Vorbim des despre integrarea europeană. Discutăm mult despre alegerile din Statele Unite ale Americii. Dar parcă ne lipsește ceva. Reîncălzim doar aceeași ciorbă? În fiecare zi?
Acum câțiva ani punctam unele concepte legate de o posibilă integrare atlantică, iar acum o analiză a acestui subiect este din nou foarte necesară.
Să o luăm cu începutul. După cel de-al Doilea Război Mondial, la nivel european, s-a găsit soluția pentru a asigura pacea pe continent. S-a început cu unele resurse naturale și s-a ajuns astăzi la o structură gigantică. Normal, UE a fost axată încă de la început și pe o politică de coeziune puternică, semnificativ diferită față de abordarea din modelul american.
De ce toate aceste observații acum? Fiindcă spectrul unei viitoare administrații americane împinge gândirea critică spre un posibil război comercial între cele două maluri ale Atlanticului. Organizația Mondială a Comerțului nu mai este un reper în ordinea globală, înţelegerile bilaterale fiind prioritare în detrimentul multilateralului.
Aici apare ideea vizionară, care poate să schimbe întreaga narativă.
Ce ziceți de o viziune integratoare a celor două sisteme, UE și SUA? Nu mă refer la a creea noi instituții, de genul Parlamentul Atlantic sau Executivul Americano-european. Dar o abordare integrată a diverselor sectoare, care au potențial de conflict în viitor, este recomandabilă. Mai ales că la nivelul apărării sunt progrese datorită succesului NATO. De fapt aici e și conceptul abordat, ce părere aveți de un „NATO economic”? Adică să extindem cooperarea între statele membre la alte segmente. Resurse naturale, cercetare, campioni industriali, educație, putem să fim creativi, desigur…
Răspunsul la potențiale crize nu este izolarea, ci este cooperarea. A găsi însă structuri de dezvoltare adaptate timpului pe care îl trăim face parte din activitatea celor care ne conduc. Să vedem… Avem capacitatea să ne guvernăm şi să prosperăm economic?
Dan LUCA