Filiala Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor, în colaborare cu Institutul Roneuro, a găzduit un eveniment literar deosebit: lansarea simultană a trei volume semnate de Sânzâiana și Marcel Mureșanu. În fața unui public numeros și divers, au fost prezentate Laurii clipei (Editura Avalon), autor: Sânziana Mureșanu, Viaggi. Le porte di Obidos (Editura Macchione), autor: Sânziana Mureșanu – ediția tradusă de Gabriela Lungu –, și Anul de sticlă (Editura Casa Cărții de Știință), autor: Marcel Mureșanu.
Printre invitații care au luat cuvântul se numără Irina Petraș, Constantina Raveca Buleu, Mircea Popa, Gabriela Lungu, Ion Cristofor, Adrian Popescu. Atmosfera a fost una caldă, intelectuală, marcată de respectul profund pentru opera celor doi autori și de dialoguri culturale fertile.
Raveca Buleu: Sânziana e o ființă foarte magică
Întâlnirea a fost deschisă de Irina Petraș, președinta Filialei Uniunii Scriitorilor Cluj, care a introdus autorii, prezentatorii și contextul evenimentului, creând cadrul generos în care aveau să se deruleze intervențiile critice și mărturisirile afective.
Constantina Raveca Buleu a vorbit cu emoție, profunzime și afecțiune despre legătura ei cu Sânzâiana și Marcel Mureșanu. Discursul ei a fost unul amplu și dens, o veritabilă pledoarie pentru poezia Sânzâianei Mureșanu:
„Este mereu o plăcere pentru mine să vorbesc despre cărțile Sânzâienei Mureșanu și ale domnului Marcel Mureșanu. Conexiunea mea cu ei datează dinaintea erei mele, pentru că am fost cumva condiționată să mă întâlnesc cultural și biologic cu Sânzâiana: tatăl ei a fost profesorul preferat al tatălui meu. În consecință, am descoperit că aveam foarte multe lucruri în comun. Legătura asta s-a transformat ulterior într-un soi de comunitate spirituală. Am descoperit că aveam anumite afinități atunci când vorbim de un domeniu ezoteric.
Sânziana e o ființă foarte magică și întotdeauna mă impresionează cum această fortăreață a magiei pe care o duce cu ea — și pe care o veți regăsi și în paginile acestui volum — se manifestă constant.
Legătura cu ea, atât de profundă, a rezultat și în faptul că am acceptat cu mare bucurie să scriu prefața volumului ei de versuri Laurii clipei.
Sânziana e și un soi de homo viator, care acumulează simboluri, înțelepciuni, povești, și estetizează întreaga experiență. Veți vedea asta și în paginile acestui volum, pentru că, în ceea ce ea descrie ca identitatea ei trecută, multe dintre experiențele acumulate sunt experiențe de călătorie: experimentări ale geografiilor fizice, încărcate de simboluri, de povești, de o estetizare perpetuă a experienței.
Dincolo de asta, veți găsi în acest volum un soi de pedagogie a trăirii temporalității. Cum învățăm să trăim sub spectrul thanatic? Dar un thanatic întotdeauna exorcizat estetic, o estetică rafinată, filtrată histrionic. Nu e același tip de histrionism pe care îl întâlniți la Marcel Mureșanu, e propriu ei.
Nu trebuie să scoatem din ecuație nici ceea ce spunea Nietzsche — că tot ce este bun vine dintr-o moștenire. Spectrul patern se infuzează și el în poezie. Încărcătura sapiențială se transferă genealogic. Tot ce e bun vine dintr-o moștenire, dar identitatea se configurează până la urmă pe fondul tău lăuntric, are mărcile ei proprii, iar acest volum dezvoltă plenar aceste mărci proprii.
Geografiile prin care Sânziana trece — multe dintre ele ale Orientului — vă vor surprinde. Dacă vă uitați la felul în care e scrisă poezia Sânzâienei, veți întâlni o mărturisire continuă, dar și multă narațiune. Instinctul narativ fuzionează impecabil cu liricitatea. Găsiți multe simboluri care devin un fel de spectacol, un autoportret dinamic ce se proiectează dinspre sine spre geografia reală.
Vă invit să citiți cu mare bucurie poezia Sânzâienei!”
Într-un moment de inspirație vizuală și conceptuală, Irina Petraș a intervenit din nou:
„Imaginați-vă niște case fără ferestre și fără uși. După care imaginați-vă o întâlnire a noastră în care să vorbim despre uși și ferestre — așa cum le vede Sânziana în călătoriile ei, dar și așa cum le vede altcineva. O dezbatere în care să vorbim despre ce înseamnă ferestrele cu toate sensurile lor metaforice și să avem pe pereți aceste fotografii splendide adunate într-o expoziție: Porți, ferestre, oameni.”
Despre traducerea volumului Viaggi. Le porte di Obidos, Gabriela Lungu a mărturisit:
„O să vă spun câteva cuvinte despre traducerea pe care am dorit-o din tot sufletul. Vorbea Constantina despre magie — această traducere se învârte magic în jurul cifrei 7. Cartea a apărut în 2017, iar traducerea italiană a apărut după 7 ani. Datele noastre de naștere fac tot un 7.
Traducerea a fost una dintre marile bucurii ale vieții mele de traducător. (…) Ea aduce în Occident poveștile Orientului: găsiți o lume fascinantă, cu regine, călători, derviși, oameni care s-au pierdut și nu se regăsesc sau care se regăsesc în iubiri, amintiri, în lucruri pe care le-au trăit și nu le mai vor — sau doresc să le trăiască din nou.”
