Managerul Spitalului Clinic Județean de Urgență, Prof. Univ. Dr. Claudia Gherman, a acordat un interviu cotidianului „Făclia” în care evidențiază multiplele schimbări pe care pandemia cu Covid 19 le-a produs în funcționarea instituției. „Mulțumesc din nou cotidianului «Făclia» pentru oportunitatea prezentării activității noastre după marile încercări profesionale și umane generate de pandemia cu Covid 19. Acest subiect, departe de a fi epuizat, sau de interes atenuat, pentru mine va rămâne toată viața unul major, care îmi induce și azi o imensă emoție”.
Reporter Făclia: Colectivul medical pe care îl conduceți a luptat tenace pentru salvarea vieții a câteva mii de persoane infectate cu virusul Covid 19. Situația extrem de gravă din perioada 2019-2023 (în 2023 Organizația Mondială a Sănătății/OMS a decis încetarea stării de urgență de sănătate globală) v-a determinat să inițiați proiecte menite să aducă schimbări necesare în funcționarea instituției. Vă rog să ne vorbiți despre aceste proiecte, cea mai mare parte dintre ele deja finalizate.
Prof. univ. dr. Claudia Gherman: Înainte de toate, realizez cu greu că au trecut 5 ani: pare un timp comprimat. Despre perioada de pandemie cu Coronavirus 19 pot să vorbesc din două unghiuri total diferite, legate de poziția pe care am ocupat-o în instituție, la momentele respective. La debutul pandemiei eram șef al secției de Chirurgie Generală 2. Coordonam o secție de 36 de paturi, și o Terapie Intensivă de 12 paturi, devenită ulterior un compartiment distinct cu 14 paturi. Practic, pandemia ne-a impus o reorganizare, chiar o reprofilare, pentru că nu toți eram medici infecționiști, dar toți tratam pacienți cu sindromul respirator acut sever – SARS-CoV-2. Accesul în spital a fost restricționat la urgențe. Am avut saloane închise, eram în așteptarea unor cazuri despre care nu știam cum se vor manifesta clinic, ce evoluții vor avea, și ce tratamente vom aplica. Din fericire, nu au venit, dintr-o dată, oameni afectați de virus în număr mult peste așteptări, precum vedeam în reportaje ale televiziunilor. Noi am avut, treptat, cazuri cu sindromul respirator acut sever. Dar numărul cazurilor cu Coronavirus 19 a fost mare pentru că noi fiind Spital Județean de Urgență și, efemer, Spital Regional, am acoperit întreg arealul de nord-vest al țării, pentru urgențe chirurgicale la pacienți cu Covid 19, și pentru persoane infectate cu virusul declarat o urgență globală pentru sănătate de către Organizația Mondială a Sănătății. Am izolat pacienții cu Covid 19, în condițiile de care dispuneam la momentul respectiv. Am învățat atunci – și repet, de pe poziția de șef de secție – cum să reorganizez, cum să restructurez. Am recompartimentat, am învățat să izolăm eficient pacienții, am învătat să operăm echipați ca niște cosmonauți. Este foarte greu să operezi echipat într-un costum greoi, special. În plus, era presiunea psihologică că exista pericolul incontrolabil de contaminare cu virusul. Ne-am modificat programul de lucru la vremea rspectivă: lucram în ture, nu aveam serviciul de gardă, tocmai pentru a reuși să acoperim în mod constant necesarul de personal. Eram cam un sfert din personal la servici, iar restul bolnav, acasă. S-a îmbolnăvit foarte mult personal medical. Așadar am învățat să acoperim toate posturile, să facem toate muncile. A fost o experiență unică, nu tragică. Eu am răspuns, așa cum se cuvenea, la activitățile impuse de perioada pandemiei, inclusiv la controalele care ni se făceau când ieșeam de la servici: știți că se circula doar cu adeverințe care se eliberau de către angajatori. Pentru controlul acelor adeverințe, în Piața ”Lucian Blaga” (Piața Păcii până în 1995) era instalat un adevărat pluton de soldați. Eu nu am resimțit acest control ca fiind o presiune. Noi, medicii, aveam onoarea de a putea fi salvatorii unor oameni aflați în mare suferință, în intempestiva calamitate mondială. Noi, medicii, am avut un plus substanțial de activitate, dar ne-am simțit utili, nu ne-am confruntat cu stări depresive, din cauza izolării ori chiar a singurătății. În mod firesc, am avut fiecare dintre noi o neliniște sufletească, griji pentru familia noastră de acasă. Întâmplarea a făcut ca în plină evoluție ascendentă a pandemiei să fiu numită în funcția de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență, responsabilitate pe care puțini ar fi acceptat-o în acele momente dificile. Spitalul Clinic de Boli Infecțioase era plin, iar unitatea noastră sanitară a acceptat să fie spital suport în pandemie. Eu nu aveam suficientă experiență managerială, dar am acceptat funcția exclusiv din ideea că pot face mai mult bine oamenilor a căror viață era atunci pusă în pericol. Acesta a fost singurul meu argument, cel uman. Din ianuarie 2021 am preluat funcția de conducere a instituției care trata pacienți cu Covid 19.
Reporter Făclia: Ce măsuri de prevenție împotriva unor posibile crize pandemice similare ați preconizat, după 2023?
