Nu mi-am bătut prea mult capul cu artiștii care-și etalează lenjeria intimă. Inversând lucrurile, îmbracă chiloții sau sutienul peste bulendrele purtate zi de zi. Chestie de putirința neputinței! Mai trist e că, de la o vreme, moda s-a retras în cele tăcute cotloane, dar a prins rădăcini în alte zone ale existenței.
În apărare, bunăoară.
Am remarcat acest fenomen, citind o „notificare Chat GPT despre entropie: „Ordinea nu moare într-o clipă; se stinge ca o lumânare obosită, lăsând în urmă mirosul dulce-amar al haosului care crește”. Și o completare: „Haosul nu vine din afară – este ecoul interior al fiecărui lucru, care se teme să rămână perfect”. Inteligența artificială, așadar, mi-a atras atenția că intelighenția cotidiană este în declin, iar consecințele pot fi dezastroase.
Atunci când am zis „apărare” m-am referit – sunt sigur că v-ați dat seama – la armată și serviciile secrete. Ale noastre, desigur, pentru că, neîndoielnic, alții au grijă ca aceste componente ale vieții și morții să rămână undeva, departe de ochii lumii. Iar informația despre ce și cum să rămână în posesia a cât mai puțini oameni, demni de totala încredere a celor care, obișnuiți cu cleveteala, își lasă soarta în mâinile acestui grup restrâns.
Iar informația despre ce și cum să rămână în posesia a cât mai puțini oameni, demni de totala încrederea celor care, obișnuiți cu cleveteala, își lasă soarta – tot viața, și tot moarte – în mâinile acestui grup restrâns. ȘI responsabil. Secretomanie, veți zice. Acționând în și din umbră. Veghind însă ca nimeni altul la liniștea și prosperitatea celor mulți.
Lucrurile, se pare, s-au schimbat.
Poate că secretomania duce la corupție, multitudinea de metode prin care se asigură securitatea unei țări, a unei idei, a unui produs etc. nasc și pierderi colaterale. Nemernicii. Potlogării. Dar pentru toate acestea, oamenii au inventat „organele specializate”, contrainformații, procuraturi militare, și pedepse aspre, ce depășesc adesea hotărârile judecătoriilor civile: carceră, batalion disciplinar, aspre consecințe ale legii marțiale…
Dacă tehnologiile avansate de care dispune omenirea (armata și serviciile, în mod special) au schimbat optica secretului (locul unor unități militare, locații ale unor desfășurări de antrenamente în vederea asigurării capacităților de luptă, manevre ale unor arme întrunite etc.), nu înseamnă că „datul din casă” trebuie să ia locul unor bârfe din scara blocului sau în nesfârșitele trăncăneli ale precupețelor. Când am avut prima permisie, militarul în termen din mine a fost instruit de către maiorul companiei:
„Nu mergeți acasă să povestiți la mămica ce arme din dotare aveți și nici să șoptiți la urecha iubitei când credeți că se dă următoarea alarmă pentru aplicație de la…” (Între noi fie vorba, comandantul a pronunțat o localitate, iar aplicația s-a ținut în cu totul altă parte). Acum: de la nivel guvernamental se spune câte tancuri cumpărăm, ce corvete am mai reparat, unde sunt avioanele care urmează să intre în dotarea poliției militare, când au loc exercițiile comune NATO, ce izmene poartă soldatul polonez și câte kilograme de cârnați mănâncă, într-un an, răcanul bulgar… Iar presa? Exagerează sau diminuează informația, după vrerea stăpânului cu interesul și fesul, știți dumneavoastră! O fi bine? O fi rău? De când s-a dat verdictul „expirat” leatului meu, mă abțin să fac aprecieri pe subiect. Înainte vreme, toate poveștile (citiți secretele!) despre unitățile militare și acțiunile serviciilor secrete se aflau cu mari eforturi, spionajul făcând pe dracu-n patru și chiar șase pentru a afla dacă kalaşnikovul urmează să fie înlocuit la parașutiști sau dacă antiaeriana și-a procurat un tun mai baban decât cel din dotarea standard. Acum? Cred că spionii stau cu ochii în televizor, urechea la radio și mâinile pe tastatura calculatorului – o berică, un mic și-o blondă pe cracul stâng. Și raportează „la dușman” toate informațiile de care are nevoie. Chiloți și sutiene la vedere.
Ei! Entropie curată!
Articolul Secrete apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
