Sezonul iarnă-primăvară al Galelor clujene Medicină – Artă – Cultură s-a încheiat de curând printr-o ediție de excepție, avându-l ca invitat pe acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Acesta a conferențiat în cadrul evenimentului despre Reforma Protestantă și implicațiile ei pentru poporul român, propunând o analiză istorică la împlinirea a cinci secole de la debutul amplei mișcări religioase ce avea să impacteze semnificativ evoluția popoarelor europene.
”Historia magistra vitae”
În deschiderea Galei, un cuvânt de salut și un îndemn creștinesc au fost adresate celor de față de către Înaltpreasfinția Sa Andrei Andreicuț, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului. „Am venit să îl ascult pe domnul președinte al Academiei, care, în ce privește istoria noastră, este autoritatea numărul unu. Și când îl ascultăm, sufletește ne delectăm”, a spus acesta, făcând, totodată, trimitere la un verset biblic, din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel („Aduceți-vă aminte de înaintașii voștri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu și cum și-au încheiat viața și urmați-le credința!” (Evrei 13,7). „De data aceasta, domnul președinte al Academiei ne va ajuta să ne aducem aminte de cei dinainte. Mare dascăl este istoria și cred că așa ar trebui socotită această știință, pe care o lume preocupată de cele materiale poate că nu o prețuiește atât cât s-ar putea”, a adăugat ÎPS Andrei Andreicuț.
Tezele lui Martin Luther, începutul Reformei protestante
Prelegerea acad. Ioan-Aurel Pop a debutat prin invitația la reflecție asupra conținutului câtorva dintre tezele (propozițiile) formulate de către profesorul Martin Luther și afișate public de către acesta pe porțile catedralei din Wittenberg în anul 1517. Cele 95 de teze sunt considerate ca marcând începutul mișcării de reformă religioasă în spațiul european. Ideile centrale ale lutheranismului se concentrau asupra pocăinței individuale și a negării rolului preoților în medierea iertării păcatelor, noua confesiune criticând vehement practica indulgențelor din Biserica Catolică de la acea vreme. Ioan-Aurel Pop a atras atenția asupra faptului că, dacă Marea Schismă din anul 1054 și Schisma Apuseană din sânul Bisericii Romano-Catolice (1378-1417), inclusiv perioada în care sediul papalității a fost mutat de la Roma la Avignon (1309-1376) pot fi considerate drept o schismă de formă, ceea ce propunea Martin Luther în 1517 reprezenta mai degrabă o schismă de fond, așadar o reformă a conținutului dogmatic.
Iertarea păcatelor, atributul divinității
Spre deosebire de Bisericile Ortodoxă și cea Catolică, unde preotul era și este considerat intermediarul indispensabil în relația credinciosului cu Dumnezeu, noua dogmă protestantă a lutheranismului contrazicea postura de mediator a pastorului, subliniind importanța căinței individuale și accesul nemijlocit la iertarea divină. Practica indulgențelor (bilete de ispășire a diferitelor tipuri de păcate, în funcție de gravitate, contra unei sume de bani) existentă la vremea respectivă în Biserica Catolică a antrenat și mai mult critica și resentimentul adepților lutheranismului, acționând ca un catalizator al Reformei.
Săvârșirea faptelor bune, o datorie creștinească?
Un alt punct al amplei dezbateri teologice iscate odată cu apariția mișcării protestante, evidențiat de acad. Ioan-Aurel Pop, este cel legat de problematica mântuirii personale, percepută în mod distinct de ortodocși și catolici, respectiv de cultele protestante. În timp ce doctrina lutherană și cea calvină (întemeiată de Jean Calvin) considerau că izbăvirea sufletului este strict legată de credința individuală, în tradiția catolică și în cea ortodoxă, mântuirea presupune deopotrivă a avea credință și a practica faptele bune – o datorie a fiecărui creștin.
Autoritatea papală și ierarhia ecleziastică
Subiectul ierarhiei bisericești semnalează, de asemenea, unele diferențe între viziunile catolică, ortodoxă și cea protestantă. Spre deosebire de tradiția catolică, bisericile protestante de regulă nu recunoșteau autoritatea papei și au dezvoltat o structură organizatorică distinctă.
Lectura Sfintei Scripturi – studiul individual versus interpretarea mediată
O altă divergență semnificativă adusă în discuție de către istoricul clujean invitat în cadrul Galei privește raportarea diferită a adepților mișcării protestante la studiul biblic (Vechiul și Noul Testament). Dacă ortodocșii și catolicii susțineau rolul preoților în facilitatea înțelegerii textelor scripturistice de către enoriași, în cultele protestante se punea accentul asupra accesului nemijlocit al credincioșilor la cărțile sacre, asupra studiului individual al Bibliei.
