Partituri, emoții, edificii … o școală cu profil artistic, un cor cu performanțe internaționale, festivaluri, concursuri ce dăinuie și azi
Inspirația pentru lucruri mărețe poate veni de oriunde, la fel și forța lăuntrică, entuziasmul, dar eu cred că unii oameni se nasc având deja fărâme de idei novatoare, înclinații deosebite, important devine apoi să conturezi zarea lucrurilor, să le revezi ca dorințe prin ochii altor oameni, la nivel de dezvoltare potențială, în momente prielnice, prin perspective adaptate necesităților, noutăților, copiilor, educației, comunității, artei… O bază solidă creată de oameni reprezintă practic piedestalul viitorului, începutul. E nevoie să ne cunoaștem începuturile, pentru a deveni mai stabili, pentru a crește frumos, fără a ne risipi în derive. Acolo unde lipsește originea, lipsește practic identitatea, autenticul… iar efortul, renunțările merită atunci când pot fi transformate în binecuvântări, în lucruri cu adevărat minunate. Curajul, bucuria, ambiția, priceperea merg mână-n mână cu decizii, emoții, cu capacitatea temeinică de a cuprinde în interacțiuni arta, frumosul, educația, valorile, oamenii. Prin filtrul meu, în apropierea lui, înțelegând altfel nu doar realizările ci și străduința cu care s-au făcut acestea, trăirile unice, amabilitatea, întemeierea unei școli, ecourile unor interpretări inconfundabile, îngrijirea unor concursuri artistice cu răsunet și azi, avântul, aceeași bucurie de a face, triumful, solemnitatea, atmosfera de sărbătoare prin manifestare și aduceri aminte, găsesc o deosebită plăcere să scriu despre împliniri, despre tatăl meu, despre Ioan Chezan. Prin mine cutreieră acele ecouri transpuse în dimensiunile timpului și admirația ce o port părintelui meu.
Mi-am propus să conturez imagini ale bucuriei, ale autografelor muzicale, mărturii păstrate de odinioară, amprente din memorie, răsfoirea documentelor pe care le avem în sertarele timpului, pentru a celebra viața, realizările sale, cu ocazia zilei lui de naștere, 14 august. Am găsit deschidere la Cluj, în județul unde Ioan Chezan s-a născut și în locul de unde a pornit spre Zalău, plin de aspirații pe care le-a materializat contribuind astfel la zestrea comunității noastre. Mulțumesc, Făclia de Cluj, mulțumesc că prețuiți povestea noastră!
Linia melodică a întâmplărilor familiei noastre am parcurs-o în detalii, caracterul cantabil al evenimentelor artistice, foarte numeroase, prin care am trecut, în timp, m-au marcat iremediabil, atitudinea robustă, vigoarea, sobrietatea, omenia, mijloacele de expresie proprii, coregrafia și prelucrarea ocaziilor artistice prin prisma creatoare a prof. dr. Ioan Chezan, mai tot îmi este întipărit în minte, cu venerație. Adesea mă întâlnesc cu oameni ce au și ei bucuria reamintirii școlii de muzică, a corului Camerata Accademica Porolissensis, a festivalului Ecouri Transilvane, a concursului Viva la Musica, găsind în conversații cu cei ce au cântat, poate mai cântă și azi, au vibrat artistic cândva, mărturisiri veritabile din vremea începuturilor, “Ce frumos era, în câte locuri minunate a cântat Camerata…”. Perpetuarea unor obiceiuri cantate zeci de ani, o școală de muzică trudită din viziune proprie, sunt doar o parte din realizarile prof. dr. Ioan Chezan, “catalizatorul învățământului artistic din județul Sălaj”. E o moștenire importantă oferită comunității și iată, persistă, merge mai departe.
Sunt multe și deosebite împlinirile prof. dr. Ioan Chezan, poate că cel mai sensibil manifest al lui s-a imprimat în arta dirijatului. Azi când reascultăm momente ale Cameratei Academica Porolissensis, păstrăm aceeași impresie profundă, de bucurie, răsfoim interpretările și regăsim puseurile vieții, spectacolelor, aplauzelor, cu dor. Universul melosului e o taină ce unii au trăit-o și doar așa poate fi înțeleasă, izvorăște din inimă, din straturile adânci ale vieții, din rezonanța tinereții, cântecul și emoția vorbesc, pătrund acele înțelesuri pe care cuvintele nu le pot exprima întocmai.
Spun ce s-a mai spus, dar spun azi altfel, din perspectiva mea, din interiorul familiei noastre, legată strâns de aceste experiențe, de la părintele meu, de acolo de unde am învățat cele mai bune lecții de ținută umană, lecții despre continuarea viselor și când șansele sunt nu foarte promițătoare, cu riscul împlinirilor sau deziluziilor și cu speranța că patria cântului coral va mai răsună în orașul nostru, ca odinioară.
