Este primul și singurul cosmonaut român care a zburat în spațiu. Se întâmpla la 14 mai 1981. De asemenea, este cosmonautul român care a efectuat cu succes primul zbor cosmic comun româno-sovietic. De profesie inginer aeronautic, Dumitru Prunariu a delurat în premieră la nivelul ONU inițiative importante privind monitorizarea asteroizilor. Demersurile au condus la inființarea a două instituții în aceste sens și la declararea Zilei Internaționale a Asteroidului, data de 30 iunie. Ca recunoaștere a meritelor sale, în anul 2017, Uniunea Astronomică Internațională a botezat un asteroid din Sistemul Solar după numele cosmonautului român, 10707 Prunariu. Mai mult, puțini știu că Dumitru Prunariu este părintele ATLAC organism care are în vedere colaborarea statelor în domeniul lunii. Recent, cu prilejul unei vizite la Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca, omul care a făcut istorie în spațiu a acordat un interviu pentru cititorii Ziarului Făclia de Cluj.
Reporter: La 14 mai 1981 erați primul român care zbura în spațiul cosmic. Cum v-ați simțit când ați reușit să zburați în Cosmos după trei ani de pregătire?
Dumitru Prunariu: Pe toată perioada celor trei ani petrecuți în Orășelul Stelar cu foarte multe cursuri teoretice, cu activități practice, cu ore la simulator, sport, salturi cu parașuta, zboruri cu avionul, dorința de a finaliza toată această pregătire printr-un zbor cosmic era enormă. Mi-am dorit din toată inima să ajung în spațiul cosmic și se pare că toate eforturile depuse pentru a ajunge acolo au fost încununate de succes. M-am bucurat mult. Am avut emoții suficient de mari, emoții omenești pentru că eram selecționat ca să reprezint pentru prima dată România în spațiul cosmic. Dar și satisfacția ulterioară a fost foarte mare, nu numai prin emoțiile trăite în spațiul cosmic, prin imaginile superbe ale Pământului văzute, prin experimentele științifice complexe pe care le-am efectuat, dar și prin toată experiența umană ulterioară zborului cosmic.
Toate lucrurile pe Pământ sunt legate
Rep: Ce vi s-a părut mai dificil în cele aproape opt zile petrecute în spațiu?
D.P.: După foarte multe antrenamente, toate lucrurile ți se par normale, că așa ar trebui să se întâmple. Am avut și situații mai puțin normale, n-aș spune chiar dificile sau de avarie, dar cu anumite abateri de la programul gândit inițial, le-am făcut față tuturor având în vedere experiența pe care am acumulat-o la antrenamente. Totul este inedit. Totul este pentru prima dată. Totul este extraordinar, senzațional, dar în același timp totul trebuie suportat în condiții cosmice pentru că organismul uman nu este obișnuit cu imponderabilitatea. Trebuie să se adapteze cu anumite sacrificii la ea, iar ulterior readaptat la condițiile terestre, redevii la normalitate, dar cu o viziune globală asupra ceea ce se întâmplă pe Pământ. Văzând Pământul de la înălțimi cosmice, ca pe un tot unitar, fără granițe, fără denumiri scrise, văzându-l așa natural, cum există și l-a transformat natura, înțelegi că toate lucrurile pe Pământ sunt legate, că toată activitatea noastră trebuie dedicată nu numai comunității locale sau orașului sau țării în care trăim, ci trebuie dedicată întregii planete pentru că ea este singura noastră casă.
Atmosfera, îngrijorător de subțire
Rep: Ce anume v-a impresionat acolo?
D.P.: Un lucru deosebit perceput acolo a fost imponderabilitate. Nu ai cum s-o simulezi pe pământ. Este un fenomen care apare pentru lungă durată doar în cadrul zborului cosmic. Aceasta îți creează la început o stare de euforie. Este senzațional să vezi că plutești. Încet-încet apar problemele din punct de vedere medical datorită modificărilor la nivelul circulației sanguine, a aparatului vestibular, a lipsei reperelor, sus-jos, dar te obișnuiești. Senzațională este însă și imaginea Pământului văzută din Cosmos. Este nu numai o imagine pe care o percepi în timp real, efectiv vezi atunci ce se petrece jos, pe Pământ, începând de la fenomene meteorologice până la modificări de mediu, până la dârele lăsate de avioane sau siajele lăsate de vapoare pe apa oceanelor, mergând până la imaginea unor orașe mari, chiar a unor cartiere pe care le putem deosebi, de pildă, în Paris, și imaginea Munților Carpați înzăpeziți încă în luna mai, iar pe orizontul terestru se proiecta o atmosfera albăstruie extrem de subțire, îngrijorător de subțire. Și acesta este iarăși un lucru impresionant.
