Perioada celor douăsprezece zile de la cumpăna anilor reprezintă arhetipul unui început în ordinea calendaristică, în cea a ciclului naturii (moartea și nașterea zeului vegetației), dar și în cel al unei noi ordini pe plan social, respectiv al căsătoriei, al trecerii într-o altă categorie socială: adolescenții devin bărbați, copilele intră în joc și devin fete, apoi neveste. Ei tind spre un ideal erotic și în final spre contracararea unei căsătorii. Toate aceste acte comportă ritualuri magice specifice, despre care pe parcursul lucrării am mai amintit.
Din numărul mare al acestor ritualuri am ales pe cele referitoare la ghicirea ursitei sau a ursitului, „aflarea orândei”, practicate în exclusivitate în societatea fetelor și având în majoritatea lor o finalitate benefică și antropaică, ținând deci de magia albă.
Majoritatea acestor practici se desfășoară în noaptea Anului Nou, dar și la Bobotează. Atunci, în concepția populară, cerul se deschide și animalele vorbesc, divulgând unele aspecte ale destinului celui ce ascultă. Tot acum forțele benefice pot „alunga” destinul sau soarta din locul în care stă ascuns spre persoana căreia îi este hărăzit. Soarta va urmări, așadar, drumul integrării omului pe pământ, îl va reintegra în cosmos în această perioadă propice.
Ritualuri de ghicire a ursitei
Cele mai frecvente practici vizează destinul imediat, dacă fata se va mărita în acel an sau mai târziu. Dintre acestea amintim „strigatul porcilor”, „proba porcilor”, „baterea mâții”, „batere găleților”. În Turbuța, județul Sălaj, fata care vrea să știe când se va mărita iese în ocolul porcilor și strigă: „Hui iestimp?” Dac porcul grohăie, atunci fata se va mărita în acel an. Dacă nu, fa întreabă în continuare: „Hui de-amu într-on an?” sau „de-amu în doi?”. Când porcul grohăie, în acel an fata se va mărita. În localitatea Lujerdiu, județul Cluj, la casa gazdei de șezătoare, în noaptea Anului Nou, fetele aduc o pisică sătulă și îi dau drumul într-o odaie în care pe o spată (obiect cu valențe magice, ca și fusul și furca) sunt așezate jumări de slănină „rostite pe numele fetelor”. Care jumări vor fi mâncate de pisică, acele fete se vor mărita în acel an.
O practică interesantă de „Sân-Văsâi” din Vișeul de Jos, județul Maramureș, este cea a baterii găleților cu smicele de măr dulce, practică denumită și „baterea ursitei”. Practica are ca finalitate „grăbirea sorții” spre fetele care așteaptă pețitori și doresc să se mărite. În timp ce găleata oilor este lovită cu cele două smicele (din nou bățul, vergeaua magică pe care am găsit-o în atâtea practici din cadrul sărbătorilor de iarnă), fetele rostesc următorul text:
„Merișor în codrișor
Face mere mărișoare
Și le face,
Nu-le coace
Pleacă vârfurile-ncoace,
Să iau câteva smicele
Să bat ursâtele mele.”³³¹
Legarea parilor
Practicile magice de ghicire a ursitului și a calităților acestora sunt numeroase și cu o răspândire generală pe tot spațiul cercetat de noi. „Legarea parilor”, practică frecventă numai în noaptea Anului Nou, este relativ simplă. Fetele numără nouă pari din gard. Al nouălea reprezintă viitorul soț. Dacă parul e drept, bărbatul va fi frumos, dacă parul e strâmb, bărbatul va fi urât, strâmb de spate (26, 27, 32, 36, 39, 41, 46, 52, 56, 70, 72, 86, 89, 95).
În Vezendiu, județul Satu Mare, se practică următorul ritual tot în noaptea Anului Nou: se pun pe o „laviță” câteva blide. Sub fiecare blid se așează un obiect simbolic, cu evidente calități magice: pieptene, câlț, inel de argint, mărgele. Fiecare fată ridica câte un blid. „Dacă sub blid este un câlțu atunci bărbatul va fi bătrân, dacă-i teptine atunci va fi colțat la dinți, dacă mărgele atunci va fi nealcoș, da sărac, dacă îi inelul de argint, a fi gazdă”.
