Lipsa adăposturilor de protecție civilă în județul Cluj: O vulnerabilitate majoră în caz de război
Capacitatea adăposturilor de protecție civilă existentă în județul Cluj este insuficientă, raportată la populația rezidentă care trebuie protejată în situația unui conflict armat. Conform datelor de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Cluj, doar 4,89 la sută din populația județului se poate adăposti. În La Cluj-Napoca, în caz de război cele 167 de adăposturi asigură protecție 6,50 la sută din populație.
Actualul Sistem național de adăpostire din România acoperă 3,21% din populația rezidentă, mare parte a adăposturilor fiind construite înainte de anul 1989, în mediul urban, se arată într-un studiu al Curții de Conturi a României. Până acum adăposturile nu au fost utilizate în scopurile pentru care au fost construite deoarece nu au existat situații de conflict armat pe teritoriul României.
„În prezent, multe dintre acestea sunt insalubre, impracticabile sau transformate de proprietari în depozite, iar altele au suferit modificări, astfel încât spațiile respective nu mai corespund normativelor de adăpostire. Adăposturile publice de protecție civilă, cu excepția punctelor de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinații, cu obligația de a fi eliberate în situații de urgență în maximum 24 de ore și cu informarea prealabilă a IGSU. Activitatea de adăpostire nu a reprezentat o prioritate în strategia de securitate națională și nici nu a fost elaborată o strategie privind activitatea de adăpostire a populației în situații de conflict armat”, arată documentul Curții de Conturi.
Fără adăposturi adecvate
Adăpostirea este una dintre măsurile specifice de protecție a populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și de patrimoniu, pe timpul ostilităților militare și al situațiilor de urgență, împotriva efectelor acestora. Neconsolidarea Sistemului național de adăpostire (Fig. nr. 4) pentru asigurarea adăpostirii populației și a conducerii politice în caz de conflict armat, precum și a protecției bunurilor materiale și a valorilor culturale, ar putea genera vulnerabilități majore la adresa securității naționale și a capacității de acțiune într-o situație de protecție civilă.
Fără adăposturi adecvate, civilii sunt vulnerabili la atacuri aeriene, bombardamente sau rachete, care pot fi lansate în orice moment, în special în timpul unor conflicte intense. În timpul unui război modern, avioanele de luptă sau rachetele pot viza orașele sau infrastructurile critice.
Situația structurilor de adăpostire în județul Cluj
La nivelul județului Cluj sunt în evidență 203 adăposturi dintre care 147 sunt operative iar 56 nu sunt operative. Din totalul adăposturilor operative, 92 sunt publice iar 46 sunt private.
Din datele prezentate în raportul Curții de Conturi reiese că la nivelul municipiului Cluj-Napoca sunt în evidență 167 de adăposturi de protecție civilă, însă numai 138 sunt operative. Din totalul acestor „buncăre” funcționale, 92 sunt publice iar 46 private.
Ce e alarmant e faptul că din cele 81 de orașe și comune clujene, în 73 de unități administrative nu există niciun astfel de adăpost de protecție civilă. În zona rurală apar în evidență adăposturi civile la Florești și Mihai Viteazu iar în zona urbană la Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Câmpia Turzii, Turda și Huedin.
Populația județului este de 679.141 de persoane, însă capacitatea totală de adăpostire este numai pentru 33215 de locuitori, ceea ce înseamnă 4,89 la sută. La Cluj-Napoca sunt în evidență 286.598 de locuitori iar cele 167 de adăposturi asigură protecție pentru 18.634 persoane, ceea ce înseamnă 6,50 la sută. Capacitatea operativă de adăpostire în județul Cluj este însă mult mai mică. Astfel, în la nivelul județului Cluj se pot adăposti în „buncăre” funcționale 26.807 persoane-3,95 la sută iar în Cluj-Napoca 15.751-5,50 la sută.
Cu ocazia verificărilor făcute în teren de auditorii Curții de Conturi s-a constatat că în municipiul Cluj Napoca există amenajate spații de adăpostire care pot fi exemple de bune practici. Practic e vorba de adăposturi care au dublă utilitate socio-economică. Primul exemplu este adăpostul administrat de Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj Napoca, folosit și ca spațiu de recreere pentru studenți și angajații facultății, fiind amenajat ca sală de fitness. Un altul este adăpostul administrat de un operator economic și care a fost amenajat ca poligon de tragere.
Dezinteres
Curtea de Conturi atrage atenția că în România activitatea de adăpostire a populației în caz de atac aerian nu a reprezentat o prioritate în strategia de securitate națională și nici nu a fost elaborată o concepție privind modul în care, pe timp de pace, se face pregătirea adăpostirii populației în situație de conflict armat. „Reglementările privind activitatea de adăpostire a populației în caz de conflict armat și dotarea majorității adăposturilor de protecție civilă și a punctelor de comandă sunt rămase la nivelul anilor `70. Unele componente ale Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență (SNMSU) nu au asigurat un management eficient al activității de adăpostire a populației în situație de conflict armat.