Omul în spațiu, puternic și vulnerabil, deopotrivă
Rep: Aveați o panoramă ca cea văzută probabil numai de divinitate?
D.P.: Este o impresie, un sentiment contradictoriu. Pe de o parte, ești conștient de faptul că stăpânești o tehnologie care te-a dus acolo în spațiul cosmic. Te simți o ființă puternică pentru că omul a creat acea tehnologie și o poți folosi acolo în Cosmos. Numai că, în același timp, în Cosmos ești vulnerabil. Poți să fii lovit de un micrometeorit sau de un deșeu cosmic. Foarte rar se întâmplă, dar se mai întâmplă și astfel de evenimente, dar până acum nu la scară catastrofală. În momentul în care s-ar petrece ceva de felul acesta și ai dispărea pur și simplu în spațiul cosmic, n-ar mai ști nimeni unde ești și ce faci. Deci sentimentul de putere, dar și de vulnerabilitate este un sentiment complex care caracterizează trăirile cosmonauților în spațiul extraatmosferic.
Rep: Cum ați colaborat cu cosmonautul sovietic Leonid Popov, comandantul echipajului?
D.P.: Am stat cu el toată perioada pregătirii, atât eu cât și colegul meu român, Dumitru Dediu. Am fost ofițeri români în misiune în străinătate, iar sarcina noastră era exclusiv să ne pregătim din punct de vedere tehnic și științific pentru spațiul cosmic. Acolo nu abordam probleme politice, discuții contradictorii între state. Ne raportam strict la pregătirea noastră, la cei care ne pregăteau și cu care urma să zburăm în spațiul cosmic. Am stabilit niște relații de prietenie foarte durabile. La patru ani după zborul în Cosmos, în anul 1985, astronauții cosmonauți am fondat Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic, asociație profesională a tuturor cosmonauților și astronauților din lume. Am participat ca membru fondator alături de alți 25 de zburători în Cosmos la fondarea acestei asociații. Aici avem aceeași viziune asupra Pământului, asupra spațiului cosmic și asupra colaborării terestre. Suntem colegi indiferent ce se întâmplă jos pe pământ, ce probleme geopolitice apar în spațiul cosmic. Se colaborează în continuare în domeniul zborurilor în spațiu. După cum vedeți și astăzi, zboară împreună ruși cu americani, americani cu nave rusești, alte echipaje internaționale și colaborează în continuare la bordul Stației Cosmice Internaționale.
Brejnev, cordial, Ceaușescu, mai rece
Rep: La revenirea din misiunea SOIUZ 40, la vârsta de 29 de ani, alături de camaradul Leonid Popov, ați fost decorat cu Ordinul Erou al URSS de către șeful Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev, semn că eforturile și munca dvs au fost apreciate. Cum v-a primit Brejnev călduros sau glacial?
