May 18, 2024

Cea de-a 96-a ediție a galei premiilor Oscar a fost un eveniment spectaculos, plin de momente de strălucire, emoție și, bineînțeles, controversă. Desfășurată la Teatrul Dolby din Hollywood, Los Angeles, ceremonia a fost punctată de discursuri puternice, victorii surprinzătoare și un mix de filme care au stârnit atât inima publicului, cât și dezbaterea criticilor de specialitate.

Jimmy Kimmel a revenit pentru a patra oară în rolul de amfitrion al serii de gală, aducându-și farmecul caracteristic și umorul său ireverențios. Alături de producătorii evenimentului, Raj Kapoor și Katy Mullan, și sub îndrumarea regizorală a lui Hamish Hamilton, Kimmel a condus o seară plină de surprize și momente memorabile.

Unul dintre punctele culminante ale serii a fost consacrarea filmului „Oppenheimer”, o dramă în regia lui Christopher Nolan, care a cucerit inimile membrilor Academiei Americane de Film. Cu un total de 7 premii Oscar, inclusiv cel pentru cel mai bun film și regie, „Oppenheimer” a dovedit că este un titan în lumea cinematografiei contemporane. Interpretările remarcabile ale lui Cillian Murphy în rolul fizicianului J. Robert Oppenheimer și ale lui Robert Downey Jr. au fost aclamate și recunoscute pe deplin de către comunitatea cinematografică.

Cu toate acestea, gloria lui „Oppenheimer” nu a fost singurul subiect de discuție. Comedia neagră „Poor Things” i-a adus actriței Emma Stone al doilea premiu Oscar din carieră, consolidându-și reputația ca una dintre cele mai talentate actrițe ale generației sale. De asemenea, Da’Vine Joy Randolph a impresionat publicul și criticii cu interpretarea sa în „The Holdovers”, câștigându-și locul meritat în galeria câștigătorilor de Oscar.

Un alt moment de referință al serii a fost apelul la pace în Fâșia Gaza făcut de regizorul Jonathan Glazer, în timp ce primea premiul pentru cel mai bun film internațional pentru „The Zone of Interest”. Protestele pro-palestiniene care au avut loc în apropierea Teatrului Dolby au subliniat conștientizarea socială și politică pe care o pot reprezenta astfel de evenimente culturale majore.

Alte premii Oscar: filmul „The Zone of Interest” primește premiul pentru Cel Mai Bun Sunet. ‘The Wonderful Story of Henry Sugar’ este distins cu premiul pentru Cel Mai Bun Scurtmetraj, iar „20 Days in Mariupol” câștigă pentru Cel Mai Bun Documentar. ‘Anatomy of a Fall’ și ‘American Fiction’ sunt recunoscute, respectiv, pentru Cel Mai Bun Scenariu Original și Adaptat, în timp ce ‘The War is Over’ este desemnat Cel Mai Bun Scurtmetraj de Animație. Hayao Miyazaki și Toshio Suzuki primesc premiul pentru Cel Mai Bun Film de Animație pentru „The Boy and the Heron”.

În ciuda tuturor controverselor, premiile Oscar din 2024 au confirmat încă o dată importanța și diversitatea artei cinematografice. De la drame istorice la comedii excentrice, de la apeluri la pace la proteste sociale, Oscarurile au reflectat bogăția și complexitatea lumii noastre prin lentila fascinantă a filmului.

„Oppenheimer”, marele câștigător

Într-un peisaj cinematografic dominat adesea de povestiri lineare și convenționale, Christopher Nolan aduce un suflu proaspăt și provocator prin ultimul său film, „Oppenheimer”. Cu un accent pe subiectul complex al lui J. Robert Oppenheimer, fizicianul teoretic recrutat de guvernul american pentru a superviza Proiectul Manhattan, Nolan livrează un spectacol captivant și informativ care explorează nu doar realizările extraordinare ale omului, ci și imperfecțiunile sale fundamentale.

De la primele cadre, este evident că „Oppenheimer” nu este un film pentru cei cu atenția împrăștiată. Nolan impune o cerință tacită asupra publicului: trebuie să-ți pui mintea la contribuție și să fii complet concentrat pentru a naviga prin plasa complexă de informații și evenimente. Într-adevăr, este un film deosebit de inteligent, care nu subestimează niciodată inteligența spectatorilor săi și îi respectă profund.

Cu un ritm neobosit, dialoguri încărcate cu informații și salturi temporale, „Oppenheimer” își poartă publicul printr-un voiaj tumultuos prin viața și cariera lui Oppenheimer, prezentându-l în toată gloria și complexitatea sa. Această abordare fragmentată și non-secvențială, specifică lui Nolan, oferă o perspectivă unică asupra unui personaj istoric atât de important. Într-o lume împărțită de al Doilea Război Mondial și amenințată de o posibilă apocalipsă nucleară, Oppenheimer devine figura centrală a unei viziuni îndrăznețe pentru viitor: dezvoltarea primei bombe atomice. În mijlocul războiului și a tensiunilor politice, omenirea se confrunta cu o revoluție științifică care avea să schimbe pentru totdeauna cursul istoriei. Lansarea bombelor atomice „Little Boy” și „Fat Man” asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki a marcat sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și a deschis calea spre Epoca Atomică – o eră caracterizată de frica, incertitudinea și dileme etice fără precedent. Aceste evenimente au pus în mișcare o cursă a armamentului nuclear și au deschis ușa către un nou tip de conflict global. În mijlocul acestui peisaj tulbure, Oppenheimer devine emblematic pentru ambivalența și conflictele epocii. Pe de o parte, el este lăudat ca un erou al științei, „părintele bombei atomice”, iar pe de altă parte, este criticat și ostracizat pentru consecințele teribile ale descoperirilor sale. Filmul ilustrează cum deciziile lui Oppenheimer au influențat dramatic istoria umanității și cum acesta a fost constrâns să poarte povara morală a acțiunilor sale pentru tot restul vieții.

