La Galeria Făclia din Cluj-Napoca, pe strada Clinicilor nr. 33, s-a deschis recent expoziția Thalassa, semnată de artista Ioana Crenguța Bursugiu – un eveniment care transformă spațiul galeriei într-o meditație vizuală despre apă, cer și memorie. Vernisajul, care a avut loc într-o atmosferă caldă și intimă, i-a avut ca invitați speciali pe sculptorul și poetul Liviu Mocan și pe Demostene Sofron, care au conturat, prin discursurile lor, sensurile adânci ale acestei expoziții.
Evenimentul a fost deschis de Demostene Sofron, care i-a oferit cuvântul lui Liviu Mocan – artist, poet și gânditor – cel care a propus publicului un dialog viu, în locul unei simple prelegeri. „Aș vrea să vorbim despre trei subiecte: albastrul și reflecțiile lui, scara lui Iacob și, în al treilea rând, despre Ioana și albastrul ei. Eu lansez întrebări, iar voi spuneți ceva”, a spus Liviu Mocan, invitându-i pe cei prezenți să participe la o conversație liberă despre simboluri și sensuri.
S-a discutat mai întâi despre culoarea albastră – cea care domină lucrările Ioanei Bursugiu. Răspunsurile venite din public au atins registre diferite: liniște, profunzime, serenitate, dar și pericol. Liviu Mocan a propus o sinteză: „Dintre cele două realități ale liniștii și pericolului, preponderent, albastrul arată liniștea. Marea este albastră pentru că reflectă cerul. Planeta albastră e formată preponderent din apă, iar această suprafață enormă reflectă cerul. Intrăm astfel într-un element extrem de profund: când Dumnezeu a creat pământul, primul element pe care l-a creat a fost apa, iar textul sfânt spune că Duhul Sfânt se mișca deasupra apelor. De vreme ce pământul a ieșit din ape și apele reflectă cerul, înseamnă că pământul are o memorie a reflectării cerului.”
Această „memorie a cerului” este, de fapt, tema centrală a expoziției Thalassa. În lucrările Ioanei Bursugiu, marea și cerul nu mai sunt doar peisaje, ci spații de trecere între material și spiritual, între vizibil și invizibil. „Această expoziție este o dovadă a memoriei cerului, care ne tulbură, ne preocupă, ne pune la treabă, pentru că cerul este în noi”, a conchis Liviu Mocan.
A urmat o altă secvență a dialogului, axată pe simbolistica maroului – culoarea materiei, a pământului, a sângelui. Într-o analiză cromatică a unei lucrări, Liviu Mocan a observat proporțiile: „Un sfert e materia, iar restul albastrul – spiritul. Elementul important, din punct de vedere proporțional și spiritual, este albastrul.”
De aici, discursul s-a deschis către o a doua temă majoră: Scara lui Iacob. „Povestea spune că Iacob, aflat în călătorie, visează o scară pe care urcă și coboară îngerii lui Dumnezeu. În vârful scării era Dumnezeu însuși, iar jos, Iacob. Imaginea acestei scări care leagă pământul de cer m-a urmărit toată viața”, a mărturisit Liviu Mocan. „Eu am dat mereu un sens ascensional scării, dar în realitate, scara lui Iacob are un sens descendent. Dumnezeu coboară. Îi spune lui Iacob: Eu voi coborî și voi merge cu tine, te voi păzi, te voi ajuta, voi fi cu tine. Acea viziune s-a împlinit apoi prin coborârea lui Dumnezeu în Iisus Hristos. Dumnezeu e cu noi aici, pe pământ, nu ne scoate din realitățile tragice ale vieții, dar e cu noi.”
În lucrările Ioanei Bursugiu, această „scară” devine o metaforă vizuală pentru comunicarea dintre tărâmuri. „Eu am accentuat aspectele teologice și simbolistica ce fac parte din obiectul de artă, dar un obiect de artă e, în primul rând, un obiect de artă – cu calități picturale, estetice, cromatice. Și îi mulțumim foarte mult pentru asta artistei. Totodată, să fim fericiți că cerul coboară la noi și se reflectă în noi, așa cum ne arată aceste picturi”, a spus în încheiere Liviu Mocan.
După acest moment de reflecție, Demostene Sofron a revenit cu o amplă prezentare a temei mării în istoria artelor plastice. „Este o temă a cărei istorie se întinde de demult, încă din antichitate, prin reprezentarea peștelui. În Renaștere apar vasele, bărcile, oamenii; în Evul Mediu se postulează pictura marină; iar în perioada modernă, Rembrandt realizează Furtuna pe Marea Galileii, lucrarea care definește arta marină. În secolele XVIII și XIX, romantismul și impresionismul readuc marea în centrul emoției picturale. Marea este ideea imensității și a mișcării.”
A citat apoi două texte reprezentative: „Marea este ideea imensităţii şi a mişcării… 12-14 leghe de lichid pentru ca să ofere omului, pe trecătorul lui lăcaş, cea mai înaltă idee a frumuseţii” (Baudelaire) și „Valul este dorul mării de a săruta țărmul” (Blaga). „Ambele citate se regăsesc în personala doamnei Ioana Bursugiu”, a remarcat criticul.
Demostene Sofron a vorbit și despre semnificația spirituală a titlului Thalassa – cuvântul grec pentru „mare”: „Ne trimite la puritate, curățenie, sensibilitate. Ca înțeles spiritual, este o călătorie prin viață din care nu lipsesc libertatea, singurătatea, purificarea, sacrificiul, mântuirea. Marea este locul unde au loc evenimente miraculoase.”
În încheiere, artista Ioana Bursugiu a spus câteva cuvinte emoționante: „Arta este o respirație a lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu coboară printre noi și există printre noi. Vă mulțumesc că suntem aici împreună să celebrăm asta.”
Expoziția Thalassa face parte din proiectul „Ferestre”, organizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Cluj-Napoca, și poate fi vizitată la Galeria Făclia până la 15 noiembrie 2025.
Într-o lume care adesea uită să mai privească în sus, Thalassa ne reamintește, prin nuanțele sale adânci de albastru, că cerul se reflectă în noi – și că, poate, memoria lui e tot ce ne ține ancorați între pământ și divin.
Mara A. MUNTEAN
Articolul „Thalassa” – o meditație despre albastru, memorie și transcendență. Expoziția Ioanei Bursugiu la Galeria Făclia apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
