Panteonul românesc cuprinde numeroase nume ale unor personalități istorice, politice, culturale și bisericești care au contribuit major la propășirea poporului român, la afirmarea culturii, spiritualității și civilizației românești, la devenirea națională, politică și culturală a națiunii române în istorie, la făurirea statului român modern, la obținerea independenței acestuia și la realizarea Marii Uniri din anul astral 1918.
În cazul românilor din Transilvania, între aceste personalități se numără cu precădere efigiile ilustre ale fruntașilor mișcării de emancipare religioasă, social-politică și național-culturală din secolele XVIII-XIX, precum cele ale corifeilor Școlii Ardelene, ale generației pașoptiste, ale mișcării memorandiste și ale făuritorilor Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Dintre membrii acestor generații, Parlamentul României a recunoscut și a conferit oficial prin lege specială calitatea de „erou al națiunii române” lui Horea, Cloșca și Crișan, lui Avram Iancu și lui Vasile Lucaciu, consfințind de jure o realitate trăită de facto de mulți români ardeleni.
Între eroii și martirii națiunii române, glorificați ca atare în inimile și în conștiințele românilor ardeleni, se numără și protopopul martir Aurel Munteanu al Huedinului, omorât în bătaie de ungurii șovini din Huedin în 10 septembrie 1940, după ocuparea Transilvaniei de Nord de către Ungaria horthystă. Încă din epocă numeroși istorici, clerici, gazetari și oameni de cultură au recunoscut supliciul prin care a trecut de bunăvoie protopopul Aurel Munteanu drept un martiriu pentru credință și neam, plasând efigia acestuia în galeria „martirilor neamului românesc”. În acest sens, la 15 septembrie 1943, profesorul universitar dr. Pavel Roșca (1884-1960) de la Academia de Studii Comerciale din Cluj-Brașov scria în paginile revistei „Tribuna” din Brașov următoarele: „Aurel Munteanu, prin suferințele ce le-a îndurat, a intrat în patrimoniul martirilor neamului românesc. El nu mai este numai al familiei, nici numai al cercului ce l-au cunoscut și prețuit, ci este al neamului nostru întreg și pentru toate timpurile”.
În ochii contemporanilor, martiriul protopopului Huedinului din 10 septembrie 1940 l-a așezat pe Aurel Munteanu în galeria eroilor și martirilor cauzei naționale românești din Transilvania. De fapt prin viața, activitatea și moartea sa, Aurel Munteanu s-a înscris singur și de bunăvoie în această ilustră și admirabilă galerie a panteonului românesc. Pentru cei mai puțin cunoscători vom enumera aici câteva dintre activitățile și împlinirile sale pe tărâm național-politic, social-economic, și cultural-bisericesc ca paroh la Valea Drăganului (1907-1924) și ca protopop al Huedinului (1923-1940).
Delegat la Alba Iulia
La Sebeșul Mare, astăzi localitatea Valea Drăganului din comuna Poieni, a reparat și pictat biserica, a construit o casă parohială nouă, a înființat o bibliotecă parohială și una școlară, a redactat o cronică parohială – astăzi o sursă istorică prețioasă pentru cunoașterea trecutului acestei localități –, a sprijinit școala confesională românească din localitate, a animat prin conferințe și întruniri periodice activitatea culturală și socială a Despărțământului Hida-Huedin a „Asociațiunii Transilvane pentru literatura română și cultura poporului român” (ASTRA), a publicat articole în ziarul „Sfătuitorul”, primul ziar românesc editat la Huedin (1911), a contribuit major la înființarea „Reuniunii femeilor române ortodoxe din Sebeșul Mare”, la fondarea cooperativei „Sebeșana” și a băncii „Drăganul”, al cărei prim președinte a fost. În anul 1915 a fost ales vicepreședinte al Despărțământului Hida-Huedin al Astrei, iar în 26 noiembrie 1918 a fost desemnat delegat oficial al acestui despărțământ la Adunarea Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. La sfârșitul lunii ianuarie 1919 s-a refugiat la Cluj și la Blaj din fața bandelor maghiare bolșevizate, active pe frontul de la Ciucea, care l-au căutat pentru a-l aresta, o victimă a gloanțelor trase de armata roșie maghiară asupra casei sale fiind fiica sa cea mică, Ligia, de 9 luni, răpusă în 31 ianuarie 1919.