E interesant faptul că în alte localități (Călata, Mierța, Rediu), obiectele prezentate au o altă simbolistică, uneori total schimbată față de cele prezentate mai sus, în virtutea altei analogii simbolice. Pieptenele va simboliza frumusețea, ordinea și curățenia. În alte obiceiuri legate de riturile magice „de orândă” fetele, vrând să-și afle viitorul bărbat, pun sub perna pe care dorm un pieptene. Ele își vor putea vedea în vis menitul, care le va vorbi și astfel îl vor cunoaște. Pieptenele este un substituent al ființei dorite ce se caracterizează prin frumusețe, curățenie, aspect fizic plăcut.
„Numirea cocilor” sau a colacilor este o altă practică magică de măritiș ce se desfășoară pe o arie mai largă mai ales în județele Bihor și Satu Mare. La Sâmiclăuș, județul Satu Mare, practica se desfășoară astfel: „Când să bagă cocii pentru cucuțători în cuptor, să numesc cocii cu nume de feciori, care i-s dragi fetii. După culoarea cocilor așa-i și fața alesului: roșie, albă, neagră. Fata s-a mărita cu acel fecior la care cocu numit nu țâpă scursuri”³.
Jocul vârgelului
Un obicei care amintește prin desfășurarea lui de jocul vărgelului este „veriguța” și se întâlnește frecvent în localitățile din zona Chioarului. La Preluca Veche în seara de Sân-Văsâi fetele se strâng la gazda de șezătoare, ducând cu ele o cununiță făcută din coajă de măr dulce împletită cu bumbac sau cu fir de lână colorată, ca semn distinctiv. Aceste cununițe se numesc veriguțe, de unde și numele obiceiului. Aici ele iau o cofa pe care o umplu cu „apă neîncepută”, după care introduc veriguțele pe rând. Una dintre fete ia un struț de busuioc, respectiv o legătură pe care o bagă în cofă și începe a învârti busuiocul. În timpul când se învârtesc cununile, fetele execută următorul cântec asemănător cu hora vergelului:
„Sân Văsâi, Văsâi
Unde te găsâi,
La vadu bogat
De măruț legat,
De sfântul Ignat
Adă-mi un bărbat
Sus, mai sus soruță,
Scoate-mi veriguța”³³⁴.
Apoi se scoate busuiocul din cofă și fiecare fată urmărește cununa ei dacă s-a prins de ramura de busuioc. Există credința că acea fată a cărei cunună s-a legat de busuioc se va mărita în acel an. Cu cât vergeluța s-a legat mai sus pe busuioc, cu atât fata respectivă se va mărita mai curând. Menționăm că la desfășurarea acestui ritual prezența feciorilor este interzisă, fetele închid ușa pe dinăuntru și astupă ferestrele cu o pânză de culoare închisă. Este evident că la origine practica a fost una specifică vergelatului și exemplul întărește afirmația noastră că acest obicei a avut o răspândire largă și s-a desfășurat la date diferite, adică ori de câte ori era nevoie, dar mai ales la cumpăna dintre ani sau dintre anotimpuri. În cazul prezentat, el se desfășoară la gazda de șezătoare și a asimilat rituri specifice acestui obicei practicat de societățile de fete.
„Păpușa lui Sântion” (Berința, Săschia, Făurești) este o practică magică ce vizează sănătatea. Păpușa este de fapt un mănunchi alcătuit din trei fuioare, câteva crengi de busuioc, o căpățână de usturoi, tămâie, doi-trei cărbuni și o lumânare de ceară. Acest mănunchi se înfășoară într-un ștergar care se înoadă cu „păgmă” (o bucată de ață). „Păpușa” se ține în mână la sfințirea apei, în ajunul Bobotezei. Acasă se așează după oglindă.
Metehăul
Ea are mai multe „întrebuințări”: cu usturoiul se asigură odihna copiilor; când tună și fulgeră în timpul furtunii trebuie să aprinzi tămâie; cei cu „boală rea” sunt legați cu spăgmă pentru că astfel se liniștesc.
