Învățământul medical din Cluj-Napoca reprezintă una dintre cele mai vechi și mai prestigioase tradiții academice din spațiul românesc și central-european. De un sfert de mileniu, Clujul este un centru al formării medicilor, locul unde se impletesc știința, responsabilitatea și umanismul. Prin generațiile sale de profesori iluștri, învățământul medical clujean a devenit un simbol al excelenței, al profesionalismului și al slujirii vieții.
Pentru a-i înțelege evoluția, trebuie să ne întoarcem la rădăcinile de la care a pornit școala medicală academică clujeană – componentă esențială a spiritului științific al orașului. În acele vremuri, când știința medicală abia își contura identitatea universitară modernă, pionierii învățământului medical clujean au ridicat o instituție durabilă pe temelia rațiunii, a rigorii și a respectului pentru viață. Reîntoarcerea la acele momente inaugurale nu este doar un gest de recunoștință, ci și o reafirmare a valorilor care au stat la baza formării lor. Într-o lume aflată în continuă schimbare, memoria celor două secole și jumătate de tradiție medicală locală ne oferă inspirația de a continua pe drumul excelenței, cu recunoștință față de trecut și responsabilitate față de viitor.
În acest an și în cursul celui viitor avem ocazia de a rememora primele momente de seamă ale școlii de medicină din urbea noastră: la 6 ianuarie 1775 a fost numit primul profesor de medicină la Cluj, în persoana chirurgului și obstetricianului austriac Joseph Laffer; în septembrie 1775 s-a anunțat, în unitățile administrative transilvănene, deschiderea cursurilor de chirurgie și îndemnul adresat tinerilor să se înscrie la această școală – am putea spune că a fost prima sesiune de înscrieri din istoria învățământului medical clujean; în decembrie 1775 a fost angajată o moașă pe lângă catedră, fapt care indică pregătirea cursurilor de formare a moașelor, ținute în limbile germană, maghiară și română; în iulie 1776 a fost numit un asistent pe lângă profesorul Joseph Laffer, care îi sprijinea pe studenții vorbitori de română și maghiară, întrucât profesorul Laffer preda doar în germană; iar la 7 noiembrie 1776, împărăteasa Maria Terezia a emis decretul de înființare a Facultății de Medicină a Universității din Cluj.
Numirea medicului Joseph Laffer a reprezentat un moment fondator pentru medicina transilvăneană și pentru modernizarea societății în ansamblul ei. Decizia Curții Imperiale de la Viena, parte a reformelor iluministe ale epocii, exprima convingerea că sănătatea publică și educația medicală constituie pilonii unei societăți civilizate, o recunoaștere a nevoii de progres științific, de profesionalizare a artei vindecării și de edificare a unui sistem sanitar modern.
Joseph Laffer (1741-1798), primul profesor de anatomie, chirurgie și obstetrică al Clujului
Originar, cel mai probabil, din Austria Inferioară, Joseph Laffer și-a desăvârșit formarea profesională la Universitatea din Viena, unul dintre cele mai prestigioase centre academice ale Europei Centrale. Aici, la 19 august 1772, a susținut examenul de magistru în chirurgie, iar un an mai târziu, în 1773, pe cel de magistru în obstetrică, dobândind o pregătire medicală complexă, deopotrivă teoretică și practică.
În contextul reformelor sanitare și educaționale promovate de Curtea Imperială de la Viena, în spiritul Iluminismului și al raționalizării instituțiilor, Joseph Laffer a fost desemnat să pună bazele învățământului medical superior din Marele Principat al Transilvaniei. La 6 ianuarie 1775, profesorul Ferdinand von Leber, de la universitatea vieneză, i-a confirmat competențele profesionale, iar la 26 ianuarie 1775, a fost emis decretul de numire ca profesor de anatomie, chirurgie și obstetrică al Academiei Regale din Cluj.
Sosit la Cluj împreună cu familia, Joseph Laffer a început organizarea unei școli medicale moderne, practic din temelii. A beneficiat de sprijinul autorităților imperiale, care i-au pus la dispoziție instrumente chirurgicale și manuale didactice. Cursurile inaugurate în anul universitar 1775-1776 au marcat începutul oficial al pregătirii academice a chirurgilor și moașelor din Transilvania.