La Huedin și-a început activitatea în 4 iulie 1922, ca administrator protopopesc al noului Protopopiat Ortodox Român Huedin, al cărui titular a devenit în 7/20 martie 1923. În acest interval a fost decorat de Regele Ferdinand I al României cu distincția „Răsplata muncii pentru biserică, clasa a II-a” (15 iunie 1922). În 24 decembrie 1924 s-a mutat definitiv la Huedin, unde devenise paroh al comunității ortodoxe din oraș. Ca paroh și protopop al Huedinului a avut o activitate fructuoasă, care poate fi structurată pe cinci planuri sau niveluri majore:
1) bisericesc și spiritual, prin organizarea administrativă a protopopiatului și a parohiei, principala sa realizare fiind edificarea bisericii „Sfântul Nicolae” din Huedin (1930-1934), cunoscută drept „Catedrala Moților”, simbol al identității spirituale și naționale ortodoxe românești din acest oraș, sfințită la 14 octombrie 1934 în cadrul unei impresionante ceremonii la care au participat doi episcopi, 25 de preoți, elita intelectualității românești din Cluj și „mii de săteni” din zona Huedinului, Călatei și a Munților Apuseni.
2) cultural și național, ca președinte al Despărțământului Huedin al Astrei (1920-1940), organizând zeci de conferințe sătești și primele ceremonii publice de comemorare a eroilor moților: Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu și eroii luptei de la Fântânele (6-7 iulie 1849), cei 45 de martiri de la Beliș din toamna anului 1918, ridicând troițe și monumente publice în cinstea lor; apoi, începând cu ianuarie 1935, ca președinte al comitetului Huedin al „Ligii Antirevizioniste Române”, care a încercat să contracareze pe plan național și internațional revizionismul maghiar.
3) politic, ca deputat în primul Parlament al României Mari (1919-1920), senator al județului Cluj (1926-1927) și consilier județean la Cluj (1926-1929).
4) social, ca purtător de cuvânt al moților în fața autorităților de la București în chestiunea rezolvării litigiului funciar din arealul Munților Apuseni, prin aplicarea legii de împroprietărire a țăranilor din Transilvania, emisă în 1921.
5) economic, ca membru fondator al băncii populare „Fântânele” din Huedin și membru al cooperativei „Horia” din Huedin, întemeiate pentru sprijinirea emancipării și progresului economic al românilor din zona Munților Vlădeasa.