„Metehăul” este un obicei răspândit mai ales în județul Sălaj (49, 50, 52, 54, 55, 56, 57) și județul Maramureș (84, 85, 86, 89, 90, 91, 94, 95, 96, 97, 98) și poate fi pus în legătură cu jocurile cu măști sau cu obiceiul descolindatului. Metehăul este de fapt o mascoidă sexuală diversificată în bărbat și femeie, respectiv „moș” și „babă”.³³⁵
Mascoida poartă diferite denumiri de la o localitate la alta: „moș”, „babă”, „metehău”, „domn”, „doamnă”, „ciuf”, „ciufoaie”, „păpușă”, „păpușoi”, „matahală”, „urât” etc.
Metehăul este o păpușă confecționată din cârpe, câlți, lână, bucăți de blană, păr de cal sau alte părți din paie, foarte caricaturizat, de dimensiuni variate de la 50 cm. la 130 cm. Rolul mascoidei este unul de provocare. Ea se așează în noaptea de Anul Nou sau de Bobotează la casele fetelor bătrâne sau feciorilor tomnateci, într-un pom, pe stâlpul de telegraf, pe acoperiș, deci în locuri greu accesibile, pentru a nu putea fi luată cu ușurință de cei ai casei și astfel să rămână până a doua zi când populația comunității sătești iese pe uliță.
Uneori de mascoidă se agață un text cu tentă satirică la adresa fetelor și feciorilor vizați care încă nu s-au căsătorit, deci le-a trecut vremea.
Metehăul este confecționat de către feciori (ceata feciorilor, zicem noi) împreună cu fetele la casa unuia dintre membrii cetei. Cei care au rolul de a atârna mascoida la casele vizate sunt feciorii. Obiceiul nu este altceva decât o sancțiune (cu mijloacele satirei) a celor care nu s-au integrat încă în viața colectivității. Este un act de incitație la căsătorie. Amintim astfel că în raport cu dimensiunile mascoidei, organele genitale, mai ales cele bărbătești, sunt exagerate și devin elemente esențiale ale mesajului. Putem considera mascoida și o putere magică pentru forțarea, influențarea destinului, respectiv a căsătoriei.
Practici de meteorologie populară
* Calendarul de ceapă, de fapt o practică magică, a fost atestat în toate localitățile cercetate și este cunoscut aproape de toți membrii colectivității sătești. Practica nu se deosebește aproape cu nimic de la o localitate la alta. În noaptea Anului Nou se curăță o ceapă, se aleg feliile și se numește câte una pentru fiecare lună a anului. Apoi se pune sare în fiecare felie după care se așează pe pervazul ferestrei sau pe masă până a doua zi, când se fac pronosticările. Așa va fi luna (ploioasă, uscată, secetoasă, potrivită) după cât de umede sau nu sunt feliile numite.
* Corespondența dintre cele 12 zile ale cilului și lunile anului. Ca și în cazul calendarului de ceapă se numește acum o zi din cele 12 pentru fiecare lună. Prima zi are valoare dublă pentru o lună (respectiv ianuarie) și pentru întreg anul. După procentul de umiditate al zilei se determină și cel al lunii.
* Ghicirea rodniciei și bogăției holdelor după grosimea stratului de zăpadă. Cu cât zăpada este mai abundentă cu atât vor fi roadele mai bogate.
* Ghicirea stării timpului peste an după poziția lunii în seara de Anul Nou. Când luna e plină, anul va fi mănos, roditor. Când nu, se prevede un an sărac, neroditor.
* Pronosticul soiurilor de plante cu ajutorul cărbunelui de lemn. În multe localități (6, 8, 12, 14, 15, 17, 18, 21, 24, 32, 36, 37, 41, 46, 47, 49, 56, 57), în noaptea de Anul Nou sau uneori la Bobotează se fac cărbuni dintr-un lemn de o anumită esență (în general fag), se înșiră cărbunii pe vatră, numindu-se fiecare pe anumite cereale sau legume. Dimineața se face pronosticarea.
Conf. dr. Aurel BODIU
996
Articolul Practici magice de Anul Nou. Cum își ghiceau fetele ursitul în nopțile de la cumpăna anilor apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