Activitatea sa s-a desfășurat în condiții modeste. Lipsa unui spațiu adecvat l-a constrâns, o vreme, să țină lecțiile chiar în propria locuință. Problemele legate de depozitarea corpurilor utilizate la lecțiile de anatomie, precum și dificultatea de a procura material didactic adecvat, i-au îngreunat munca. Cea mai mare provocare s-a dovedit a fi atât reticiența contemporanilor față de practica disecțiilor și a intervențiilor chirurgicale, cât mai ales opoziția membrilor breslei bărbierilor-chirurgi din oraș, care l-au acuzat că ar fi „măcelar de oameni”. Aceste tensiuni au generat conflicte: într-un caz de naștere complicată, magistratul clujean a amenințat că îl va opri de la intervenție „cu forța armată”.
Până în 1786, Joseph Laffer a fost unicul profesor titular al Facultății de Medicină din Cluj. În 1786 a fost înființată Catedra de Medicină veterinară, condusă de brașoveanul Peter Fuhrmann. În 1792 a fost creată Catedra de Chimie-Mineralogie și Patologie, avându-l titular pe medicul epidemiolog luxemburghez André Etienne, și Catedra de Oftalmologie, încredințată medicului român Ioan Piuariu Molnar von Müllersheim, originar din Sadu.
De la început, activitatea lui Joseph Laffer a fost ajutată de un asistent vorbitor de maghiară și română – mai întâi Michael Theophil Blasius, apoi, pe rând, medicii József Osztrovics și Ferenc Horváth, ambii din Turda. Cursurile de moașe, organizate anual începând probabil încă din 1776, se desfășurau în trei limbi: germană, română și maghiară, profesorul fiind ajutat de asistent și de moașa calificată angajată pe lângă catedră, fapt ce ilustrează caracterul practic, multicultural și incluziv al școlii medicale clujene încă din epoca sa de început.
Deși se confrunta cu dificultăți materiale și cu rezistența unei mentalități conservatoare, Laffer a rămas fidel misiunii sale de întemeietor. Preda în limba germană, fapt care stârnea nemulțumirea studenților locali care nu o înțelegeau, dar competența și autoritatea sa profesională au impus, în timp, respectul contemporanilor. A reușit să creeze o școală medicală solidă, care a format, de-a lungul generațiilor, chirurgic și moașe pentru întreaga Transilvanie.
Joseph Laffer a murit la Cluj, la 25 iunie 1798, fiind înmormântat în cimitirul – în „țintirimul” – care înconjura atunci biserica Sfântul Mihail. A lăsat în urmă nu doar o instituție de învățământ consolidată, ci și o veritabilă dinastie de medici: fiul său, Joseph Laffer junior (1773-1823), a fost chirurg la Spitalul Public „Carolina” din Cluj, iar nepotul său, Ignaz Laffer (1812-1868), student și ulterior cadru didactic al Institutului Medico-Chirurgical din Cluj.
Prin activitatea sa de peste două decenii la Cluj, Joseph Laffer a pus piatra de temelie a învățământului medical modern clujean, care continuă să dea sens și prestigiu orașului universitar de astăzi. A fost primul profesor care a predate trei discipline fundamentale ale formării medicale: anatomiei, chirurgiei și obstetricii.
Misiunea lui s-a înscris deplin în spiritul reformator al epocii mariei-tereziene, făurind o punte între tradiția breslelor meșteșugărești și exigențele medicinei științifice. Joseph Laffer și activitatea sa de pionierat în predarea medicinei în Transilvania stau la temelia unei tradiții de excelență care dăinuie de peste două secole și jumătate. De aceea, amintirea lui ar trebui să rămână vie în conștiința academică a Clujului.
dr. József Lukács
Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
Muzeul Școlii Medicale Clujene
Articolul Începuturile învățământului medical clujean. 250 de ani de la numirea primul profesor din Cluj în domeniul medicinei, în persoana austriacului Joseph Laffer apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