D.P.: În protocolul comun semnat între Guvernul României și reprezentanții programului Intercosmos, ai Uniunii Sovietice de atunci, era statutat clar faptul că dacă zborul cosmic comun este încununat de succes, ambii cosmonauți primesc titlurile supreme din țările respective. Astfel conducătorul de atunci al Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev, ne-a decorat cu titlul de erou al URSS și medalia de aur Ordinul Lenin, erau cele mai înalte distincții care le putea acorda Uniunea Sovietică atunci. Iar, în România, Nicolae Ceaușescu ne-a acordat titlul de onoare de Erou al Republicii Socialiste România, care acum este desființat. După 1989 au fost desființate toate decorațiile instituite în perioada dinainte de 1989 și s-au instituit altele. Automat urma să fim primiți de conducătorii celor două state. Noi personal am zburat pentru activitatea profesională pe care am efectuat-o, pentru îndeplinirea programului științific. Tot ceea ce a urmat după aceea au fost lucruri mai puțin așteptate înainte de noi, inclusiv onorurile acestea înalte și statutul de persoane publice. Leonid Brejnev ne-a primit cordial pentru că el îi admira foarte mult pe cosmonauți. În decretul care mi-a fost înmânat prin conferirea acestui titlu se arată că a fost înmânat pentru bărbăție și eroism în îndeplinirea cu succes a primului zbor cosmic comun româno-sovietic. Poate puțin mai rece ne-a primit Ceaușescu, mai oficial decât Brejnev. De fapt jurul lui Ceaușescu atmosfera era întotdeauna mult mai oficială, mult mai sobră decât în alte părți. Dar ne-a acordat și el titlul respectiv. L-am văzut o singură dată și pe Brejnev și pe Ceaușescu, în momentul în care ne-au decorat. După aceea n-am mai avut niciodată ocazia să îi reîntâlnesc și ne-am dus mai departe gloria, cu promovarea în continuare a activităților cosmice.
Pentru prieteni rămân omul Prunariu
Rep: Capsula navei spaţiale Soiuz 40 a programului Uniunii Sovietice Intercosmos, având autografele dvs se află la Muzeul Militar Național. Când ați vizitat-o ultima dată? În ce context?
D.P.: Ultima dată, acum câteva luni. O vizitez destul de des pentru că am prieteni, delegații oficiale, străini care vin în România și pe care îi îndrum întotdeauna spre Muzeul Militar Național ca să vadă și colțul de cosmonautică, unde se află nu numai capsula mea, parașuta care m-a adus din cosmos, costumul meu de scafandru cosmic.
Rep: Cum vă simțiți având aceste mărturii evidente ale zborului istoric din anul 1981?
D.P.: La un moment dat am început să privesc puțin detașat toate aceste elemente. Desigur pentru mine sunt trăiri vii pe care le-am parcurs alături de obiectele expuse în muzeu. Dar fac abstracție vizavi de faptul că eu sunt eroul cosmonaut. La prieteni, la familie, la cei care mă înconjoară mă raportez exclusiv ca omul Prunariu care duce o viață normală între oameni normali.
Le spun să-și construiască un viitor prin ei înșiși
Rep: De la misiunea Soiuz 40 ați devenit un erou național, respectat de oameni simpli, dar și de mari personalități. Marele poet Nichita Stănescu v-a numit „un copil frumos ca însăşi tinereţea”. Nepoții știu cât de faimos este bunicul?
D.P.: Da, știu. În schimb s-au obișnuit cam mult cu această idee. Ei tot timpul trăiesc într-o atmosferă legată de aviație și cosmonautică. Părinții lor se ocupă de aviație, fiul cel mare este director Operațiuni Zbor la Compania Tarom și pilot, zboară pe Boeing 737. Fiul cel mic lucrează la Autoritatea Aeronautică Civilă Română, se ocupă de inspecții aeroporturi. Soția mea este și ea inginer de aviație la bază, ca și mine. Deci discuțiile noastre despre aviație și cosmonautică sunt mai dese decât în alte familii. Nepoții le percep. Nu numai că știu destule lucruri, dar de multe ori în fața altor copii bravează puțin prin faptul că sunt cine sunt. Dar întotdeauna le spunem că ei vor trebui să-și construiască un viitor prin ei înșiși și prin cunoștințele lor, prin învățătura lor, iar acest lucru am ținut să-l transmit de la bun început și copiilor și îl transmitem acum și nepoților noștri.
Recunoaștere, asteroid botezat 10707 Prunariu
Rep: Un asteroid a fost numit după numele cosmonautului Dimitru Prunariu. Este vorba de asteroidul 10707 Prunariu. În ce împrejurări s-a întâmplat acest lucru?
