Săptămâna Mare din Postul Paștelui este o perioadă mai specială pentru credincioșii ortodocși din mai multe considerente. Părintele-medic Bogdan Chiorean, directorul Centrului de Îngrijiri Paliative Sf. Nectarie Cluj-Napoca, ne explică semnificațiile Săptămânii Patimilor și ne ghidează cum anume să ne raportăm la această perioadă.
Reporter: Ce semnificații are Săptămâna Mare din Postul Paștelui?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: Săptămâna Pătimirilor este răstimpul dintre duminica Floriilor și sâmbăta dinaintea Paștilor. În aceste zile ne reamintim de ultimele zile ale vieții pământești a Mântuitorului Iisus Hristos, motiv pentru care se și cere o sobrietate deosebită și mai multă grijă față de cele duhovnicești.
Reporter: Care este rânduiala în biserică în această perioadă specială?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: Rânduiala tipiconală din această perioadă este unică și merită participarea la slujbele Bisericii cu o atenție sporită. În fiecare seară, avem slujba deniilor – adică utrenia zilei următoare (cuvântul „denie” însemnând tocmai asta: slujbă nocturnă, slujbă de priveghere). Cele mai cunoscute sunt Denia celor 12 Evanghelii, din Joia Mare și Denia Prohodului Domnului din Vinerea Mare.
Reporter: Cum pot participa credincioșii ortodocși pentru a fi o comuniune a rugăciunii în biserică?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: Chiar dacă sărbătorile presupun și multă pregătire în gospodărie, de diverse feluri, e importantă rugăciunea personală, acasă, alături de rugăciunea în biserică – împreună cu ceilalți membri ai comunității parohiale. Bucuria sărbătorilor și modul în care ele „durează” depind și de felul în care înțelegem să ne pregătim sufletește pentru acest praznic.
Reporter: Care este rolul postului? Dar al rugăciunii în aceste zile?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: Practic, postul de 40 de zile s-a încheiat. Urmează încă șase zile de post, care cere mai multă interiorizare. Unii creștini țin post negru (nu mănâncă și nu beau nimic) din joia mare până duminica după liturghie. Alții doar în vinerea mare. Important e ca această perioadă să fie una de reierarhizare a priorităților, încercând să acordăm mai mult timp sufletului.
Reporter: Cât de important este să ne spovedim?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: Deși comparația e puerilă și insuficientă, aș zice că e cel puțin la fel de important ca și atunci când ne spălăm. De câte ori ne spălăm pe zi și de ce o facem? De multe ori, pentru că ne murdărim des. Luăm contact cu multe zone contaminate și ne e greu să rămânem curați, dar – slavă Domnului! – există apa. Așa e și cu sufletul. Se încarcă în fiece clipă cu gânduri, cu vorbe sau fapte reprobabile și e nevoie să alerge la această Taină pe care Mântuitorul Hristos a întemeiat-o când le-a spus apostolilor Săi: „Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer” (Matei XVIII, 18; XVI, 19).
„În fața lui Dumnezeu trebuie doar să fim noi înșine, fără măști”
Reporter: Când vorbim de o spovadă bună?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: Cred că „spovadă bună” e un pleonasm, dacă omul este sincer. Dumnezeu caută cu dragoste spre orice suflet, încă din momentul în care acesta – venindu-și în fire – simte dorul de a se reapropia de El. În felul acesta, Dumnezeu aleargă înainte-i, îi cade pe umeri și-l sărută, ca-n parabola fiului risipitor. În fața lui Dumnezeu trebuie doar să fim noi înșine, fără măști. Apoi El va ști ce să facă.
Reporter: De ce bate toaca și nu bat clopotele bisericii? De când există acest obicei?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: Din Joia Mare și până în noaptea de Înviere nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca. E un mod vechi de a chema oamenii la rugăciune, iar unele tradiții spun că sunetul pe care îl auzim când batem toaca trimite cu gândul la piroanele prin care Mântuitorul a fost întins pe Cruce. În unele zone, există grupuri de tineri care bat toaca în mod continuu în acest răstimp.
Reporter: Ce ne-ați recomada să citim în aceste zile pentru a înțelege mai bine cum să ne pregătim pentru Învierea Domnului Iisus Hristos? De ce?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: E bine ca în fiecare zi să citim un capitol din Sfânta Scriptură. Această „Carte a Cărților” este dătătoare de viață, iar citirea ei nu este un simplu exercițiu literar. În Săptămâna Mare cred că cel mai potrivit ar fi să citim din Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, mai ales capitolele 14 – 19, de o profunzime extraordinară, conținând și cuvântarea de despărțire a Mântuitorului Iisus Hristos. Aceste capitole sunt bine de citit după o zi plină la serviciu, cu fugă pe la cumpărături târzii – contrastând cu toată agitația acestei lumi.
Reporter: Cum poate omul modern să trăiască în lumesc, dar să se desprindă de el și să își găsească totuși liniștea?
Părintele-medic Bogdan Chiorean: Pornim de la realitatea că nu avem de ales decât să trăim în lume. Până la urmă, și într-un ring, printre potențialii câștigători îi aflăm pe cei care stau și luptă. Eventualii fugari sunt declarați învinși ab initio. Ne folosim de cuvintele pe care le-a auzit și Sfântul Siluan: „ține-ți mintea în Iad și nu deznădăjdui”. Adică recunoaștem neputințele acestei lumi, trăim zilnic angoase și eșecuri, dar avem în permanență nădejde în Cel care le poate face pe toate noi și bune. Credința noastră e, eminamente, o credință a bucuriei lui Hristos cel Înviat!
Interviu realizat de Tia Sîrca