Linșat în piața publică din Huedin
Pentru ținuta sa demnă și românească, pentru bogata sa activitate, în ciuda faptului că își exprimase public de mai multe ori spiritul irenic și respectul față de concetățenii maghiari, protopopul Aurel Munteanu a fost considerat de ungurii șovini din Huedin drept un dușman al ideii Ungariei Mari și un catalizator al energiilor românești rămase în teritoriul cedat Ungariei horthyste la 30 august 1940. Astfel, în contextul ocupării Huedinului de către armata ungară, în 10 septembrie 1940 a fost linșat în piața publică din Huedin, fiind ucis în bătaie de un grup de maghiari cu asistența pasivă a autorităților horthyste, iar trupul neînsuflețit i-a fost aruncat într-o râpă de la marginea orașului. Jandarmul român Gheorghe Nicula a fost singurul care i-a sărit în ajutor, împărtășind aceeași soartă tragică. În 16 noiembrie 1940, autoritățile maghiare au aprobat efectuarea unei autopsii și săvârșirea unei ceremonii scurte de înmormântare la care a participat o delegație din partea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Medicul chirurg Eugen Nicoară (1893-1985), participant la acea ceremonie, a publicat ulterior o broșură „Mucenicul Aurel” (Cluj, 1946), în care a descris pătimirile sacerdotului. Crima a fost descrisă în presa românească a vremii și a fost semnalată în raportul diplomaților germani și italieni care au investigat crimele săvârșite în nordul Transilvaniei în toamna anului 1940, iar Tribunalul din Cluj prin sentința din 13 martie 1946 i-a condamnat pe cei 25 de autori ai asasinatului de la Huedin pentru „crime de război”, sentința nefiind însă pusă în aplicare deoarece principalii făptași n-au putut fi găsiți pe teritoriul României. În baza acestei sentințe, la 16 aprilie 1957, episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului și Clujului a solicitat autorităților statului român acordarea unei pensii viagere preotesei văduve Lucreția Munteanu, recunoscând „că protopopul Munteanu Aurel, prin activitatea desfășurată pentru binele obștesc, precum și prin moartea de martir pe care a suferit-o, se situează alături de mulțimea de eroi și martiri care au suferit și murit pentru marile idei de libertate și bunăstarea celor nevoiași și asupriți”. Românii din Huedin și din împrejurimi i-au păstrat memoria vie în posteritate, rămășițele sale fiind mutate din cimitirul orașului în fața bisericii Sf. Nicolae (16 septembrie 1965), unde i s-a amenajat un monument funerar sub care odihnesc rămășițele sale și ale jandarmului Gheorghe Nicula. Începând cu anul 1990 este comemorat anual în mod solemn în data de 10 septembrie.
Polițistul Gheorghe Nicula
Pentru activitatea sa, pecetluită de sfârșitul său martiric, protopopul Aurel Munteanu este considerat de românii din Huedin și din zona Munților Vlădeasa unul dintre eroii și martirii națiunii române. Rămâne o datorie a Parlamentului României de a recunoaște de jure această realitate.
Despre viața, activitatea și martiriul protopopului Aurel Munteanu s-au scris mai multe articole, studii și monografii de specialitate, semnate de istorici, intelectuali și preoți. Le semnalez aici pe cele mai importante:
Eugen Nicoară, Mucenicul Aurel, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, Cluj, 1946.
Valeriu Gr. Sima, Protopopul Martir de la Huedin, studiu, Poieni, 1982.
Nicolae Șteiu, Protopopul Aurel Munteanu – erou și martir al neamului, Editura Craiul Munților, Cluj-Napoca, 1998 (ediția a II-a, Editura Tipo, Alba Iulia, 2011).
Mircea-Gheorghe Abrudan, Protopopul Aurel Munteanu (1882-1940), martir al poporului român și mucenic al Bisericii Ortodoxe, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020.
Eugen Nicoară, Mucenicul Aurel, Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Mircea-Gheorghe Abrudan și Pr. Dan Ionuț Lupuțan, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2021.
Mădălin-Sebastian Lung, Dan-Ionuț Lupuțan (coord.), 140 de ani de la nașterea părintelui protopop Aurel Munteanu, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2022.
Mădălin-Sebastian Lung, Dan-Ionuț Lupuțan (coord.), 100 de ani de la instalarea părintelui Aurel Munteanu ca Protopop Ortodox Român al Huedinului, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2023.
Mircea-Gheorghe ABRUDAN
Martirii Aurel Munteanu și Nicula Gheorghe, comemorați în Catedrala Moților din Huedin
Protopopul Aurel Munteanu și polițistul Nicula Gheorghe, uciși de trupele horthyste în 10 septembrie 1940 la Huedin, vor fi omagiați astăzi în Catedrala Moților în cadrul unei slujbe oficiată de un sobor de preoți în frunte cu Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. La eveniment sunt așteptați să participe autorități locale, credincioși și rude ale protopopului martir Aurel Munteanu și ale polițistului Nicula Gheorghe. Slujba va începe la ora 9,30.