Căsătoria și celibatul în rândul clericilor
Reforma religioasă a secolului al XVI-lea a însemnat și noutatea adusă de posibilitatea membrilor clerului protestant de a se căsători, ca o motivație pentru soluționarea „crizei de vocație” observate în numărul în scădere al celor care alegeau să urmeze cariera teologică. Această dimensiune marca o detașare tot mai vizibilă de tradiția catolică, ce impunea celibatul preoților.
Recunoașterea Sfintelor Taine în tradițiile creștine
În Biserica Ortodoxă și în cea Catolică sunt recunoscute șapte Taine (sacramente), pe când la nivelul diferitelor culte protestante numărul acestora este vizibil mai redus, uneori restrâns doar la cele două Taine – Botezul și Euharistia (Împărtășania).
Pătrunderea ideilor Reformei în Transilvania
Ideile Reformei s-au răspândit și în Estul Europei, impactul făcându-se simțit și în Transilvania – regiune eterogenă definită de coexistența a trei etnii și patru confesiuni – prin adoptarea lutheranismului, calvinismului și a unitarianismului de către diferitele grupuri sociale. Afilierea se schimba uneori, indivizii trecând de la o confesiune la alta de mai multe ori pe parcursul vieții. Populația vorbitoare de limbă germană a fost prima care a adoptat lutheranismul. Respingând principiul existenței Sfintei Treimi, dimensiunea divină a Mântuitorului Iisus Hristos și recunoașterea sfinților, unitarianismul s-a impus ca forma cea mai radicală a protestantismului, cu centrul mondial chiar la Cluj-Napoca, pornind de la ideile teologului David Ferenc.
Rolul limbii și al învățământului în desfășurarea prozelitismului religios
În Transilvania, ideile Reformei au fost în mod particular asociate cu diferitele grupuri etnice și identități politico-regionale. În Ardeal, popularitatea noilor dogme s-a observat îndeosebi odată ce preoții reformatori au renunțat să predice în latină sau greacă și au început să vorbească pe înțelesul enoriașilor, iar cărțile religioase au început să fie tipărite în limbile diferitelor etnii locuitoare ale acestui teritoriu, astfel sporind și atragerea populației spre o confesiune sau alta. Dacă Sibiul devenise centrul vorbitorilor de limbă germană, Clujul ajunsese predominant cunoscut pentru versiunile tipărite în limba maghiară, în timp ce Brașovul, prin strădania diaconului Coresi, răspândea ideile creștin-ortodoxe odată cu numeroasele apariții în limba română. Înființarea în spațiul transilvănean (de către iezuiți) a universităților cu profil teologic pe model occidental a însemnat un pas important al mișcării autohtone de Contra-reformă, menite să împiedice proliferarea protestantismului.
Românii și Reforma Protestantă
Încercarea de convertire a populației vorbitoare de limbă română la protestantism a întâmpinat obstacole vizibile. Românii, majoritar creștin-ortodocși, au refuzat trecerea la cultul protestant, datorită în bună măsură unor convingeri și ritualuri religioase puternic înrădăcinate în tradiția spirituală, incluzând aici și o serie de manifestări pre-creștine, asimilate de Biserica Ortodoxă.
Farmecul nemuritor al operei lui Georges Bizet
Ediția 240 a Galelor clujene și-a susținut nivelul înalt de profesionalism pe tot parcursul serii, componenta artistică fiind, de asemenea, de mare calitate și impact pentru cei de față. Realmente îmbucurătoare, sub egida Asociației Culturale „Alexandru Fărcaș” (intro – Petre Burcă), noua întâlnire cu tinerii studenți ai Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” (anul II, Canto), îndrumați de regizorul Ina Hudea și acompaniați la pian de către Adelina Sabău, ne-a readus, prin muzică și bogăție de culori, fragmente din povestea memorabilă a frumoasei Carmen (interpretată de Denisa Iamandi), remarcându-se numeroase voci promițătoare.
*
Galele Medicină – Artă – Cultură sunt organizate de Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, sub egida Academiei Române Filiala Cluj-Napoca, a Academiei Oamenilor de Știință din România – Filiala Cluj și a Fundației Transilvania Leaders, în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
Iulia GHIDIU
Articolul Galele Medicină – Artă – Cultură | Transilvania – multietnică, multiculturală, multiconfesională apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
