Trebuie să repet ceea ce am mai spus și scris de multe ori în cronici muzicale anterioare, cuvintele nu pot acoperi și nu pot cuprinde întru totul atmosfera unui concert și ipostazele tehnico-interpretative ce ating măiestria, generând aplauze și nesfârșite chemări la rampă. Momente de care ne-am bucurat din plin în cele patru seri muzicale clujene sub cupola generoasă a Festivalului Internațional George Enescu la Cluj, 26 august-11 septembrie, în care excelența a purtat nume de referință, de la Orchestra și Corul Filarmonicii Transilvania (dirijori Cristian Mandeal și Cornel Groza, distribuție britanică în Missa solemnis în re major op 123 de Beethoven) la Cvartetele Belcea și Leonkoro, Cristian Măcelaru și Orchestra Simfonică WDR din Koln, cu final electrizant prin prezența Orchestrei de cameră Academy of St Martin in the Fields din Londra, solist pianistul Jan Lisiecki, joi 11 septembrie.
Mai trebuie să menționez un aspect, sigur veți fi de acord cu el, un concert simfonic și nu numai, se cere văzut live. Este și cea mai corectă formă de apreciere, de raportare la evenimentul în sine în cunoștință de cauză.
Orchestra de cameră St Martin in the Fields este un fenomen în sine. Chiar și fără dirijor, frapează prin omogenitate, precizie, acuratețe, claritatea sunetului, culori timbrale. Este un organism bine, foarte bine sudat, urmare a unor multe și responsabile pregătiri, a unui repertoriu bine ales și materializat scenic, în care cuvântul de ordine este diversitatea stilistică. Pasul până la excelență s-a făcur rapid, dovadă notorietatea de care se bucură Orchestra în întreaga lume. Excelență care este dusă mai departe, de la o generație de instrumentiști la alta.
Programul serii de joi 11 septembrie, a fost, prin compozitori și piesele propuse ascultării, nu numai o reală provocare, ci și o încântare pentru cei care au umplut aproape până la refuz sala Colegiului Academic. Și mă voi opri asupra programului în datele esențiale…
Pierre Boulez (1925-2016) ne este cunoscut mai mult ca dirijor. De data aceasta ne-am întâlnit cu Pierre Boulez compozitorul, Memoriale pentru flaut și 8 instrumente, solist Michael Cox, piesă compusă în 1985, revizuită în 1993. Lucrarea își are rădăcinile în …explosante-fixe, compusă în 1971, dedicată lui Igor Stravinsky. Este un mod personal de a regândi și remodela muzica contemporană a vremii respective, o muzică inovată ce depășește formele tradiționale cunoscute. Astfel, ajungem să vorbim despre frulatto, tremolo, efecte speciale, modulații neașteptate, armonii încordate, un spațiu muzical nou. Ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că Pierre Boulez rămâne o figură marcantă a avangardei muzicale de secol XX.
Concertul pentru pian nr 3 în do minor op 37 de Beethoven a avut în canadianul Jan Lisiecki interpretul ideal. Interpretarea sa mi-a adus aminte de doi mari pianiști care s-au aplecat asupra Concertelror pentru pian beethoveniene fără dirijor, mă refer la Daniel Baremboim (cu Staatskapelle Berlin), respectiv Christian Zacharias (cu Lausanne Chamber Orchestra). Jan Lisiecki impune prin siguranța demersului interpretativ, virtuozitate, lejeritate, vitalitate, un tempo care oferă partiturii cursivitate și strălucire. Orchestra de cameră St Martin in the Fields are în acest caz, doi…dirijori, concert maestrul Tomo Keller și pianistul Jan Lisiecki, dialoguri permanente cu instrumentiștii Orchestrei, melanj perfect pentru succes maxim.
George Enescu compozitorul (1881-1955) a fost prezent prin Dixtuorul pentru suflători în re major op 14–Doucement Mouvemente; Moderement-Vivement; Allegremento, Mais Pas Trop Vif-Plus Vif-, muzică de cameră compusă în primele luni ale anului 1906, primă audiție în același an, la Paris. Vorbim despre o combinație a clarității formale în concordanță cu spiritul modern al compozitorului George Enescu. Este expresia drumului parcurs de la scriere la interpretare, în care rigoarea structurală și expresivitatea se completează armonios.
În fine, din Serghei Prokofiev (1891-1953) a fost aleasă Simfonia nr 1 în re major op 25 Clasica–Allegro, Larghetto, Gavotte: Non troppo allegro, Finale: Molto vivace-, compusă între 1916 și 1917, cu primă audiție la St Petersburg, aprilie 1918, lucrare bine primită de public, chiar dacă lucrarea conține modulații mai puțin obișnuite. Dar care ne conduc la afirmația potrivit căreia Prokofiev poate fi considerat pe drept cuvânt, părintele neoclasicismului.
Festivalul Internațional George Enescu la Cluj a luat sfârșit. Atenția se îndreaptă, în mod firesc, asupra evenimentelor muzicale de la începutul lunii octombrie, primul în 3, deschiderea stagiunii aniversare, Filarmonica Transilvania la 70 de ani, eveniment asupra căruia voi reveni.
Demostene Șofron
Articolul Festivalul Internațional George Enescu la Cluj 2025 | Despre perfecțiune și succes cu Academy of St Martin in the Fields apare prima dată în ziarulfaclia.ro.