Plină de surprize editoriale, editura clujeană Casa Cărții de Știință publică în 2014, în afara colecțiilor, un frumos volum semnat de „vagabondul din Baltimore”, iluminatul Edgar Allan Poe, poeme într-o nouă tălmăcire, cea a domnului Liviu Cotrău. Coperta și ilustrațiile aparțin doamnei Meda Alice Bălă. Când o editură din zilele noastre publică poezie, cu atât mai mult când poezia aceea este recunoscută la nivel planetar, sufletul meu se umple de o caldă bucurie, exaltând și fremătând de speranțe că într-o bună zi poezia își va recăpăta locul avut înainte în preferințele cititorilor și în acelea ale editurilor. Volumul prezintă opera poetică integrală a lui Poe, inclusiv drama „Politian”, care este tot o creație în versuri. Domnul Liviu Cotrău nu este la prima traducere din Poe, ne amintim ediția bilingvă „Edgar Allan Poe. Poezie – Dramă”, apărută la Institutul European de la Iași, în 2001. În această nouă ediție, multe dintre poemele cuprinse în ediția de la Iași au fost revăzute de traducător.
Poemele sunt însoțite de o Prefață, în fapt, o variantă revizuită a „Studiului introductiv” la ediția din 2001, însoțită și ea de cele trei prefețe ale lui Poe la edițiile antume ale poemelor sale. O adevărată bogăție de informații, dar și de delectare a spiritului nostru atât de însetat de frumos!
Cititorii români de poezie sunt oarecum familiarizați cu poezia lui Edgar Allan Poe, acesta fiind tradus de Eminescu, Caragiale, Macedonski, de Lucian Blaga, Ion Vinea, Marin Sorescu, Nichita Stănescu ori Ștefan Augustin-Doinaș.
Volumul prezent, cu poezii tălmăcite de domnul Liviu Cotrău, este o apariție editorială elegantă, ca pentru cel al cărui destin a stat mereu sub semnul miraculos al poeziei. A debutat editorial la 18 ani, cu un volumaș, așa cum îl alinta însuși autorul lui, cuprinzând poezii scrise înainte ca Poe să fi împlinit 14 ani, atunci când era „mult prea tânăr ca să aibă alte cunoștințe despre lume decât cele izvorâte din sufletul său”. Din a treia prefață antumă, rețin următoarea spovedanie: „Pentru mine poezia n-a fost un scop, ci o pasiune; iar pasiunile ar trebui privite ca ceva sfânt; ele nu trebuie – nu pot fi trezite la comandă, cu un ochi îndreptat asupra mizerelor compensații ori asupra și mai mizerelor elogii ale muritorilor.” A murit la patruzeci de ani, anul celebrelor sale poeme „Eldorado”, „Pentru Annie” și „Annabel Lee”, respectându-și crezul poetic cu care a trăit întreaga sa scurtă viață, acela de a fi trup și suflet poezie.
Puțină, durabilă, aparent letargică, învăluită într-un scepticism cel mai adesea luminos, poezia sa a rezistat probei timpului, străbătându-l cu acel aer misterios îngândurat de femeie-înger, lăsând urma să lumineze secolii.
Adaug semnalării mele de azi despre integrala lirică Poe un poem de vară, o meditație cu inserții nostalgice și cu accente elegiace la starea de contemplare ce i-a fost dată doar omului. Și numai pe pământ…
Iată-l! Este poemul „Steaua serii”: „Era într-un miez de vară,/ Și într-un miez de noapte era;/ Și stelele pe orbite/ Luceau pale, căci luminá/ Mai arzător luna rece,/ Planete – roabele sale,/ În ceruri croindu-și cale,/ Raza-i pe valuri domoale./ O privii un timp cum trece/ Pe chip, surâsul ei rece;/ Prea – prea rece pentru mine –/ Apoi, ca un giulgiu, mai jos,/ Lunecă și norul lânos,/ Și m-am întors către tine,/ Falnică stea a-nserării,/ Glorie a depărtării,/ Raza-ți mai lin va s-aline;/ E desfăț în inima mea/ Pentru sfânta misie a ta/ Pe bolta nopții, senină,/ Și prețuiesc mult mai tare/ Focul tău din depărtare,/ C-acea mai rece, umilă lumină”.
Vă las cu poezia. Cu poezia lui Edgar Allan Poe. Știu că veți ieși din acest labirint poetic purificați spiritual, mai blânzi, mai buni, mai îngăduitori. Pentru că din momentul acelei eliberări, veți fi veritabili purtători de poezie!
Dumitru CERNA