Cillian Murphy strălucește în rolul principal, aducându-i lui Oppenheimer o profunzime și o autenticitate remarcabile. Interpretarea sa captivantă și complexă îl aduce pe Oppenheimer la viață, subliniind atât realizările sale extraordinare, cât și conflictele și regretele sale personale.

În timp ce Murphy este incontestabil vedeta filmului, distribuția impresionantă însoțitoare completează peisajul, cu apariții notabile ale lui Matt Damon, Robert Downey Jr, Emily Blunt și Florence Pugh. Fiecare interpretare adaugă un strat nou de profunzime și complexitate poveștii, oferind o perspectivă variată asupra lumii lui Oppenheimer.

Regia impecabilă a lui Nolan este evidentă în fiecare cadru și fiecare secvență. Abordarea sa creativă și inovatoare a povestirii, combinată cu evitarea CGI-ului (imaginii generate de computer) în favoarea unor efecte practice și a unei coloane sonore angajante, creează o experiență cinematică memorabilă și captivantă.

„Poor Things” – O reinterpretare originală a poveștii Frankenstein

În filmul „Poor Things”, regizat de Yorgos Lanthimos, suntem martorii unei povești unice despre Bella Baxter, o femeie cu mintea unui copil – literalmente. Creată printr-un experiment asemănător cu cel din povestea lui Frankenstein de către un chirurg excentric numit Godwin Baxter, Bella și-a petrecut toată viața închisă în conacul lui, înconjurată de alte creații ale sale. Atunci când Godwin angajează un student de medicină, pe nume Max McCandles, să-i fie asistent, Bella începe să se dezvolte, inteligența ei crescând rapid. Însetată de autonomie și dorind să exploreze lumea dincolo de zidurile conacului, Bella decide să călătorească alături de avocatul șmecher al lui Godwin, Duncan Wedderburn, deși viața în afara conacului se dovedește a fi stranie și aspră; iar farmecul lui Duncan este doar la suprafață.

„Poor Things” este o comedie stilată și nonconformistă, care reușește să ofere o poveste originală și captivantă. Bazat pe romanul cu același nume scris de Alasdair Gray, filmul aduce în prim-plan umorul negru satiric caracteristic lui Lanthimos și pune sub lupă natura identității, expunând în același timp inima întunecată și ipocrită a societății victoriene. Scenariul semnat de Tony McNamara este unul puternic, lucru dovedit de modul în care abordează teme precum patriarhatul și identitatea, iar dialogul său este amuzant și pătrunzător.

Cultural relevant, „Poor Things” oferă un portret suprarealist al unei femei care încearcă să scape de un sistem patriarhal, îmbarcându-se într-o călătorie de autodescoperire. Trezirea lui Bella – atât psihologic, cât și sexual – este o explorare fascinantă a puterii de decizie, dorinței și identității, pe măsură ce întâlnește oameni și situații care îi pun în provocare viziunea asupra lumii și simțul de sine. Filmul nu cade niciodată în capcana pretențiozității sau a intelectualismului excesiv, ci este plin de idei interesante.

Asemenea altor filme ale lui Lanthimos, precum „The Lobster” sau „The Favourite”, „Poor Things” impresionează și prin stilul său vizual remarcabil. Cu toate acestea, se distinge de eforturile anterioare ale regizorului prin utilizarea unor decoruri bizare și evocatoare, care amintesc de Epoca de Aur a Hollywood-ului. În plus, cinematograful Robbie Ryan utilizează uneori o lentilă fisheye de 16 mm, care distorsionează perspectivele și creează o atmosferă de vis. Designul de producție semnat de Shona Heath și James Price este unul profund artistic, iar munca lor, alături de set decoratorul Zsuzsa Mihalek, adaugă straturi de textură și personalitate locațiilor. Munca lor contribuie la contrastul dintre natural și artificial, dintre umoristic și tragic, iar designul impresionant de costume al lui Holly Waddington completează acest tablou.

De asemenea, filmul își completează povestea și cu o coloană sonoră originală, creată de Jerskin Fendrix, care intensifică umorul și drama din poveste. Montajul impecabil al lui Yorgos Mavropsaridis conferă filmului un ritm constant, adăugându-i suspans și impuls.

Emma Stone strălucește în rolul lui Bella, oferind o interpretare intensă, în timp ce Mark Ruffalo și Willem Dafoe completează distribuția cu roluri memorabile.

Mara A. MUNTEAN

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *