. Trăiești într-o lume a ta, cu egoismele, frustrările, trufiile și apăsările pe care le cultivi (sau ele te cultivă?!), mintea ajungând să-ți plăsmuiască un cu totul alt portret decât acela pe care oamenii îl percep.
Marele examen al politicienilor este momentul în care încep să vorbească în public, pe esplanade, la posturile de radio și televiziune. Cu un aer luciferian încearcă să se desprindă de natura lor muritoare, fără a mai conștientiza că va veni o clipă a adevărului. Parcă nici nu-și mai aparțin. Dar sunt convinși că dreptatea le aparține și – deci – România, poporul, capitalul, resursele, natura, dregătoriile, totul este al lor. Și chiar dacă legea este una pentru toți, nu toți sunt pentru lege. Iar istoria recentă o dovedește, „panteonul” condamnaților proveniți din politica românească fiind bogat. Dacă ar fi să ofer o listă, acest editorial ar fi compus doar din nume.
Articolul Discursul de iască și păcatul nepăsării apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
