Parul din ochiul celuilalt…
E deranjant. Și frustrant. Să vezi și să auzi mai toată ziua, că tot felul de Neica – Nimeni agresează auditiv sau vizual semenii. Care, între noi fie vorba, se pregătesc, muncesc și culeg, cinstit roadele eforturilor lor pentru mai mult și mai bine. Nu mă pot abține să dau câteva exemple:
Jocurile Olimpice de la Paris adună în „capitala luminilor” cele mai importante valori ale sportului de pe planetă. Se poate presupune că și comunicatorii evenimentului trebuie să se ridice la nivelul superior al unor corespondențe care să încânte auditoriul. Cu toate că nu-mi place să arăt cu degetul, trebuie să spun că, la competițiile de judo, transmise de Eurosport, comentatorul a fost sub orice critică. Sportul în chimonoul lui Jigoro Kano are reguli și, mai ales, denumiri specifice, adoptate de toată lumea. Fără excepție, punctajele sunt exprimate cu denumirile lor japoneze, iar „echivalențele” europene și americane ignorate cu bună știință. Comentatorul despre care facem vorbire – îmi pare rău că nu și-a declinat numele pentru a-l putea „picta” așa cum se cuvine – nu a pronunțat nici una din procedeele executate (nici măcar cele de finalizare, care contează pentru repesajul final).
A dovedit, de mai multe ori pe parcursul transmisiunii, că habar nu are de existența unor aprecieri: yuko, wazzari, ippon. Și nici a corespondențelor în puncte ale acestora. Dar, cu nerușinarea caracteristică incompetenților, cerea sportivilor mai multă implicare, pregătire mai serioasă și asalturi spectaculoase, numind procedeele „manevre” (!!!).
Dăunăzi, premierul Ciolacu a fost întrebat de ce circulă cu mașini străine, din moment ce la o vizită de la uzinele `Dacia” a afirmat că „mașinile guvernului” sunt alcătuite din această marcă. Nu iau apărarea politicienilor, în general, și a lui Marcel Ciolacu, în special. Dar după constatarea că toate mașinile aparținând presei erau mărci străine, mă pot întreba retoric, desigur: de unde atâta ipocrizie”. Povestea e soață cu cea în care un alt personaj de rang înalt era chestionat, mai ceva decât un criminal, de unde are o căsuță într-o localitate de munte, în condițiile în care, tot românul tânjeşte și mulți reușesc să-și „încropească” adevărate palate în cele mai pitorești zone ale țării.
„Hoțul strigă: hoțiiii!” Și imaginea trebuie coroborată cu anchetatori și oamenii legii care se dau intransigenți, în timp ce ei, fără rușine, și contra tuturor prevederilor legale, fură. De sting! Fură omul de rând, când, la coborârea din mijloacele de transport, întinde biletul primului necunoscut, considerând, probabil, că, în acest fel, și-a mai șters din păcatele diurne; fură și cel desemnat să păzească avuția națională. Și cu cât e în funcții mai înalte, cu atât poate și pradă mai mult!
Dacă ne-am uita în oglindă și ne-ar fi rușine de faptele noastre, comparând faptele semenilor cu ceea ce noi facem și dregem, lumea ar fi mai bună. Și, cu siguranță, mai bine populată de cinstiți, competenți și cu sufletul dăruit binelui comun.
Sau și asta e o formă de ipocrizie?
Radu VIDA
