La Galeriile Făclia, pe strada Clinicilor nr. 33, este deschisă în această perioadă expoziția personală a artistei Iuliana Văleanu, absolventă a Departamentului de Artă Sacră din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai”, cu specializare în restaurare și a doua specializare în pictură. După participări anterioare în cadrul expozițiilor colective de artă sacră organizate în acest spațiu, artista revine acum în prim-plan cu o expoziție personală, care propune un demers coerent și profund, situat la intersecția dintre arta sacră și pictura contemporană.
Vernisajul expoziției a fost prezentat de Demostene Sofron, iar despre lucrările expuse au vorbit pr. Paul Roșca și pr. Emanuel Cășvean, într-un dialog care a subliniat atât dimensiunea teologică, cât și cea artistică a demersului Iulianei Văleanu.
Un nucleu important al expoziției este constituit de segmentul dedicat maternității, reprezentat prin aproximativ șase–șapte lucrări, în care maternitatea este privită ca miracol, act fondator al vieții și experiență sacramentală. Expoziția devine astfel un melanj inedit între arta sacră și pictura centrată pe figura maternității, cu chipul Fecioarei Maria plasat în prim-plan, ca arhetip al feminității sacre și al iubirii creatoare.
În cuvântul său, pr. Paul Roșca a mărturisit bucuria de a trece pragul galeriei „într-o seară care se apropie de ajunul Crăciunului”, subliniind amploarea și complexitatea temei maternității:
„Tema maternității este o temă extrem de vastă, nu doar ca forme de reprezentare, ci și în ceea ce privește întinderea ei în timp. Cele mai vechi forme ale maternității le regăsim încă din preistorie. Cu toții suntem familiarizați cu statuetele antropomorfe, precum Venus din Milo, care înglobau un întreg univers.”
Preotul a explicat că aceste reprezentări arhaice sunt adesea interpretate astăzi într-o cheie ușor erotică, deși ele nu aveau inițial această funcție. Componenta erotică există, desigur, în tema maternității, însă aceste figuri înglobau mult mai mult: o dimensiune cosmică, sacramentală și protectivă, în care divinitatea era percepută prin figura maternității, femeia fiind cea care dă viață.
„Oamenii încercau să surprindă într-un singur obiect totul: dimensiunea sacramentală, protecția familiei, ideea de continuitate. Mai târziu, în arta romană și egipteană, femeia este așezată pe un piedestal, exact acolo unde trebuia să se afle.”
În era creștină, rolul central al maternității este asumat de Maica Domnului, care devine figura esențială a acestui arhetip. Pr. Paul Roșca a vorbit despre paleta vastă de reprezentări iconografice ale Fecioarei Maria, văzută ca arhetip al frumuseții, sursă a luminii și a energiei vieții, amintind că marii pictori ai Renașterii au preluat ca prototip sfera iconografiei bizantine – teritoriu pe care Iuliana Văleanu îl stăpânește cu finețe.
„Iulia are una dintre cele mai fine tușe în reprezentarea icoanei Maicii Domnului. Are o serie de lucrări extraordinare.”
În mod special, au fost amintite două tipuri iconografice de o forță aparte. Primul este Glykophilousa – reprezentarea tandră a Maicii Domnului cu Pruncul, „sărutarea”, în care maternitatea nu dispare dincolo de statutul de Născătoare de Dumnezeu, ci se adâncește: obraz lângă obraz, într-o atitudine profund umană și afectivă. Al doilea tip este Galaktotrofusa (sau Gheparousa) – Maica Domnului care alăptează, considerată cea mai puternică reprezentare a maternității, tocmai pentru că pune în evidență umanul, trupul, hrana, apropierea.
La rândul său, pr. Emanuel Cășvean a vorbit despre icoană ca experiență spirituală profundă, afirmând că aceasta trezește în om un sentiment de mirare:
„Icoana este o formă de curaj a materiei. În icoană, materia devine limbaj și este folosită pentru a ne smeri.”
În acest context, maternitatea apare ca o iconizare a iubirii, iubirea care devine trup. Mama poartă o viață care nu îi aparține ca obiect, ci ca dar. Icoana și maternitatea sunt unite prin aceeași logică a timpului și a răbdării:
„Icoana cere timp, lucrează cu răbdare, strat după strat. Maternitatea cere și ea răbdare, zi după zi.”
În final, Iuliana Văleanu a vorbit despre legătura profund personală dintre maternitate și actul artistic, mărturisind că atât maternitatea, cât și icoana reprezintă nașterea omului nou. Fără acest „om nou”, întrupat în Hristos, mântuirea nu ar fi fost posibilă. Experiența sa de mamă și de artist se regăsește astfel organic în lucrările expuse, care nu sunt simple exerciții formale, ci expresii ale unei trăiri autentice.
Expoziția Iulianei Văleanu de la Galeriile Făclia propune, astfel, o reflecție profundă asupra maternității ca act sacru, experiență umană fundamentală și temă artistică atemporală, plasată la granița fertilă dintre icoană și pictură, dintre tradiție și sensibilitate contemporană. Expoziția fi vizitată până în 10 ianuarie și este organizată cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).
Articolul Miracolul maternității, între icoană și pictură. Expoziția Iulianei Văleanu la Galeriile Făclia apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
