În virtutea unei lăudabile obișnuințe, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a programat și organizat încă o semnificativă ipostază expozițională menită să proiecteze într-un precipitat context contemporan expresivitățile plurivalente a profunde demersuri creative. Autorii unui prospăt eveniment, perfectat la început de octombrie, aveau să fie doi mult prețuiți dascăli clujeni: Adrian și Rodica Tarța, energii viguros ancorate în climatul cultural național din ultimul sfert de veac. Iubitorii de artă autentică au devenit din nou martorii unui referențial cuplu intelectual care prin robustă comuniune s-au învrednicit să adreseze comunității intonațiile sugestive a măiestrit elaborate învolburări cromatice.
Cum bine se știe ambii expozanți au beneficiat inițial de o specializare academică în sfera muzicii, profesând cu unanim apreciate reușite în domeniul școlar la Sibiu (1975-1990) și Cluj-Napoca (1990-2017), dar solide resurse interioare i-au propulsat și-n elocvente preocupări pe făgașul artelor plastice, având studii și licență clujeană (1997-2001). Atât definitoriile transpuneri picturale orânduite în patru superbe saloane de pe fațada vestitului palat baroc, cât și splendidul album monografic, cu limpede iz retrospectiv editat cu prilejul momentului expozițional, s-au instituit într-o emoționantă pledoarie despre amploarea universului inspirativ, alături de admirabila adecvare a soluțiilor stilistice la specificitatea invocațiilor tematice. Încă din timpul studenției clujene au abordat deja un număr important de desfășurări compoziționale care vizau sondarea freamătului tulburător afirmat la nivelul universului lăuntric. Distanțați de tentațiile senzorialului efemer au ținut să facă sesizabile consecințele inevitabilei noastre curgeri prin precipitate vremi, sugerând prin tensionate ipostaze existențiale necesitatea plutirii sub pavăra raționalității.
Pentru a ne convinge asupra vulnerabilității destinului uman încă din anul 2000 Rodica Tarța avea să proiecteze spațial fragila ființare a firave trupuri de copii învăluite în ciudate vaporozități, desăvârșind un tensionat ciclu vizând un Context zero și ființare, I-III. Concomitent, avea să plămădească alte frapante plutiri în incert, ipostaziind dramatic făpturi în dură confruntare cu asprimile scoarței terestre, în ciclul Jertfă și răscumpărare, I-III. Aici, în tehnică mixtă, au fost transpuse trepidațiile unor învolburări cu refugiu în zona întunericului. Pentru ca un an mai târziu, în 2001, să proiecteze într-un timp incert strania dezintegrare a robuste siluete mistuite de devoratoare învăpăieri, definind noua invocare ciclică: Urme și umbre, I-IV. Interesant însă, pe măsura curgerii vremii, disponibilitățile unei vitale și rafinate sensibilități s-au îndepărtat de tonusul aspru până la dramatic al elaborărilor anterioare pentru a cultiva cu pregnantă originalitate spiritul unor fin decantate reflecții și armonioase intonații. Invovațiile inspirative s-au derulat preponderent în perimetrul unor emoționante reconstituiri a superbe rezonanțe care emanau din febrila reverberație a fabuloase mărturii de perenă civilizație rustică și urbană. Lumini și umbre catifelate, abil dispuse în adieri subtil patinate, s-au așternut asupra a zeci de imagini transfiguratoare de splendoare inventivă imprimată în fizionomia a impozante edificii, așezăminte, orânduiri stradale sau feerice interioare, unde domină o tihnă reconfortantă. A ajuns după ani de performantă eternizare de poetică existențială, trecută prin filtrul a superbe orchestrații cromatice, să desăvârșească operă cu amplă audiență și merituoasă situare valorică în durată.
La rândul său și reputatul dascăl-violonist Adrian Tarța s-a artătat dintr-un început interesat de a face vizibile adevăruri iscate din plămada interiorității. Făcând uz de un limbaj ideogramatic, sintetic, a conceput structuri, texturi, configurații, capabile să materializeze urme de vestigii și conviețuire macerate de trecerea vremii, transpuse în sugestive cicluri: Materie și configurări, I-IV (tehnică mixtă, 2001-2003), Geneză, Trepte și origini, I-III (2005), Corespondențe (2006). Printr-o măiestrit articulată interferență între dinamica unei pensulații alerte, în sobre tonalități, cu fulgurațiile unui grafism suplu, în ritmice succesiuni, avea să familiarizeze publicul receptor cu sonoritățile a arhaice realități. Dar asemenea stimulativei sale companioane, posedând un remarcabil simț cromatic și virtute de comunicare prin rafinate armonizări, s-a impus pe parcursul unui rodnic sfert de veac ca inspirat și referențial rapsod al mutațiilor atmosferice specifice unor vaste panorame transilvane pe parcursul a diverse anotimpuri. Cum elocvent o exprimă și bogatul fond de compuneri peisagistice etalate în recenta manifestare retrospectivă la temelia substratului imaginativ a persistat frecvent un fundamental fior liric.
Savurând cu deplină satisfacție iradierile generoase, tonice, desprinse din profesionista configurare picturală a virtuosului și memorabilului cuplu Rodica și Adrian Tarța asimilăm încă o temeinică probă de perpetuare a rostului nobil, tonifiant al artei, răsfirată prin modalități stilistice purtătoare de pătrunzătoare finalități ideatice și afective, cu adânc substrat spiritual, dăinuitor în eternul vremii.
Negoiță LĂPTOIU