Prof. univ. dr. Claudia Gherman: Pandemia ne-a impus însușirea temeinică a unor procedee specifice. Încă lucrăm, și azi, pentru a transpune în practică obiectivele unor lecții necesare, chiar dacă au trecut cinci ani de la debutul furtunos al stării pandemice. Am început restructurări încă din anul 2021, prin organizarea circuitelor și spațiilor medicale în care erau izolați pacienții cu Covid 19. În pandemie am tratat peste 4.000 de pacienți cu Covid 19. Am creat un Centru de evaluare, pentru a relaxa, ușor, spitalizarea continuă. În Centrul de evaluare au fost diagnosticați și aflați sub tratament medical 670 de pacienți care nu puteau fi tratați la domiciliu. 4.000 de pacienți – o cifră importantă! -, au impus pentru personalul medical nu doar strictețea unor secții bine igienizate, dar și posibilitatea de izolare a cazurilor cu Covid 19 sau cu alte boli infecțioase.
Recompartimentările au fost dificile, dar nu imposibile, în clădirile noastre istorice, construite între anii 1900 și 1904. Fiecare secție are deja un spațiu în care poate fi izolat un număr limitat de pacienți. Când izolezi, într-un salon de 3 sau 4 paturi, un pat e ocupat de pacient, iar restul devin indisponibile. Am accesat fonduri europene ca să înlocuim sau să modernizăm rețelele electrice, cele de securitate la incendiu, și mai ales cele de fluide medicale. În pandemie nu a putut fi asigurat necesarul de oxigen. La ora actuală, în 20 de secții, cu ajutorul unor finanțări prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), dispunem de îmbunătățiri efective ale rețelelor electrice și de fluide medicale, în special de oxigen. Totodată, ale centralelor de tratare a aerului, care trebuie să asigure ventilația. Sunt cunoscute incendii tragice care au survenit în unități sanitare din țară din cauza instalațiilor de oxigen. Noi derulăm un proiect finanțat prin PNRR, care e aproape de finalizare, menit să reducă pe cât posibil infecțiile asociate actului medical, infecțiile nosocomiale, numite și infecții intraspitalicești. Infecțiile nosocomiale se transmit de la un invid la altul foarte ușor și sunt persistente. Există o suită întreaga de agenți infecțioși, fie bacterieni, fie virali și chiar fungici. La ora actuală, depistăm foarte des infecții deosebit de agresive cu tulpini aparținând ciupercilor din grupul candida. Există tulpini de candida care sunt rezistente aproape la toate categoriile de antibiotice. Odată depistate aceste cazuri trebuie să fie izolate și tratate corespunzător și, pe cât posibil, trebuie să fie redus riscul de transmitere a lor. Și pe acest domeniu am investit sume care au reușit să facă vizibilă schimbarea în calitatea actului medical furnizat pacienților noștri.
Reporter Făclia: Aveți semnale pozitive că după pandemia cu Covid 19 pacienții vin altfel în unitatea sanitară, că dispun de mijloace personale de informare și de protecție antibacteriană sau antivirală, că au un minim bagaj de cunoștințe despre modul în care pot evita o contaminare dar și transmiterea unei infecții?
Prof. univ. dr. Claudia Gherman: Nu aș putea spune că pacienții sunt suficient de pregătiți ori schimbați în atitudine și abordare. După perioada în care spitalul a funcționat numai pentru cazurile cu Covid 19, a revenit valul masiv de pacienți cu boli cronice, boli care, din păcate, s-au acutizat. Ni se adresează, în continuare, pacienții cu boli în stare gravă, cu complicații. Unii dintre pacienți au, poate, așteptări prea mari și înțelegere prea puțină față de ceea ce înseamnă actul medical. Întreaga societate trebuie să conlucreze la bunul mers al activității medicale din unitățile sanitare ale țării. E de dorit ca personalul medical să fie înțeles în șansele sale de a vindeca sau ameliora starea unei boli. Pacienții trebuie să aibă încrederea în sistemul de programare on-line. Nu se poate ca sumedenie de pacienți să vină, fără programare, la ora 8,00 dimineața, la ambulator, și să nu aibă răbdarea de a aștepra rândul cuvenit. Sunt și pacienți care nu se mai adresează medicului de familie, și vin direct la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) care îi primește și le acordă un tratament necesar în măsura în care poate să o facă, având în vedere urgențele majore care sosesc una după alta. Și nu e cazul să fim acuzați că acordăm prioritate urgențelor majore: pentru reanimare avem o foarte mare adresabilitate la UPU. Pe de altă parte, pacienții cu afecțiuni mai ușoare preferă să fie spitalizați o perioadă mai lungă, ceea ce nu este foarte bine, pentru că o spitalizare prelungită și nejustificată predispune la contractatrea unor infecții asociate actului medical. Unii din pacienți vin cu analizele deja făcute cu bilet de trimitere, în ambulator, astfel încât avem un rulaj mai mare și o durată mai scurtă de spitalizare, o rată mai mare de utilizare a paturilor. Din punctul meu de vedere, COMUNICAREA dintre medic și pacient se poate face cu suflet mare, de ambele părți, și, neîndoielnic, fără bani.
Carmen Fărcașiu
Articolul Prof. univ. dr. Claudia Gherman: Pandemia cu Covid 19 ne-a impus o reorganizare, chiar o reprofilare apare prima dată în ziarulfaclia.ro.