În România nu se cunoaște numărul total al adăposturilor de protecție civilă și al adăposturilor simple (alte spații de adăpostire) care se pot amenaja în situația unui conflict armat. Cele mai multe autorități publice locale nu au inventariate spațiile de adăpostire”, se arată în documentul întocmit de auditori. Din totalul de 5072 de adăposturi de protecție civilă, publice și private, 2543 sunt neoperaționale (50,14%). Fondul de adăpostire este vechi, 73% din adăposturi, respectiv 3711, sunt construite înainte de anul 1990, iar jumătate din adăposturile existente nu îndeplinesc condițiile de funcționalitate.
„Unele structuri ale statului (consilii locale, instituții publice, operatori economici etc.) cu atribuții și responsabilități în administrarea adăposturilor publice, dar și unii administratori ai adăposturilor private nu asigură condițiile necesare protejării populației și creșterii rezilienței comunității în situații de conflict armat”, se mai precizează în document.
Reguli de protecție făcute în urmă cu 66 de ani
Una dintre deficiențele constatate cu ocazia evaluării sistemului de adăpostire constă în faptul că nu se știe cum pot fi folosite spațiile de protecție civilă la amenințările actuale.
„Un aspect de menționat este faptul că instrucțiunile de folosire a adăposturilor de protecție civilă sunt cele elaborate în anul 1961 și cuprinse în Manualul de apărare locală antiaeriană, instrucțiuni care nu au fost actualizate și care, în cele mai multe cazuri nu sunt afișate în adăposturile de protecție civilă”, a explicat echipa de auditori.
Tipuri de risc
Strategia națională de reducere a riscurilor la dezastre 2024-2035 a fost aprobată prin HG nr.791/2024. Prin Strategie au fost redefinite 24 de tipuri de risc și stabilite riscurile asociate, autoritatea responsabilă cu rol principal și autoritatea responsabilă cu rol secundar în gestionarea riscului, fără a fi definit și riscul de conflict armat, asociat cu adăpostirea populației și fără a fi stabilită o autoritate cu rol principal pentru activitatea de pregătire a adăpostirii populației în situații de conflict armat. Pentru adăpostirea populației în situații de conflict armat nu a fost identificat și definit nici un fel de risc generator (ca de exemplu, riscul de conflict armat).
În documentul Curții de Conturi se mai arată că e nevoie de un act normativ actualizat și adaptat contextului actual, precizându-se că strategia națională de protecție civilă a fost aprobată în anul 2005, riscul de conflict armat nefiind definit, având în vedere faptul că până la izbucnirea conflictul din Ucraina, riscul unei amenințări militare în România a fost nesemnificativ.
Puncte de comandă vechi de peste 35 de ani
Activitatea de coordonare a activității de adăpostire a populației se face la nivelul fiecărui județ dintr-un punct de comandă administrat de consiliul județean și la nivel de municipiu, un punct de comandă administrat de consiliul local. O parte din punctele de comandă sunt întreținute, igienizate, dar nu au dotările corespunzătoare, fiind mai vechi de 35 de ani. „Aceste puncte de comandă necesită reamenajare, recompartimentare, dotarea cu echipamente moderne de filtro-ventilație, electrice, sanitare, de comunicații, mobilier etc. Câteva puncte de comandă sunt modernizate cu aparatură electronică, servere, calculatoare, fibră optică, stație de acces la sistemul de alarmare, cabinet medical, încăperi de decontaminare etc.”, se precizează în raportul Curții de Conturi.
Situația din alte țări
O mare parte din țăril din Europa au un sistem de adăpostire pe timp de război mult mai bine pus la punct.
Spre exemplu, Albania acordă o mare atenție amenajării de structuri de protecție civilă.
Buncărele militare din beton sunt prezente în multe locuri în Albania, cu o medie de 5,7 buncăre pentru fiecare kilometru pătrat (14,7 pe milă pătrată). Buncărele au fost construite în timpul guvernului Hoxhaist condus de liderul Enver Hoxha din anii 1960 până în anii 1980, deoarece guvernul a fortificat Albania prin construirea a peste 750.000 de buncăre.
Începând din 1967 și continuând până în 1986, guvernul albanez a dus o politică de „bunkerizare” care a dus la construirea a sute de mii de buncăre în toată țara. Au fost construite în orice locație posibilă, de la „plaje și munți, în vii și pășuni, în sate și orașe, chiar și pe peluzele îngrijite ale celui mai bun hotel al Albaniei”.
Polonia deține 62.000 de adăposturi pentru civili în țară.
Elveția este unul din cele mai pregătite state în caz de dezastru nuclear. În condițiile în care are o populație de 8,6 milioane de oameni, țara poate adăposti aproape 9 milioane de oameni în cele peste 365.000 de adăposturi civile. Modelul elvețian este mult mai performant. Țara a construit prin lege adăposturi anti-război începând din 1960 și oferă acum o protecție de 114% locuitorilor săi, prin cele 9 milioane de locuri disponibile.
Cosmin PURIȘ
Articolul S.O.S. Mai puțin de cinci sută dintre clujeni se pot adăposti în caz de război apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
