Proiectul Commoning sau o călătorie în căutarea bunului public al Clujului
Proiectul Commoning – călătorie în timp în căutarea bunului public, conceput și implementat de Fundația Desire din Cluj Napoca, a debutat în luna iunie și se va finaliza în luna decembrie 2025. Scopul proiectului constă în realizarea unui eveniment teatral care să se desfășoare într-un fost spațiu industrial. Coordonatoarea proiectului, prof. univ. dr. Enikő Vincze / UBB, a declarat pentru cotidianul „Făclia”: „De ce Commoning – o călătorie în timp în căutarea bunului public? De ce este nevoie de o astfel de inițiativă? Proiectul este un răspuns la ce se întâmplă în jurul nostru cu bunurile publice. În mod special ne concentrăm pe fabricile din Cluj, privatizate, majoritatea dispărute. Destinul lor a fost marcat de căutarea profitului individual. Invitația noastră la călătoria în timp a crescut din dorința de a afla și de a înțelege de ce am ajuns aici, cum este acest aici și acum în orașul nostru și de a ne gândi împreună cum s-ar putea revitaliza bunurile publice în viitor”.
Rep: Ce trebuie să conștientizeze cetățeanul din acestă „călătorie în timp” a bunului public ?
Enikő Vincze: „Bunul public” noi ni-l imaginăm a fi tocmai acele bunuri din economie, sectorul de locuințe, spațiul urban, educație și sănătate sau din cultură, care sunt în proprietate publică, beneficiază de fonduri publice, dar sunt administrate de utilizatorii lor prin practici de commoning. Adică printr-o colaborare bazată pe apreciere reciprocă, solidaritate, împărțirea și asumarea responsabilităților, respectarea principiului de a servi nevoi sociale și dorința comună de a nu le înstrăina. Bunurile publice devin bunuri comune prin aceste practici. Proiectul contribuie tocmai la conștientizarea acestui lucru.
Robert Kocsis: Pentru mine perioada privatizării și a tranziției e foarte importantă, deoarece încă ne afectează și consider că nu ne-o reimaginăm des. Am putea vorbi mult mai mult despre acele vremuri, ca să vedem ce nu a fost bine și ce se mai poate face. Proiectul nostru dă atenție lucrurilor care nu se află îndeajuns în atenția oamenilor, pentru că e o istorie care se uită, în timp ce oamenii care au trăit-o încep să fie tot mai puțini. De asemenea, se pare că ideea de „bun public” nu prea mai e prezentă în viața noastră, iar dacă ne gândim la perioada în care fabricile erau ceva constant, observăm cum bunul public era prezent fără să fie discutat prea des. Faptul că am ajuns să să discutăm despre bunul public și să îl cerem uneori, spune despre cum funcționează acum orașele și stilul de viață pe care îl avem.
Rep: Cui a aparținut inițiativa proiectului „Commoning”?
EV: Am pornit la drum eu și Zoltán Gálovits. Împreună am scris proiectul care a obținut finanțare de la AFCN. Echipa este compusă dintr-un grup de cercetători și altul de artiști. Eu am căutat colege cu care am mai făcut cercetări sociologice despre privatizare, locuire, oraș, dezvoltare imobiliară, planificare urbană, bazate pe interviuri și analiză de documente. Zoltán a căutat colege cu o practică multidisciplinară în actorie, regie, dramaturgie, muzică, grafică, instalații multimedia.
Rep: Am putut citit în materialele voastre de promovare, pe pagina de Facebook a Fundației Desire, că în cadrul proiectului ați realizat și o anume cercetare.
