A doua zi a Săptămânii Mari continuă logica pregătirii pentru fatidicul moment al răstignirii Domnului pentru noi și a noastră mântuire. Dacă prin minunea pedagogică a pedepsirii smochinului neroditor, Hristos ne îndeamnă la pregătire pentru întâlnirea cu El, prin Pilda celor zece fecioare, pusă de Biserică spre meditație azi, suntem îndemnați să nu amânăm nicidecum această pregătire. Foarte mulți dintre creștini cunosc această pildă. Este una dintre pericopele evangelice care se citesc la Taina Sfântului Maslu.
Din conținutul ei înțelegem că Hristos-Mirele este așteptat să vină. Zece fecioare sunt rânduite să-L aștepte, dar nu oricum, ci cu mare fast – cu candele împodobite, cu lumină și cu dragoste. Pentru că Mirele-Hristos nu a venit în momentul pe care oamenii l-au intuit, pentru că nu sunt planurile lui Dumnezeu ca planurile oamenilor, fecioarele au ațipit. Așa în așteptare, cu opaițele în mâini, cu lumina pâlpâind aproape de stingere, vestea sosirii Mirelui le-a pus în gardă. Cinci dintre ele erau pregătite pentru o eventuală întârziere, dovadă că aveau untdelemn pe lângă cel din candele, dar pentru celelalte cinci situația era problematică, pentru că nu au luat în calcul întârzierea.
Mesajul acestei Pilde este unul destul de complex, care ne provoacă la o analiză foarte serioasă a locului nostru în raport cu Dumnezeu și al timpului pe care îl acordăm slujirii lui Dumnezeu. Pe de o parte atunci când îl reducem pe Dumnezeu la felul nostru de a fi suntem precum fecioarele nepregătite, care nu s-au gândit că Mirele nu își planifică venirea după cât untdelemn au ele în candele. În concret, nu Dumnezeu este obligat să se alinieze după noi ci noi avem datoria să-L avem ca model. Poate azi, mai mult ca oricând, omenirea duce o luptă aprigă de „modelare” a lui Dumnezeu pentru a se potrivi în limitele neputințelor și plăcerilor noastre. Problema este că noi doar avem senzația că îl putem „obliga” pe Dumnezeu să fie cum vrem noi, El însă va veni cu toată dumnezeirea lui milostivă dar și dreaptă deopotrivă și ne va spune asemenea fecioarelor nebune: „Adevărat vă spun vouă, nu vă cunosc pe voi!”.
Săptămâna Mare este perioada cea mai potrivită să ne aliniem la felul lui Dumnezeu de a fi. Să renunțăm la planurile noastre, măcar pentru o săptămână, și să vedem cum putem să împlinim planurile lui Dumnezeu. Și suntem chemați să facem acestea pentru că însuși Hristos face acestea prin jertfa Sa de pe Cruce. Renunță la slava Sa dumnezeiască pentru a se supune suferinței în locul nostru. Chemarea noastră concretă, enunțată chiar în cântarea cu care încep toate Deniile din această săptămână este una la întâmpinare: „Iată Mirele vine, ieșiți întru întâmpinarea Lui.” Crucea va fi dusă în spate tot de Domnul, însă noi putem măcar să-i stăm alături cu compasiune și mulțumire pentru toate, cu opaițele sufletului nostru aprinse și pregătite.
Pr. dr. Claudiu-Ionuț Boia, Parohia Ortodoxă Sfânta Treime, Zalău.
Articolul Sfânta și Marea zi Marți – Chemarea la întâmpinare apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
