Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta
Transumanismul este o ideologie care îmbrățișează utilizarea diferitelor forme de biotehnologie pentru a îmbunătății ființele umane spre apariția unui tip „postuman”. Unii autori se întreabă dacă formele moderate de „îmbunătățire a omului prin mijloace biotehnologice” pot fi considerate licite în context creștin chiar dacă creștinismul și transumanismul sunt la prima vedere incompatibile. Tensiunea centrală dintre transumanism și creștinism provine din înțelegerilor lor diferite asupra naturii umane și a modului în care fi ecare dintre ele vede viitorul umanității și bunăstarea ei.
În concepția creștină viața omului este un dar al lui Dumnezeu și în această calitate este sacră. „Ea trebuie să fie respectată și apărată ca experiența cea mai sublimă a lucrării creatoare a lui Dumnezeu, poartă chipul lui Dumnezeu și primește darul vieții pentru a-L slăvi pe Dumnezeu și pentru a se bucura de comuniunea eternă cu El. Doctrina creștină insistă asupra caracterului sacru al vieții umane încă din momentul creației”. Temeiul acestei convingeri este primul capitol din Cartea Facerii.
Această dimensiune sacră nu implică însă nici fetișismul, nici „sacralizarea ființelor”, adică un soi de idolatrie care dintr-un respect hipertrofiat ar interzice orice abordare științifică referitoare la corpul uman. Caracterul sacru conduce în mod esențial la recunoașterea tainei care stă la baza creației vieții, la funcționarea și transmiterea acesteia. De aceea, viața trebuie privită cu respect, smerenie atât în observarea fenomenelor, cât și în dezbaterile care au loc asupra ei.
Transumaniștii oferă, de obicei, un argument în trei direcții pentru a-și susține concepțiile.
În primul rând sunt evidențiate beneficiile potențiale pe care le poate aduce îmbunătățirea în termeni de îmbunătățire fizică, cognitivă, socială și morală față de starea noastră actuală, primită în mod natural. În al doilea rând, ei pledează în favoarea unei concepții liberale a autonomiei individuale, astfel încât povara deciziei revine celor care ar restricționa „libertatea” celor care doresc să-și îmbunătățească caracterele. În al treilea rând, aceștia susțin că natura umană, așa cum este dată, nu este fixă, ci maleabilă, iar rolul inteligenței umane constă în găsirea unor modificări de perfecționare continuă a formei umane și nu limitarea la procesul „orb” al evoluției biologice.
Aceste opinii diferite pun adesea creștinismul și transumanismul în contradictoriu așa cum ar fi de exemplu relația dintre părinți și copii. În timp ce creștinismul vede copilul ca pe un „dar” de la Dumnezeu, transumanismul consideră că este un „produs” care ar trebui să fie modelat. De asemenea, înțelegerile despre viitorul omenirii sunt diferite. Dacă transumaniștii caută să pregătească viitorul societății, încercând să modeleze nu numai potențialitățile umane, ci și cele ale naturii, creștinii trăiesc în speranța venirii „Împărăției lui Dumnezeu”. Această speranță nu este nicidecum pasivă și, nici nu respinge evoluția științei care promovează înflorirea societății, ci, așa cum am mai spus, încadrând-o în capacitatea pe care Însuși Dumnezeu a dat-o omului pentru a deveni conlucrătorul Lui. În această viziune, îmbunătățirea umană ar trebui să vizeze idealul uman și nu crearea de entități diferite de ființe umane.
Există la ora actuală anumite concepții creștine care încurajează unele forme de îmbunătățire umană precum capacitatea de memorie crescută, un sistem imunitar robust, atenuarea anxietății sociale și eliminarea unor părtiniri cognitive care pot duce la comportamente sociale lipsite de etică.
Există și asemănări relevante între creștini și transumaniști atunci când diagnosticăm condiția umană actuală și dorința de îmbunătățire a acesteia într-un mod activ. Atât transumaniștii cât și creștinii sunt de acord cu faptul că condiția umană finită și muritoare este departe de a fi ideală. Pentru transumaniști, oamenii nu au reușit să-și atingă adevăratul potențial, în timp ce pentru creștini oamenii nu au devenit încă creaturile pe care Dumnezeu a intenționat să le formeze.
Ca răspuns, ambele ideologii sunt de acord că oamenii au nevoie de eliberarea din starea lor actuală. Dacă pentru transumaniști, această eliberare poate fi obținută prin transformarea tehnologică, pentru creștini soluția este strădania de a se apropia prin toată viața lor în Hristos. Dacă moartea este considerată de toți inamicul final, concepțiile asupra modului în care poate fi învinsă sunt diferite. Transumaniștii încearcă să cucerească acest dușman obținând nemurirea timpului nesfârșit, în timp ce creștinii speră în viața veșnică unde nu există timp.
În mod ironic, în ciuda aparentei denigrări a religiei de către transumanism, acesta din urmă poate fi considerat doar un „mit” sau cel puțin sugerează un „mit al progresului” sau chiar „o religie competitivă postmodernă în competiție” care se poate defini printr-o căutare a transcendenței dincolo de condiția naturală a umanității: Făcând apel la un pedigree umanist, de fapt aceștia își trădează convingerile religioase ascunse care le modelează agenda. Pentru a afirma că oamenii ar trebui să devină postumani aceștia invocă un bine superior sau transcendent care depășește standardul antropocentric.
Prin urmare, dacă transumanismul nu reprezintă o „religie” în sine, el are incontestabil o viziune totalizantă asupra lumii cu implicații metafizice, etice, soteriologice și escatologice, cât și morale, la fel de influente ca viziunea creștină sau orice altă viziune religioasă asupra lumii. Referindu-se la aceste probleme, Tristram Engelhardt susține următoarele: „Orice relatare despre utilizarea corectă a ingineriei genetice va trebui să fi e încorporată în bogata cunoaștere a creștinismului despre semnificația universului, istoria umană și semnificația morală a naturii umane. În centrul tuturor reflecțiilor în această chestiune este împrejurarea că Dumnezeu a creat natura umană ca fiind bună și adecvată și că însăși această natură, deși căzută, a fost preluată de Hristos și răscumpărată”.
Articolul Creștinism și transumanism apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
