Personalități ale vieții academice, culturale și spirituale ale țării au fost alături, sâmbătă, 27 noiembrie, de cei peste 300 de sași din Câlnic stabiliți în Germania și care s-au întros acasă pentru a fi prezenți la ceremonia de sfințire a bisericii evanghelice din localitate, construită în secolul al XIII-lea şi reabilitată cu fonduri europene. Evenimentul a avut loc cu prilejul primei „Întâlniri a saşilor câlniceni”.
Printre cei care au participat la evenimen s-a numărat și ministrul Culturii, Raluca Turcan.
„Biserica Evanghelică din Câlnic a fost restaurată cu succes, iar astăzi am participat la sfinţirea acesteia, un moment important pentru viaţa comunităţii şi pentru patrimoniul cultural naţional! Evenimentul de astăzi, ÎMPREUNĂ – CONSOLIDĂM – CELEBRĂM, a fost un real motiv de bucurie pentru comunitatea locală, dar şi prilej de satisfacţie pentru toţi iubitorii patrimoniului naţional. Am celebrat rezultatul unei munci şi al unui efort comunitar absolut lăudabil. Cu fonduri europene s-a reuşit renovarea unei biserici evanghelice transilvănene de mare valoare”, a transmis, pe pagina sa de Facebook, ministrul Raluca Turcan.
Aceasta s-a declarat convinsă că restaurarea Bisericii Evanghelice Fortificate din Câlnic, sau „Biserica din Deal” cum mai este cunoscută, este „începutul unei noi vieţi pentru acest lăcaş de cult şi pentru această comunitate”.
Tot marţi, la Câlnic a fost organizată şi o paradă a portului popular săsesc, la care au participat foşti locuitori ai satului, stabiliţi acum în Germania, care s-au reîntors pentru câteva zile pe meleagurile natale.
Cetatea Câlnic, ridicată la mijlocul secolului al XIII-lea de saşii transilvăneni, înscrisă din 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este un obiectiv care cu siguranţă nu trebuie ratat de cei care vizitează judeţul Alba, fiind o adevărată bijuterie arhitectonică şi un exemplu pozitiv de întreţinere a unui monument istoric.
Specialiştii cred că biserica a fost construită în secolul al XIII-lea, iar structura de acum datează din secolul al XV-lea, fiind mult modificată în secolul al XIX-lea, de unde şi aspectul său neogotic. În cor se păstrează câteva elemente de sculptură din faza iniţială – două tabernacole şi portalul sacristiei, precum şi coloane angajate ce susţineau, cândva, o boltă. Tot aici se află două strane baroce pictate, databile în a două jumătate a secolului al XVIII-lea.
Tribuna vestică a bisericii adăposteşte o orgă datând din 1867, construită de Carl Hesse din Viena.
Cetatea Câlnic, împreună cu celelalte monumente istorice – biserica evanghelică şi casa parohială, constituie un ansamblu aflat, după plecarea saşilor, de peste două decenii şi jumătate în grija Asociaţiei Ars Transsilvaniae România, al cărui preşedinte fondator este academicianul Marius Porumb.
Începuturile cetăţii sunt legate de numele Chyl de villa Kelnuk (Câlnic), un greav sau comite – conducător local, ridicat dintre saşi în contextul luptelor interne pentru tron duse de ultimii regi ai dinastiei arpadiene. El a fost înnobilat la 1269 de către regele Ştefan al V-lea, iar la puţin timp a început ridicarea cetăţii, care a devenit astfel reşedinţă nobiliară.
În prima etapă de construcţie, până în 1300, s-a ridicat donjonul, adică turnul locuinţă, cu trei niveluri – pivniţă boltită şi două etaje. El a fost înconjurat cu ziduri masive, ce formează o incintă ovală cu un turn de apărare spre Sud şi un turn al porţii pe latura Nordică. Sistemul de apărare era întregit în trecut de şanţul de apă care înconjura cetatea.
Fortificaţia a fost reşedinţă a familiei până la începutul secolului al XV-lea. Pe la 1430, cetatea a fost vândută comunităţii saşilor. Un secol mai târziu, saşii au început adaptarea fortificaţiei la noile cerinţe ale tehnicilor războiului, care implicau folosirea armelor de foc, dar şi al noului statut, comunitar, al construcţiei. Au ridicat încă o incintă, exterioară, mai joasă, cu rol de baraj împotriva artileriei, au fortificat turnul porţii cu o barbacană, iar în curtea interioară, pe ruinele unei construcţii mai vechi, au ridicat capela.
În curtea interioară au fost construite, de-a lungul zidurilor, cămări pentru provizii şi adăposturi pentru familiile sătenilor în vremurile de restrişte.
Cetatea de la Câlnic a fost restaurată între anii 1961-1964 de Direcţia Monumentelor Istorice din România, sub coordonarea arhitectului Ştefan Balş.
În spaţiile din cetate au fost şi sunt organizate mai multe expoziţii documentare şi de artă, iar capela a devenit aula în care se desfăşoară simpozioane, colocvii şi conferinţe. În aceeaşi ambianţă s-au desfăşurat concerte şi audiţii de muzică medievală, renascentistă sau barocă.
