Actorul și regizorul Emanuel Petran a gândit un proiect îndrăzneț și în premieră pentru viața culturală de după 1990, și anume a pus în scenă o piesă de teatru după opera literară și filosofică a poetului Mihai Eminescu. La împlinirea unui an de la premiera spectacolului „Înger și demon” de la Teatrul Național din Cluj-Napoca, actorul Emanuel Petran alături de actrița Angelica Nicoară oferă miercuri, 15 ianuarie 2025, clujenilor posibilitatea de a-l sărbători pe poetul de geniu al românilor într-un cadru distins, ca spectatori ai piesei de teatru.
Regăsirea în copilărie
Regizorul Emanuel Petran recunoaște că îi place mult Mihai Eminescu și că citindu-i la fel de mult opera a ales ceea ce a considerat relevant pentru spectacolul de teatru: „Pentru spectacolul am folosit trei momente: căutarea artistului și a omului de știință și încercarea de a se valida prin operă, respectiv știință, căutarea artistului prin dragoste și căutarea artistului prin Dumnezeu. Cine a văzut spectacolul înțelege acest lucru. În prima parte a piesei, în care protagoniștii sunt artistul și zeița Artemis, zeița Lunii, se pun problemele existențiale ale artistului. Artistul se caută. Își dă seama că în această căutare, raportându-se la univers, omul nu este decât un fulg de nea și nu-și găsește locul acolo. Pe urmă vine dragostea, al doilea personaj feminin, femeia fatală. În a doua parte a spectacolului, artistul se caută în raport cu dragostea sub toate formele ei, începând de la dragostea poetică, trecând la dragostea fizică și ajungând la dragostea platonică. Și totuși se trezește din vis ca un om neîmplinit. Singura soluție este întoarcerea la copilărie, un al treilea moment, și anume la dragostea maternă. Este de fapt singura soluție care ne salvează pe fiecare. Toate lucrurile acestea există în opera lui Eminescu. N-am făcut altceva decât să le scot și să le pun într-un spectacol care să aibă cap și coadă.”
În punerea în scenă a spectacolului „Înger și demon” actorul clujean recunoaște că l-au ajutat și propriile trăiri, probleme existențiale. A jucat atât de bine încât publicul a identificat personajul său ca fiind al lui Eminescu: „Lumea consideră că personajul jucat de mine este Eminescu, dar nu este Eminescu. Este un artist, un om care se caută pe versurile lui Eminescu. Nici nu semăn cu Eminescu ca actor, dar lumea vrea să creadă acest lucru. Și o las să creadă că n-am cum să fac altcumva. Asta nu arată decât universalitatea lui Eminescu, faptul că Eminescu a surprins problemele existențiale ale oamenilor atât de bine încât pot fi suprapuse fiecărui om. Ele devin universale, iar devenind universale devin nemuritoare”. Actorul Emanuel Petran are explicația sa pentru faptul că este identificat de public în piesă cu Eminescu: „Am vrut să-l universalizez pe Eminescu, să arăt că opera lui transcende persoana lui pentru că a rămas în istoria literaturii române și istoria României ca întemeietor de limbă, de gândire filosofică, politică și socială”.
Recit poezii de Eminescu de când mă știu
La scenariu a lucrat trei zile, câte trei-patru ore. „Cumva lucrurile au curs. A trebuit să iau versurile lui Eminescu să le pun într-un anumit context ca să creez o poveste vizavi de universul lui ca spectatorul să înțeleagă această poveste de căutarea a artistului în știință, dragoste și în apropierea de Dumnezeu, care se întinde ca timp mai bine de o oră.
Ușurința cu care a gândit scenariu într-un timp relativ scurt s-a datorat faptului că opera lui Eminescu, îndeosebi poeziile, îi sunt familiare de când se știe: „Recit poezii de Mihai Eminescu dintotdeauna, de când mă știu. De când eram copil versurile îmi rămâneau în minte. Mi se pare că în tot ceea ce spune esențial are o forță. A avut și el perioadele sale, perioada în care era student la Viena și scria în poezii căutările sale și căutările vremii pentru că nu se putea rupe de ceea ce studia acolo și lumea în care a trăit. Dar pe urmă, fiecare nouă evoluție a lui este în funcție de ceea ce i se întâmplă în România, de dragostea pentru Veronica Micle, de prieteniile cu ceilalți. Toate acestea se văd nu ca lucruri care aparțin lui Eminescu, ci unui mare artist. El le universalizează, le dă o notă care poate defini orice om. De aceea, a rămas în conștiința și memoria noastră. Eminescu surprinde esența vieții și a lumii”.
Sursă foto: Nicu Cherciu
Tia SÎRCA
