În rânduiala Bisericii în ziua de joi din Săptămâna Pătimirilor se face pomenirea a patru evenimente din viața Mântuitorului, toate încărcate de semnificații profunde pentru creștini: spălarea picioarelor apostolilor, Cina cea de Taină, Rugăciunea Arhierească a Domnului și vânzarea Mântuitorului. Momentul central al acestei zile este Cina cea de Taină din „foișor”, acolo unde în intimitate, alături de apostoli, Mântuitorul instituie, ceea ce va rămâne punctul central al vieții Bisericii: Euharistia.
Acest moment însă nu este unul doar comemorativ sau ritualic, ci este punctul culminant al propovăduirii Mântuitorului, gestul prin care Noul Legământ se concretizează în persoana Sa dăruită oamenilor în chipul vinului și al pâinii. Din relatarea Sfintelor Evanghelii vedem că Hristos a mai vorbit despre faptul că El este „Pâinea cea vie, care s-a coborât din cer” și „Pâinea vieții” din care „dacă mănâncă cineva, nu moare” (In. 6, 50-51). În momentul Cinei celei de Taină aceste cuvinte se concretizează prin cuvintele de instituire „Luați mâncați” și „Beți dintru acesta toți” și prin împărtășirea apostolilor, care vor continua să retrăiască acest „ospăț al Stăpânului” prin Sfânta Liturghie sau „Frângerea Pâinii”, cum este numită în cartea Faptelor Apostolilor, împlinind porunca „aceasta să faceți spre pomenirea Mea” (Lc. 22. 19).
Prin urmare, la Cina cea de Taină și în fiecare Sfântă Liturghie, Mântuitorul se dăruiește lumii ca gest de iubire perpetuă, pentru că este instaurată Împărăția iubirii care o înlocuiește pe cea a neascultării adusă de păcatul omului din Eden. De fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie și ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului ne aducem aminte de toate cele pe care Domnul le-a făcut pentru noi, așa cu ne spune și Sfântul Vasile cel Mare în cuvintele Anaforalei liturgice: „Că ori de câte ori veți mânca Pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, moartea Mea veți vesti, Învierea Mea veți mărturisi”(1 Cor. 11, 26) Prin Euharistie devenim concret martori și participanți ai acelor evenimente, alături de apostoli și de toți creștinii din toate timpurile și din toate locurile, inclusiv martori și participanți ai Răstignirii și Învierii Domnului, pentru că Hristos Euharistic este Hristos cel Răstignit și Înviat, Biruitorul și Paștele nostru.
Dacă am înțelege cu adevărat acest lucru, dacă am încerca să pătrundem în această Taină a aducerii-aminte cum o numește Părintele Alexander Schmemann, am fi parte din Împărăția lui Hristos care este iubire și la care se răspunde cu iubire. Toată lupta noastră cu moartea și cu neputința omenească ar căpăta o altă semnificație, una a smereniei și a pregătirii pentru ospățul Stăpânului care a fost pregătit cu sacrificiu și cu smerenie chiar de către Hristos-Stăpânul. Spălarea picioarelor apostolilor, supunerea în fața Sinedriului, îndurarea chinurilor și a crucificării sunt toate lecții de smerenie în fața unei realități cotidiene care nu are o miză în sine decât ca pregătire pentru Împărăția iubirii și a comuniunii cu Domnul.
Din acest motiv, istoric vorbind, Joia Mare e ultima zi în care omenirea a trăit fără posibilitatea unirii concrete cu Dumnezeu și prima zi în care omul a primit în dar, din iubire și prin smerenie tocmai pe Dumnezeu. De atunci și până azi și continuând în veșnicie, doar de noi depinde dacă răspundem chemării la Cina Împăratului sau alegem precum Iuda „ceea ce faci, fă mai curând” adică să-l trădăm.
Pr. dr. Claudiu-Ionuț Boia
Articolul Sfânta și Marea zi Joi – Ospățul Stăpânului apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
