În ultima zi a Festivalului Internațional de Carte Transilvania (FICT) 2025, a avut loc lansarea volumului Ștefan cel Mare în Europa. Românii și creștinătatea după căderea Bizanțului, semnat de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, și de istoricul Alexandru Simon. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul programului Întâlnirile FICT: Literatură și istorie și a fost primit cu un interes deosebit.
Ștefan cel Mare, între legendă și cercetare istorică
Ioan-Aurel Pop a subliniat că Ștefan cel Mare (1457–1504), domnitorul Moldovei, rămâne o figură centrală a Evului Mediu românesc și european. Ștefan a avut cea mai lungă domnie medievală – de aproape o jumătate de secol – și a fost, prin înfăptuirile sale, cel mai important suveran român al epocii. Fascinația pentru personalitatea sa a generat de-a lungul timpului numeroase studii, dar ultimele decenii au adus la lumină surse noi, culese din arhive occidentale – de la Veneția și Roma, până la Paris și Barcelona. Acestea au permis o reevaluare a imaginii domnitorului, oferind perspective mai nuanțate asupra rolului său în Europa.
„Cartea vine într-un an special: se împlinesc 550 de ani de la Bătălia de la Vaslui. Toată lumea crede că știe totul despre Ștefan cel Mare, dar, de fapt, știm tot mai puțin. Dacă întrebăm astăzi care au fost anii domniei lui Ștefan, aproape nimeni nu mai știe să răspundă, pentru că avem informația pe Google. Dacă întrebăm de ce este sfânt în calendar, nici asta nu mai știm”, a declarat Ioan-Aurel Pop.
El a amintit că victoria de la Vaslui a fost una dintre cele mai mari ale creștinătății medievale, redând speranța Occidentului în recucerirea capitalei creștinătății răsăritene, a doua Romă. Într-un gest unic, Papa l-a recunoscut pe voievod drept verus athleta Christi – „adevărat atlet al lui Hristos” –, o titulatură nemaiacordată altui ortodox.
În intervenția sa, Ioan-Aurel Pop a atras atenția asupra felului în care memoria culturală a domnitorului s-a estompat: „Avem imaginea unui Ștefan cel Mare consumat, cunoscut, dar, de fapt, necunoscut nici de literatură. Pe vremuri, se învăța la școală poezia Mama lui Ștefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu. Astăzi nu se mai știe.”
El a conchis cu o reflecție asupra valorii istoriei ca reper: „Câteodată e bine să ne reamintim de trecut, pentru a ne revigora și a ne regăsi o busolă, un semn, un simbol în această lume plină de incertitudine.”
Documente noi, istorie redescoperită
Coautorul volumului, istoricul Alexandru Simon, a adăugat că imaginea lui Ștefan cel Mare trebuie privită și prin prisma surselor recent accesate: “Ștefan cel Mare, așa cum îl avem noi astăzi, este produsul a două elemente: al faptului că știm totul despre el, dar, de fapt, nu știm nimic, și al faptului că, în ultimii 15 ani, nu s-a alocat un leu pentru cercetarea în bibliotecile și arhivele din străinătate. A existat un complet dezinteres față de trecut. Dar astăzi venim în fața dumneavoastră cu o sumă de documente pe care, în mod normal, ar fi trebuit să le cunoaștem de cel puțin 20 de ani.”
Lansarea cărții poate fi privita drept pledoarie pentru redescoperirea istoriei ca resursă identitară. Publicul a fost invitat să descopere, prin paginile volumului, fațete mai puțin cunoscute ale celui care a marcat profund istoria românilor și a creștinătății europene.
Mara A. MUNTEAN
Foto FICT Facebook
Articolul Ioan-Aurel Pop și Alexandru Simon au lansat la FICT cea mai recentă carte: Ștefan cel Mare în Europa. Românii și creștinătatea după căderea Bizanțului apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
