Iată a trecut luna mai, luna în care îl sărbătoream pe cel mai important poet și filosof al Clujului, Lucian Blaga, și în afară de gestul „Făcliei” de aduce aminte locuitorilor orașului de acest eveniment, restul instituțiilor culturale clujene, inclusiv Asociația Scriitorilor au tăcut mâlc.
A trebuit să-l sărbătorim pe poet la Festivalul tradițional de la Lancrăm-Sebeș, unde a fost de față președintele Academiei Române, prof. ioan-Aurel Pop, care a ținut o magistrală evocare a rolului istoric al vieții și operei poetului, la care au venit să-l asculte scriitori și profesori universitari, oameni ai bisericii și ai culturii locale de la București, Alba Iulia, Sibiu, Cluj-Napoca, Tg. Mureș și din alte părți ale țării, care, în prezența descendenților acestei onorabile familii, au rostit cuvinte de aducere aminte în sala Primăriei din Sebeș. Centrul Cultural „Lucian Blaga” și Primăria din Sebeș au fost la înălțime, oferind celor prezenți în mod gratuit cele mai importante apariții editoriale dedicate poetului, pe care Editura „Școala Ardeleană”din Cluj-Napoca le-a adus la această întâlnire, spre a da fastul cuvenit acestei memorabile zile a celui de al XLIV-a ediții a Festivalului.
Între aceste noi aparții s-au numărat Cultură și cunoștință, teza de doctorat a poetului de la Universitatea din Viena, reeditată de prof. Eugeniu Nistor la editura Ardealul din Tg. Mureș și drama Avram Iancu a acestuia, scrisă și editată în 1934, dar reluată într-o nouă ediție de editura Școala Ardeleană cu o prefață de Mircea Popa.
Situație stranie
S-a făcut astfel, în mod firesc, legătura între cele două mari personalități sărbătorite, prefațatorului acestei cărți, revenindu-i nobila misiune de a prezenta publicului cea mai recentă operă literară care și la-a luat ca personaj principal pe eroul nostru național, cartea i lui Mircea Tomuș, Glonțul de argint sau adevărata moarte a lui Avram Iancu, prevăzută cu o prefață de Mircea Popa. Cei trei vorbitori au fost onorați din partea organizatorilor cu câte o frumoasă plachetă de excelență, și cele două publicații tradiționale ale festivalului, „Pașii Profetului” și „Caietele Lucian Blaga”.
E regretabil însă că publicațiile tradiționale ale „Zilelor Lucian Blaga” de la Cluj-Napoca, constând din cele două seriale „Meridian”, unul de Filosofie și celălalt de Literatură, au rămas blocate la anul 2020. O spune unul intre membrii fondatori al Asociației „Lucian Blaga”, poetul Horia Bădescu, notând cu amărăciune în cartea sa de eseuri, recent apărută, Proba oglinzii, această situație stranie, evocând în frumosul eseu Veșnicia, „lumina unui gând pentru Lucian Blaga” efigia fără timp a poetului Poemelor luminii, ca apoi să reia subiectul într-un substanțial excurs despre păcatele lumii de astăzi, pe care poetul le-a intuit și le-a condamnat. Între acestea el a adus în discuție și cumplita „boală” a puterii, care duce la război, distrugere, haos, la cumplita nimicire a omului, întrebându-se: „Cum sună, la vreme de globalizare, vorbele acestui mare poet român și european: „Un popor lovit de această cecitate spirituală nu mai e în stare să se depășească și nu se mai vede decât pe sine însuși (…) Simțământul de evlavie în fața fenomenului raselor ne dictează să fim noi înșine, sub stelele noastre, și să îngăduim celorlalți să fie și ei – tot ei înșiși, sub stelele lor? Înlocuiți cuvântul popor cu civilizație și veți ajunge la ziua de astăzi.”
„N-a fost să fie!”
La finalul acestui eseu despre cei care visează carnagii europene, adăuga această notă: „În mai al acestui an 2020, Festivalul International „Lucian Blaga”, pe care l-am inițiat în 1991, ar fi trebuit să se sărbătorească prin cea de a treizecea ediție. N-a fost să fie! Boala fără chip, dar cu nume, intrată în lume, i-a fost din nou de rău augur marelui poet. Cei care-l iubim îl sărbătorim, însă, în cuvintele și inimile noastre!”
E adevărat că-l purtăm pe poet în inimile noastre, dar cei care au ajuns la butoanele organizatorice ale conducerii Asociației suferă puternic de boala amneziei și, poate, de un deficit vizibil de sentiment al datoriei. Să ne aducem aminte că în fruntea acestei onorabile Asociații a ajuns la un moment dat și un ins mediocru, cu trecut tulbure și puțin „onorabil”, care a lăsat Asociația să moară lent, în loc să-și dea demisia cu demnitate, spre a nu-i impieta activitatea. Până la urmă Asociația a fost scoasă e sub egida Uniunii Scriitorilor și plasată sub acoperișul Bibliotecii Județene „Octavian Goga”, măsură care s-a dovedit total neinspirată. De atunci n-a auzit nimeni de vreo faptă a ei, iar anii „curg la vale”, vorba altui poet interbelic, trecând în zadar pe la urechile înfundate ale celor care aveau datoria să organizeze această sărbătorire, și să n-o lase în paragină, uitată, mortificată. În numele membrilor fondatori ale acesteia, câți mai suntem în viață, somăm conducerea Bibliotecii să ne restituie Asociația blagiană, pentru care ea a creat un fel de „Cușcă a Poetului”, ținându-l în captivitate, de parcă n-a suferit el destul o astfel de stare destul de mulți ani! E timpul să ne recăpătăm demnitatea lucrului bine făcut!
Mircea Popa