EV: Am realizat peste 20 de interviuri cu foști angajați, începând de la fabricile Armătura, Someșul, Porțelanul Iris, Clujana, 16 Februarie, Tehnofrig, Sinterom, CUG, Centrul de Calcul, Întreprinderea de Electronică Industrială și Automatizări și Întreprinderea de Reparații Auto, până la Cooperativa Arta Jucăriilor și Cooperativa Ceramică Șutea. De asemenea am discutat cu o persoană de la fosta Direcție județeană de planificare, cu un sociolog industrial și cu un jurnalist economic. De la ei am învățat despre experiențele trăite ale muncii industriale, ale relațiilor între angajați la locul de muncă și în afara lui, ale locuirii și navetei înainte de 1990, dar și despre efectele privatizării întreprinderilor industriale asupra vieții individuale. Din documentele privind privatizarea industriei, precum și din instrumentele urbanistice care facilitează transformarea fostelor platforme industriale în noi dezvoltări imobiliare, la care s-au adăugat interviurile realizate cu dezvoltatori, agenți imobiliari și arhitecți, am înțeles cauzele structurale ale transformărilor social-economice și urbane care au afectat persoanele intervievate. O parte din rezultatele cercetării se transpun în spectacolul de teatru pe care îl veți putea vedea la Fabrica Armătura. Dar le vom publica și într-o carte.
Rep: Prin ce se deosebește acest spectacol de teatru față de alte inițiative ale artelor performative?
Robert Kocis: Prin faptul că se joacă în locul despre care spunem povestea. Pentru că asemenea lucruri se întâmplă mult prea rar în teatru. O să spunem povești și tu vei fi în locul în care se întâmplă acele povești. Eu am încercat să lucrez cu foarte multă atenție și grijă având aceste lucruri în minte.
Zoltán Gálovits: Pentru că spectatorii nu sunt observatori pasivi, ci uneori au posibilitatea de a participa, iar în centrul atenției se află realitatea mediului nostru, nu o poveste fictivă.
Rep. După câte știu, pentru a putea viziona acest spectacol de teatru, trebuie să ne înregistrăm până la data de 24 noiembrie, spectacolul având loc în zilele de 4, 5, 6 și 7 decembrie 2025.
Simina Seliștean: Da așa este. Și asta pentru că spațiul e real. Nu e decor. Aici chiar au lucrat mii de oameni. Pentru că locul defășurării documentează o istorie care o să dispară. Astfel de locuri nu sunt păstrate în memoria colectivă.
Robert Kocsis: Un aspect foarte important aș vrea să subliniez: e ultima dată când poți să vezi fabrica din interior. Pentru unii este un adio, pentru alții o lecție, pentru alții o descoperire. Pentru că trebuie să vorbim de eșecuri, ca să le putem procesa.
Zoltán Gálovits: Pentru că acest spectacol începe înainte de a începe. Personajele comunică cu tine înainte să vă întâlniți față-n față. Pentru că noi toți avem măcar o cunoștință sau o rudă care a lucrat în fabrici.
Benedek Levente: Pentru că asta este ca o invitație la nuntă. Trebuie să știm câte farfurii să punem pe masă.
Oana Hodade: Pentru că se întâmplă într-un loc special. E un performance site-specific, creat în mod special pentru acest timp și acest spațiu. Pentru că e precum un ritual de tranziție, poți fi martor la ceva care se sfârșește și la altceva care începe.
Réka Biró: Pentru că acesta va fi unul din cele mai lungi spectacole pe care le vezi în viața ta. El va continua și după ce spectacolul se va încheia. Personajele comunică cu tine și după ce vă despărțiți la ieșirea din fabrică.
Din Echipa de cercetare fac parte: Réka Bíró, Adriana Măgerușan, Mihnea Teodor Popescu, Simina Seliștean, Enikő Vincze (coord.), George Iulian Zamfir, Erzsébet Kelemen (asistent cercetare). Echipa artistică: Levente Benedek, Réka Biró, Zsolt Bodoki-Halmen, Zoltán Gálovits (manager de proiect), Oana Hodade, Robert Kocsis, Alina Mișoc, Virgil Puiac, Krisztina Sipos, Simina Seliștean, Ákos Török, Roxana Țentea. Echipa de filmare: Cecília Felméri (coord.), Tamás Kiss, Zalán Siklósi. Consultanți: Marius Moga (urbanism comunitar), Ruxandra Simion (dramaturgie, regie). Responsabil comunicare: Réka Csiki. Responsabil financiar: Noémi Magyari. Traducător: Attila Seprődi. Informații suplimentare se pot accesa de aici: https://www.commoning.ro/.
Beniamin Pascu
Articolul Vă invităm la Fabrică! Vă invităm la Teatru! apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