D.P.: Asteroizii cu potențial de impact asupra Terrei reprezintă o problemă deosebită pentru planeta noastră. Am început să studiez această problemă în cadrul unui grup de lucru organizat de Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic încă din anul 1995. Am fost parte la elaborarea unui tratat substanțial despre asteroizi ca un potențial pericol pentru Terra, ca un semnal de alarmă care trebuie tras. Raportul a fost elaborat pe parcursul a doi ani, cu organizarea unor reuniuni internaționale în patru locuri diferite pe glob, una dintre ele fiind organizată la Sibiu în momentul în care Sibiul era oraș cultural european. Acest raport a fost prezentat ulterior Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic. În cadrul acestui comitet eu acționez de mult timp. În numele României și a altor organizații internaționale am început activitatea acolo în 1992. În anul 1999, când a fost prezentat acest raport, deveneam președintele acestui comitet ca reprezentant al României și am insistat în a promova aceste informații și cunoștințe. La nivelul ONU a fost organizat un grup de lucru. Ca urmare a recomandărilor făcute de acest grup de lucru, comitetul a aprobat înființarea a două instituții internaționale, una care să determine orbitele asteroizilor periculoși, să-i descopere, în primul rând, să favorizeze rata de descoperire, să genereze informații la nivelul statelor, organizațiilor internaționale, să construiască mai multe telescoape, să extindă observațiile asupra cerului astfel încât să fie descoperit un număr tot mai mare de astfel de asteroizi, iar acolo unde este cazul și nivelul de periculozitate este crescut peste anumite limite, să tragă un semnal de alarmă și să informeze atât organizațiile internaționale cât și guvernele interesate. Apoi o altă organizație reunește în principal agențiile spațiale mari care pot să construiască tehnologie care să ajungă în spațiul cosmic și să pună la punct nave cosmice care să ajungă în preajma steroizilor și să încerce prin diferite metode tehnice să le devieze orbita astfel încât aceștia să nu ciocnească Pământul. După crearea acestor instituții și după instituirea Zilei Internaționale a Asteroidului, pe care, în anul 2016, eu am propus-o în cadrul ONU în numele Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic, Adunarea Generală a ONU a aprobat instituirea Zilei Internaționale a Asteroidului la data de 30 iunie. Astfel, în fiecare an avem o zi de promovare a cunoștințelor științifice, tehnice, a evenimentelor culturale legate de cunoașterea spațiului cosmic și asteroizilor. Sunt evenimente de informare a tineretului, au loc întâlniri cu copii, studenți și cercetători. După ce s-a aprobat acest lucru, anul următor, în 2017, Uniunea Astronomică Internațională a dat numele meu unui asteroid care se numește 10707 Prunariu. Este un eveniment care mi-a pus definitiv numele pe un corp ceresc și acesta va rămâne pentru generații întregi acolo.
Rep: Asteroidul 10707 Prunariu unde este situat?
D.P.: Este situat între planeta Marte și Jupiter. Se învârte liniștit în jurul Soarelui. Nu este un asteroid periculos. Este un asteroid cu diametrul aproximativ de 6 km și a fost descoperit, poate nu întâmplător a fost ales pentru a-i da numele meu, în anul în care am zburat în Cosmos, în 1981.
Părintele ATLAC
Rep: Aveți multe preocupări privind luna. Ce ne puteți spune despre lună?
