New York Times
Premiile Nobel pentru Știință anunțate săptămâna trecută — pentru Fiziologie sau Medicină, Fizică și Chimie — au onorat realizări înrădăcinate în cercetări fundamentale de acum câteva decenii, observă Katrina Miller, reporter științific al publicației americane.
Cel puțin trei reporteri diferiți l-au întrebat pe John Clarke, unul dintre laureații Premiului Nobel pentru Fizică din acest an, cum anume am ajuns astăzi la tehnologii precum telefonul mobil pornind de la descoperirea sa obscură privind „tunelarea cuantică macroscopică și cuantificarea energiei”, făcută acum 40 de ani.
El nu a oferit niciodată un răspuns direct. Poate pentru că nu există unul: nu există o linie simplă și clară de trasat din laborator până în viața noastră de zi cu zi. Adesea, această legătură este o culminare a unei expertize care depășește contribuțiile unuia sau câtorva oameni de știință; este o idee aici, o descoperire acolo și multe experimente eșuate între ele, uneori de-a lungul a zeci de ani.
Premiile Nobel pentru Știință anunțate săptămâna trecută subliniază tocmai acest aspect. Toate cele trei premii au recunoscut realizări bazate pe cercetări fundamentale de acum decenii. Unii experți interpretează selecțiile Academiei Regale Suedeze de Științe drept o recunoaștere a importanței științei lente, de bază, a muncii întreprinse din dorința de a înțelege mai bine lumea.
Într-o epocă în care eficiența guvernamentală a fost invocată pentru a justifica reduceri drastice ale finanțării pentru cercetare, premiile Nobel în știință aduc un argument pentru curiozitatea rezilientă: acea explorare ezoterică, aparent inutilă, poate așeza cărămizile unui drum către locuri pe care încă nu le putem vedea.
„Nu este vorba doar că a trecut mult timp între efort și premiu, ci și că efortul în sine a fost intergenerațional”, a spus David I. Kaiser, fizician și istoric al științei la Massachusetts Institute of Technology. „Nu sunt lucruri pentru care să putem avea întrebări bine formulate, cu atât mai puțin răspunsuri clare și convingătoare” într-un interval de timp specific, a adăugat el.
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat la trei oameni de știință care au descoperit de ce sistemul imunitar al corpului nu își atacă propriile celule. Unul dintre acești oameni de știință a început experimente în anii 1980 care nu au dat rezultate semnificative până în 1995, iar ceilalți doi laureați au continuat cercetările până la începutul anilor 2000. Cunoștințele obținute au dus la dezvoltări în tratamentul cancerului și au devenit fundamentul pentru peste 200 de studii clinice aflate în desfășurare.
„Totul a început prin scoaterea unui timus (o glandă cu structură mixtă, cu rol de epiteliu secretor și organ limfatic, n.r.) de la un șoarece”, a spus Jo Handelsman, directorul Institutului Wisconsin pentru Știință, din cadrul Universității Wisconsin-Madison. „Cine ar fi crezut că asta va fi o idee promițătoare pentru viitorul medicinei?”
Dr. Clarke și alți doi fizicieni — Michel H. Devoret și John M. Martinis — au câștigat Premiul Nobel pentru Fizică pentru demonstrarea faptului că două proprietăți ale mecanicii cuantice, teoria care descrie comportamentul universului subatomic, pot fi observate în sisteme vizibile cu ochiul liber.
La o conferință de presă în acea zi, Dr. Clarke a explicat că el și colegii săi „nu aveau nicio modalitate de a înțelege importanța” muncii lor.
„Pur și simplu nu știi cum va evolua, pentru că alte persoane vor prelua ideea și o vor dezvolta”, a spus el.
Premiul Nobel pentru Chimie a revenit la trei chimiști pentru dezvoltarea „structurilor metal-organice”, structuri moleculare poroase cu o suprafață neobișnuit de mare, rezultate din experimente efectuate între anii 1980 și începutul anilor 2000. Conceptul stă la baza unor materiale utilizate astăzi pentru a face producția industrială mai eficientă și pentru a aborda nevoi reale, cum ar fi extragerea apei din aer în zonele aride.
Decenii de cercetări au deschis drumul către tehnologiile, tratamentele și „jucăriile” de mâine.
Este practic să credem că atunci când investim timp sau bani, ar trebui să existe un rezultat previzibil. Dar spuneți-i asta lui Agnes Pockels, o chimistă germană autodidactă, a cărei fascinație pentru bulele de săpun formate în timp ce spăla vase a pus bazele domeniului nanotehnologiei, decenii după moartea ei. Sau gândiți-vă la relatările despre Isaac Newton, ale cărui reflecții despre un măr căzând dintr-un pom au inspirat prima teorie a gravitației, o piatră de temelie care, în cele din urmă, a dus omenirea în spațiu.
„Cercetarea fundamentală este locul din care vin marile salturi”, a spus Dr. Handelsman.
Unele beneficii apar sub forma unor rezultate mai rapide ale unei asemenea munci. O analiză estimează că cercetarea și dezvoltarea non-militară din SUA are un randament de până la 300% în creșterea productivității. Un alt raport a constatat că fiecare un dolar investit de National Institutes of Health — cel mai mare finanțator public al cercetării biomedicale din lume — generează 2,56 dolari în activitate economică. Încercarea de a detecta undele gravitaționale a inspirat progrese în domeniul calculatoarelor, al laserelor, al senzorilor și opticii.
„Este întotdeauna destul de ușor să demonstrezi puterea curiozității și a imaginației privind înapoi”, a spus Robbert Dijkgraaf, președinte ales al International Science Council și fost director al Institute for Advanced Study din Princeton, N.J., un centru de cercetare intelectuală în cea mai pură formă a sa. „Dar poate fi dificil să prezici exact cum, când sau unde” se vor manifesta rezultatele, privind spre viitor.
Paradoxal, a spus Dr. Dijkgraaf, „crearea acelor spații unde oamenii pot gândi liber și explora liber este, într-un anumit sens, cea mai eficientă modalitate de a cheltui banii pentru cercetare.”
În 1939, Abraham Flexner, directorul fondator al Institute for Advanced Study, a publicat un eseu „în care pleda pentru abolirea cuvântului util” și susținea cultivarea cunoașterii științifice pentru nimic mai mult decât pentru sine. A fi om înseamnă a fi curios, până la urmă.
„Simplul fapt că ele aduc satisfacție”, a scris Flexner despre astfel de preocupări, „este toată justificarea de care au nevoie.”
Articolul Premiile Nobel din acest an recompensează cercetări îndelungate apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