Mircea Popa: Călătoriile Sânzienei Mureșanu se aseamănă covorului zburător
Reputatul istoric și critic literar Mircea Popa plasează opera poetei Sânziana Mureșanu sub semnul „pelerinului însetat de cunoaștere”, ale cărui volume atestă o călătorie mitică prin locuri fascinante precum o Grecie mirifică sau un Istanbul de bazar trandafiriu. Criticul subliniază că forța liricii sale stă în utilizarea atotputernică a comparației, un registru care creează un imagism viu, frapant și tulburător. Versurile, fie că vorbesc despre „Sufletul meu bate în adierea lui/ Ca un drapel fără țară” sau despre gânduri care cad „Ca o mână de mort”, asigură o senzorialitate modernă, bazată pe un fantezism dezinhibant, care invită la reflecție și visare.
„Dimineața/ ca o casă pustie”; „Sufletul meu bate în adierea lui/ Ca un drapel fără țară”; „Gândurile cad/ Ca o mână de mort”; „Dansează/ ca mâinile/ unui criminal în serie”; „Poezia/ Ca o ghiulea de plumb”; „O zi albă/ Ca memoria unei flori”; „Ce sunet străin/ ca al mării/ Când fuge de Lună” etc.
Registrul comparației creează un imagism viu, un sistem de metafore ce-i asigură senzorialitatea frapantă, tulburătoare, un fantezism dezinhibant, deloc învechit, bazat pe un dialog de esență modernistă, condus cu reale calități regizorale certe, într-un stil colocvial, de peștiră covor oriental. O Grecie mirifică, un Istanbul de bazar trandafiriu, ostrove și orașe transmitând mitica lor odisee peste și prin timp, aerul insațiabil al unei culturi mereu renăscute (Osuar). Călătoriile Sânzienei Mureșanu se aseamănă covorului zburător din poveste și minunilor lui Ali Baba niciodată terminate, invitând la reflecție, la visare, și spirit concurențial”, susține Mircea Popa.
Ion Cristofor: Marcel Mureșanu e unul dintre marii poeți pe care îi avem astăzi
Criticul și poetul Ion Cristofor a vorbit cu admirație și respect despre opera lui Marcel Mureșanu, subliniind importanța lui în literatura contemporană:
„Mă simt privilegiat să spun câteva fraze despre Marcel Mureșanu, care, după părerea mea, e unul dintre marii poeți pe care îi avem astăzi. S-au spus aici lucruri esențiale, însă un regretat critic pe care l-am iubit toți, Petru Poantă, într-o frază a spus tot ce se poate spune despre acest mare poet care practică o ingenioasă lirică a măștilor și a neostenitelor metamorfoze: ‘Universul acesta poetic, caleidoscopic și difuz, este în principal fundamentat pe paradox și pe sentimentul unei existențe deregulate’, afirma Petru Poantă.
Marcel Mureșanu este un precursor al oricărei mișcări paradoxiste. Poezia lui, ca și acele monede și monade, este bazată pe paradox, iar toate adevărurile, în fond, sunt niște paradoxuri care sfidează ceva.”
În ceea ce o privește pe Sânzâiana Mureșanu, Ion Cristofor a adăugat cu aceeași căldură:
„Răsfoind volumul, mi-am dat seama că Rilke avea dreptate: ca să scrii un vers bun, trebuie să parcurgi multe orașe, lucru pe care Sânziana l-a făcut. Poezia ei, de o finețe aparte, îl concurează pe tatăl său, Marcel Mureșanu. Sunt convins că va da multe cărți de aici înainte și că este demnă de poezia pe care o scrie tatal ei. Așchia nu sare niciodată departe de trunchi.”
Adrian Popescu a completat portretul poetic al lui Marcel Mureșanu printr-o serie de observații ample despre etapele creației sale și despre influențele care i-au modelat parcursul literar. El a evocat momente biografice puțin cunoscute, dar esențiale pentru înțelegerea devenirii poetului, conturând un traseu marcat de rigoare intelectuală, neliniște metafizică și o constantă reînnoire a tehnicii. Referindu-se la volumul actual, Popescu a subliniat că „vedem un alt Marcel Mureșanu”, un poet care reușește să unească un filon de înțelepciune lucidă cu instrumente postmoderne, dezvoltând o voce care surprinde prin densitate, claritate și precizie formală. În această nouă etapă, a remarcat criticul, Mureșanu manifestă „o anumită cruzime a lucidității”, o capacitate de a privi realul fără ezitare, de a-l secționa până la miez pentru a-i dezvălui tensiunile și fragilitățile
Dafin Mureșanu: „O capsulă sublimă”
Prezent la eveniment, reputatul medic Dafin Mureșanu, fiul poetului și prozatorului Marcel Mureșanu și fratele poetei Sânzâiana Mureșanu, a descris evenimentul ca fiind o „capsulă sublimă”. „care ne revigorează sensul nostru profund și textura sufletească”. „Spun sublimă pentru că ea chiar derivă dintr-un proces complex de sublimare. Vedem un arc care ne duce direct într-o stare de volatilitate intelectuală și de o bogăție nemaipomenită sufletească și te miri și mă mir și țip de bucirie că ea există. Acest noiembrie tocmai trecut, care vine să marcheze pentru mine ca fiu al tatălui meu și frate al surorii melei, aici, această superbă împlinire la sfârșitul fiecărui an, spre finele acestui orizont ciclic, întotdeuna mă încearcă această stare excepțională și îl ating și pe tata și realitatea creată și spun, Doamne, ce bine că existăm în toate formele noastre. Cred că șansa noastră va fi să sublimăm tot mai mult, să aducem și să încapsulăm și mai bine această stare”, a punctat.
Mara A. MUNTEAN
Articolul Întâlnirea generațiilor Mureșanu: lansare de carte la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