Redau o parte din realizările prof. Ioan Chezan, ce merită amintite și sărbătorite oricând, aduc reușite atâtor oameni care îmbrățișează arta și perpetuează ceea ce a construit el, cu oameni, pentru oameni, glosez pe marginea evenimentelor ce au pornit din anii ‘70, poate și ca un imbold declarat pentru a pune umărul cu orice ocazie pentru a depăși impasul generalizat al zilelor noastre. Paradoxal, acum avem mai multe mijloace la îndemână, dar mult mai puțină pasiune veritabilă îndârjită, constantă…
“Sub îndrumarea dedicată a dirijorului Ioan Chezan, în anul 1970 se înființează Corul Cadrelor Didactice și mai apoi Corul de Cameră al Clubului Tineretului, care din anul 1990 se va regăsi sub denumirea de Reuniunea Corală Camerata Academica Porolissensis. De la primele manifestări, ansamblul coral participă constant la activitatea culturală, devenind astfel un reper al muzicii, un simbol artistic al județului Sălaj. Grija riguroasă, priceperea și talentul dirijorului au făcut ca numele Camerata Academica Porolissensis să răsune nu doar în țara noastră”, rămân memorabile concertele din Italia, Franța, Norvegia, Ungaria, Rusia, Elveția, cu ocazia numeroaselor evenimente, activitatea corului bucurându-se de aprecieri și împliniri artistice. Un moment spectaculos s-a materializat în anul 2006 când alături de Antifonia, Camerata Academica Porolissensis a interpretat Requiem de Mozart, sub bagheta dirijorului prof. dr. Constantin Rîpă, celebrând 35 de ani de activitate, au fost multe aplauze la scenă deschisă, impresionant! Toate sărbătorile grupării corale au adus comunității noastre momente emblematice, generații de iubitori de muzică, coriști care savurează peste ani repertoriul Cameratei!
Ecouri Transilvane – Festivalul coral a pornit în anul 1992, sub bagheta prof. dr. Ioan Chezan. În luna mai 1996, corul Madrigal a venit la Zalău, oferind cu ocazia aniversării a 25 de ani de Camerata Academica Porolissensis, un moment istoric, “un concert unicat în urbea noastră, aprecieri și alocuțiuni ale dirijorului Marin Constantin”, o sărbătoare a muzicii. A fost oferită medalia „Una vita per L’arte” – de către Fundația „Madrigal Marin Constantin”, dirijorului și corului. Corul Preludiu și maestrul Voicu Enăchescu au marcat la Zalău, momentul aniversar – 45 de ani de Camerata Academica Porolissensis! Festivități excepționale, clipe înălțătoare, la Zalău! Anul 2020 a adus chiar și varianta online a festivalului Ecouri Transilvane, un motiv în plus să pot afirma că muzica nu are bariere, că prof. dr. Ioan Chezan a mai reunit o dată coruri, partituri, oameni minunați, a mai scris o filă a evenimentelor culturale din zona noastră.
VIVA LA MUSICA – În perioada 1975 -2009 (cu mici întreruperi), prof. dr Ioan Chezan a condus Școala de Muzică din Zalău. Organizarea unei competiții internaționale de talia evenimentului “VIVA LA MUSICA” a fost un succes de la prima manifestare. Efortul pentru pregătirea participanților este inimaginabil, tata aprecia în ediția XX-a (2018) – “Să vii din Tulcea la Zalău după o muncă istovitoare de repetiții si emoții, mi se pare un act eroic.” Această inițiativă a prof. dr Ioan Chezan, concursul “VIVA LA MUSICA” (1998), realizarea în sine a numeroase ediții și astfel consolidarea lor, ani mulți, alături de și mai mulți oameni dedicați domeniului artistic, a devenit azi un simbol veritabil al orașului nostru, îmi amintesc ce entuziasmat era căutând numele “VIVA LA MUSICA”, atunci, demult… și de atunci, în fiecare an, în luna mai, Zalăul devine “capitala muzicii culte”. “Viva la Musica” scrie istorie azi și prof. dr. Ioan Chezan se numără printre invitații de onoare, mulțumit că manifestările artistice continuă…
Liceul de Arta “Ioan Sima” Zalău – “Școala de Muzică s-a înființat în anul 1971 sub conducerea și la dorința profesorului dr. Ioan Chezan.” El scria apoi – “Școala și mai apoi liceul s-a încadrat în viața culturală a orașului Zalău și județului Sălaj ca o prezență permanentă, aducând prestații de înaltă ținută ale elevilor și profesorilor cu ocazia diverselor manifestări, susținând viața culturală din județ și municipiu. În data de 1 septembrie 2008 s-a încheiat oficial procesul de unificare a Școlii cu clasele I-VIII Vasile Goldiș, Zalău cu Liceul de Artă „Ioan Sima” sub numele de Liceul de Artă „Ioan Sima”, așa am creat brandul “Ioan Sima”. Liceul de Artă “Ioan Sima” s-a închegat de-a lungul multor evenimente de amploare, cu stăruință, tenacitate, cu ani dedicați acestei construcții, cu atitudini categorice dirijate de prof. dr. Ioan Chezan, cu profesori, cu autorități ce au înțeles la un moment dat că o școală de arte înseamnă prosperitate, astfel visul multora a devenit realitate.
Adaugăm și câteva imagini grăitoare, suvenire, alături de felicitări și urări de viață bună, sănătate, bucurie, de recunoștință pentru ceea ce ești tu, un om frumos, dragul nostru, prof dr. Ioan Chezan!
80 de ani cu împliniri deosebite
La mulți ani cu alte momente minunate, pe placul tău!
Antonela Chezan
Articolul La mulți ani, Ioan Chezan! apare prima dată în ziarulfaclia.ro.