Rep: O altă preocupare importantă a mea, în această perioadă, este cea legată de lună. În ce sens? România nu construiește neapărat sateliți, nave cosmice care să ajungă pe lună, dar construiește echipamente. Sunt diferite instituții tehnologice de cercetare care participă la efortul internațional de explorare a lunii. Dar problema importantă nu privește România. Problema este că pe lună zboară deja foarte multe nave cosmice a diferitelor entități guvernamentale și private. NASA de exemplu a semnat contracte de colaborare cu paisprezece firme private care să ofere servicii pe lună pentru programul american Artemis. De asemenea, China construiește o stație lunară internațională de cercetare împreună cu mai multe națiuni, așa cum și americanii au deja 54 de state care au semnat niște acorduri de colaborare cu ei, așa numitele acorduri Artemis pentru viitoarea explorare a lunii. În acest context am constat că lipsește un organism internațional în cadrul căruia să se facă schimb de informații și consultări între toate entitățile care participă la programul lunar. Nexistând un astfel de organism, la începutul anului trecut, se aflau pe orbită circumlunară trei aparate cosmice, unul sud-coreean, unul american, unul indian, și două dintre ele erau aproape gata să se ciocnească pentru că nu a existat o corelare între entitățile care le-au lansat. Au fost declarate 41 de alerte roșii (apropieri periculoase). Una din națiuni a luat decizia ca satelitul ei să evite coliziunile, dar astfel de lucruri se pot întâmpla în spațiul circumlunar și lunar dacă nu există un organism care să îi aducă pe toți la masa discuțiilor. Ocupându-mă de mult timp de aceste probleme și înțelegând cum funcționează Organizația Națiunilor Unite, am previzionat faptul că este nevoie să acționezi pentru a genera un astfel de organism. La ONU acționezi în numele unui stat sau al unei organizații internaționale, iar eu am acționat cu acordul Ministerului de Externe Român, în numele României, și am propus crearea unei echipe de acțiune pentru consultări în privința activităților lunare. Am convins statele membre de ce este necesar un asemenea organism și de faptul că acesta este util pentru a crea ulterior un organism mai complex, un comitet internațional pentru activități lunare, care să constituie o bază pentru colaborări mai largi pentru discuții mai largi decât simplul schimb de informații și consultări, Iar acest lucru a fost aprobat în luna iunie 2024. Sunt considerat părintele acestei echipe de acțiune care a intrat în funcțiune, prescurtat se numește ATLAC de la denumirea în limba engleză Action Team on Lunar Activities Consultation. Mă bucur că acest organism există, va începe să funcționeze și va detensiona într-un fel reacțiile diferitelor state privind colaborarea în domeniul lunii.
Visul lui Elon Musch, un milion de oameni pe Marte
Rep: Întrebat fiind, într-o emisiune tv, dacă ați mai zbura în Cosmos, ați spus „da”, și ați amintit de navele lui Elon Musk. Cât sunt de performante navele lui?
D.P.: Sunt foarte performante. Firma lui SpaceX este o firmă extrem de performantă, creată cu viziune. Este o firmă care aplică tehnologii foarte înalte, o firmă foarte eficientă care are un proces de concepere, realizare și de zbor al navelor cosmice mult optimizat față de programele guvernamentale de până acum. Elon Musk devenit cel mai important lansator de nave cosmice în regim comercial. Acoperă acum aproape 80 % din piața internațională cu navele lui pentru că zborurile cu navele lui sunt ieftine, mai ieftine decât alte națiuni care lansează sateliți în spațiul cosmic, prin faptul că el a conceput rachetele recuperabile. Fiind recuperabile prețul de cost scade cu fiecare zbor în parte și este normal că sunt și foarte eficiente. Dar în același timp Elon Musk are viziunea de a crea o colonie umană pe Marte. El a previzionat că până în 2100 va avea o colonie de un milion de oameni pe Marte, iar aceia vor trebui să zboare cu niște nave cosmice gigant, care acum sunt în fază de testare, Starship se numesc, și pot transporta, într-o primă fază, un echipaj de zece oameni pe Lună și pe Marte. Sunt realimentabile cu combustibil pe orbită de către o altă navă similară și pot pleca cu rezervoarele pline spre alte planete. Cu aceste nave Elon Musk speră să trimită lunar echipaje mai numeroase spre Lună, spre Marte și să creeze acolo colonii umane.
Rep: Care state dețin cea mai avansată tehnologie privind flota de zbor în spațiu?
D.P.: Indiscutabil Statele Unite ale Americii investesc cel mai mult în spațiul cosmic. Bugetul NASA, de 25 de miliarde de dolari anual, este mai mare decât bugetul însumat al Europei, al Japoniei, al Chinei și fostei URSS, Federației Ruse. Și aceste țări investesc, mai ales China investește acum foarte mult în spațiul cosmic. China a devenit a doua putere cosmică mondială, a depășit de mult timp Federația Rusă. Dar, în același timp, Uniunea Europeană se dezvoltă prin Agenția Spațială Europeană, Japonia, America Latină (are și ea state care promovează spațiul cosmic), Coreea de Sud și sunt și alte națiuni care dezvoltă activități cosmice.
Interviu realizat Tia SÎRCA
Articolul Dumitru Prunariu: Senzațională imaginea văzută din Cosmos, Munții Carpații înzăpeziți apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
