Noul roman „Acolo unde înfloresc bujorii”, al cunoscutului scriitor și jurnalist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Radu Vida, apărut la editura Napoca Star recent, în 2024, se dovedește a fi o operă literară deosebită, care impresionează prin explorarea profundă a sufletului uman și a diversității culturale. Cartea oferă cititorilor o călătorie fascinantă prin diferite colțuri ale lumii, din Ardeal și Delta Dunării, până în Orientul Mijlociu, Vestul Îndepărtat și America de Sud, legând destinele personajelor prin fire invizibile de curiozitate, iubire și apartenență.
Romanul se deschide într-o maternitate, unde Zia îl aduce pe lume pe Constantin, copilul său cu Victor Orola. În aceeași maternitate, Zia descoperă un bebeluș abandonat, tuciuriu și nevinovat, pe care decide să-l alăpteze și să-l adopte, botezându-l Alexandru. Această decizie marchează începutul unei relații materne complexe și indestructibile, în ciuda reticenței inițiale a soțului ei, Victor, care, internat la spital din cauza unor probleme de sănătate, acceptă adopția doar pe jumătate.
Povestea devine din ce în ce mai captivantă pe măsură ce personajele principale, Alexandru și Constantin, se maturizează și își croiesc drumuri separate în viață. Victor, după ce suferă o amputare, o întâlnește pe Alina, de care se îndrăgostește și pentru care își abandonează familia. Între timp, Alexandru fuge în lume în căutarea iubirii, iar Constantin în căutarea sensului propriei existențe. Zia rămâne acasă, într-o așteptare continuă și dureroasă, sperând să primească vești despre fiii ei și fostul ei soț, iubirea ei eternă.
De-a lungul narațiunii, autorul introduce valențe metafizice care ghidează deciziile personajelor, dezvăluind vulnerabilitatea lor într-o lume vastă și complexă. Deși narațiunea e construită epic, cu accent pe dialog și acțiune, cu descrieri succinte, fiecare pagină reușește să surprindă esența microcosmosului fiecărui personaj, prezentându-l într-o lumină autentică și profundă. Romanul funcționează și ca un bildungsroman, urmărind dezvoltarea și maturizarea celor doi frați din alte mame, Alexandru și Constantin, care trec prin transformări semnificative, fiind nevoiți să-și părăsească cuibul pentru a se regăsi pe ei înșiși.
În mesajul lui Alexandru către mama sa, găsim o frumoasă descriere a ceea ce se dovedește a fi simbolul romanului și însemnătatea sa… bujorul: „Nu înspre lac, cum spuneam, ci spre podișurile din preajmă, acolo unde cele mai frumoase flori din lumea asta făceau să zâmbească luna lui florar. Pe atunci, nu erau restricții ca acum, zicea, și fetele tinere își puneau pe după urechi flori roșii de bujori sălbatici. Noaptea, când luna își arunca misterele peste baltă, se încingea dansul. Butucii mai ardeau de cum lăsau țiganii ospățul. Închideau ochii, pe când femeile tinere se roteau în jurul focului, desculțe, jucând din mâini poalele fustelor largi și colorate. Așa își aflau ursitul. Se așezau epuizate de efort și femeia cea mai bătrână din sat le aducea narghilea. Doar pentru fetele de măritat.” („Acolo unde înfloresc bujorii”, p. 127)
Bujorii, cu petalele lor roșii și vibrante, simbolizează nu doar frumusețea naturii, ci și fragilitatea și efemeritatea vieții. Dansurile nocturne în jurul focului, cu fustele largi și colorate, evocă tradiții străvechi și misterele iubirii tinere. Narghileaua și alifiile misterioase aduc un aer de misticism și tradiție, sugerând o legătură profundă cu trecutul și obiceiurile strămoșilor.
Romanul lui Radu Vida evocă, prin această atmosferă, ambianța tipică a lui Eliade, în care misterul, iubirea și influențele balcanice se reunesc pentru a demonstra eternul iubirii. Dacă în „Adam și Eva” iubirea ne poartă peste veacuri, prin dimensiuni și timpuri istorice, în cartea lui Vida, iubirea ne poartă pe întreg mapamondul. Ni se dezvăluie toposul iubirii, un topos în care fiecare pas al personajelor este ghidat de dorința de a iubi și de a fi iubit.
În final, „Acolo unde înfloresc bujorii” este o carte despre adevăruri și minciuni, despre iubire în toate formele și vârstele sale, despre regăsirea sufletului dispersat într-o lume mare. Personajele se întorc la matcă după multe peripeții și descoperiri personale, iar bujorii sălbatici devin un simbol al ceea ce înseamnă acasă – un loc al autenticității, al iubirii și al rădăcinilor profunde. Romanul lui Radu Vida ne invită să reflectăm asupra propriei noastre călătorii prin viață, asupra legăturilor care ne definesc și asupra puterii de a ne regăsi, indiferent cât de departe ne-am rătăcit.
Radu Vida este un scriitor și jurnalist apreciat, cunoscut pentru versatilitatea și profunzimea operelor sale. De-a lungul carierei sale, a publicat numeroase cărți, acoperind genuri diverse de la poezie la roman și eseuri. Printre lucrările sale se numără: Poezii: Harfa de ziuă – 1977, Albastrul nechemărilor – 2001, Din vraja iubirii, anii… – 2005, Preumblate în Occitania – 2009; Romane: Iubirile vichingilor – 2018, Ne vedem la Pelișor – 2022, Acolo unde înfloresc bujorii – 2024; Eseuri: Cest cu înveliș de catifea – 2020. Radu Vida este prezent în numeroase antologii și dicționare literare, cum ar fi Dicționar de poeți (1999), Clujul literar (2005), Dicționarul scriitorilor români de azi (2011) și Lumina din cuvinte (2015).
Coperta cărții „Acolo unde înfloresc bujorii” sunt realizate de Alexandra Oancea, născută în 1984. Alexandra a absolvit Scenografie în cadrul Universității Naționale de Teatru și Cinematografie „I.L. Caragiale” București și a obținut un masterat la Universitatea de Artă, București. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici și membru al Școlii Române la Roma. În 2019, Alexandra a primit o Rezidență Artistică la Urban Nation Museum, Berlin, Germania, iar între 2020-2022 a beneficiat de bursa „Vasile Pârvan” în cadrul Accademia di Romania din Roma, Italia. În 2023, a participat la Bienala de Artă Contemporană din Florența, Italia. Este autoarea mai multor coperți și ilustrații de carte în România și Italia.
Mara A. MUNTEAN
