July 22, 2024

Președintele Klaus Iohannis, rămas fără nici un susținător în cursa pentru șefia NATO, va decide curând să se retragă, este de părere profesorul Sergiu Mișcoiu de la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai. Profesorul clujean afirmă că eșecul suferit de șeful statului român în cursa pentru șefia NATO era previzibil; mai mari ar fi fost șansele pentru o funcție în Uniunea Europeană, dar și ele au fost strivite de aritmetica politică a votului la alegerile europarlamentare. Constatăm însă că președintele român, fizician de meserie, nu se lasă intimidat de aritmetică și adoptă aceeași poziție obstrucționistă și în desemnarea funcțiilor de conducere în UE în speranța că va pune mâna pe vreuna. La fel ca la NATO, Iohannis ignoră cutumele în negocierea funcțiilor din UE și cere ca alegerea să se facă în funcție de interesele statelor și nu a familiilor politice europene.

 

Sergiu Mișcoiu: La NATO, un eșec previzibil. În UE, președintele e victima aritmeticii politice

-Reporter. Nu s-a făcut mare tam-tam pe seama oficializării eșecului domnului președinte la NATO.

-Sergiu Mișcoiu. Nu s-a vorbit fiindcă era destul de previzibil, cred eu. Nu văd de ce am am vorbi prea mult despre un lucru care părea evident de la început, de acum câteva luni de când se știa că Rutte are suținere largă.

– Rep. Cu atât mai grav că eșecul a fost previzibil. E o candidatură care l-a angajat nu doar pe președinte, cu ambițiile sale, care or fi ele, a angajat România, guvernul României

 

– Sergiu Mișcoiu. Guvernul României a fost angajat doar cât să facă un pic de lobby. Nu mai departe de atât.

 

-Rep. Ce rămâne de făcut în condițiile date? Cum estimati că vom ieși din această situație?

 

– Sergiu Mișcoiu. Cred că președintele Iohannis va decide să anunțe faptul că se retrage din competiție. Probabil că se va întâmpla asta într-un viitor apropiat, la cum arată lucrurile. Nu are cum să nu constate un fapt de netăgăduit și anume că nu are nici un fel de susținere , nici măcar din partea aliaților conjuncturali care ar fi putut să-i pună bețe în roate domnului Rutte din motive ideologice sau invocând conflicte din trecut. În această zonă se regăsea poziția Turciei, care a fost schimbată anterior, apoi cea a Ungariei și în fine cea a Slovaciei. Toate aceste țări au declarat în primă fază că susțin o candidatură alternativă la cea a domnului Rutte, dar și-au schimbat poziția prin negocieri. Nu e un secret pentru nimeni că președintele Iohannis nu va ajunge la șefia NATO și cred că așteaptă o conjunctură favorabilă pentru a oficializa această stare de fapt.

-Rep. În contextul în care domnul Iohannis nu pare a mai avea deschise căi pentru a obține compensații pentru sine în schimbul retragerii candidaturii, credeți că va angaja un dialog, cum au făcut și celelalte trei țări, pentru a negocia anumite beneficii pentru România. Dacă da, în ce ar putea să constea acestea?

 

– Sergiu Mișcoiu. E greu de crezut că există o intenție de a construi un dialog în care retragerea președintelui Iohannis din particparea la această cursă, unde e susținut exclusiv de România, să fie recompensată în vreun fel de partenerii din NATO sau din Uniunea Europeană. Până la urmă, vedem în mod limpede că România se bucură de sprijin și este un pion important în regiune. Sigur că, pentru opinia publică, s-ar putea să exista tentative din partea României de a deghiza într-o așa zisă negociere retragerea inevitabilă a președintelui. Dacă vom obține în viitorul apropiat ca o serie de elemente de apărare să fie desfășurate pe teritoriul României, elemente care oricum fac parte din strategia pe termen mediu al NATO, poate că vom prezenta aceste noi desfășurări ca parte a unei înțelegeri, astfel încât retragerea domnului Iohannis să pară una tactică.

În fond însă, realitatea este că nu prea avem o marjă de negociere, fiindcă nici nu avem mare lucru de negociat. Dacă președintele Iohannis ar fi avut în continuare susținători și șanse, chiar dacă nu foarte mari, să iasă cu capul sus din această cursă atunci sigur că retragerea ar fi fost o miză care putea fi negociată, dar în momentul de față e prea târziu să mai antamezi negocieri de anvergură pentru o retragere care e de la sine înțeleasă.

– Rep. Vedem că aspirațiile externe ale domnului Iohannis sunt cam pe ducă. Să ne gândim ca asta ar avea implicații implicații în politica internă? Mă gândesc la faptul că s-a speculat că devansarea datei alegerilor prezidențiale s-a făcut la dorința dânsului pentru a-i înlesni plecarea într-un post extern. Acum ar putea ca el să nu mai dorească alegeri prezidențiale în septembrie.

-Sergiu Mișcoiu. Domnul președinte putea pleca într-un post extern și dacă alegerile se defășurau mai târziu și am fi avut un interimat de o lună, două la președinția statului. Nu ar fi fost un lucru periculos nici măcar o paranteză necontrolabilă, ar fi fost o stare de normalitate. Miza mutării alegerilor în septembrie era dată de valorificarea rezultatului bun la alegerile europene al alianței PSD-PNL, plus faptul că se dorea, nu știu dacă se mai dorește, a nu se lăsa foarte mult timp ca diferite puncte de disensiune între aceste două partide să fie inflamate, știindu-se că perioada estivală este una mai calmă. Calculul nu cred că a fost legat neapărat de viitorul politic al președintelui Iohannis.

 

 

Dacă președintele Iohannis ar fi avut în continuare susținători și șanse, chiar dacă nu foarte mari, să iasă cu capul sus din această cursă atunci sigur că retragerea ar fi fost o miză care putea fi negociată, dar în momentul de față e prea târziu.

 

– Rep. Că veni vorba de viitorul președintelui. Mai are acesta un viitor?

– Sergiu Mișcoiu. Este greu de spus. O funcție importantă în Uniunea Europeană nu prea o mai poate obține pentru că există, așa cum știm, o serie de jocuri pentru diferite funcții și pare-se că persoanele cheie sunt deja alese. Vorbim și ghinion în cazul domnului Iohannis pentru că Ursula von der Leyen pare că a închis orice discuție în ceea ce privește viitorul său ca președinte al Comisiei Europene și atunci atribuirea unei funcții de aceeași anvergură pentru încă un reprezentant al PPE pare foarte puțin probabilă.

Șansele reale ale domnului Iohannis ar fi fost cu siguranță mai mari în zona aceasta a Uniunii Europene decât la NATO. Poate chiar la președinția Consiliului European, dar actuala conjuctură politică și negocierile între partide fac ca această candidatură să nu fie posibilă. Problema domnului Iohannis este că nu se vacantează funcții internaționale importante.

În sine, strategia de a împinge pentru o asemenea funcție un președinte care a fost considerat unul consensual la nivel interanțional și un factor de stabilitate regional, a pregăti terenul și a încerca să-l impui într-o asemenea funcție, aceasta a fost o strategie destul de bună; asta ar fi trebuit să facă România desigur.

Dar, din păcate, calculele au arătat că la NATO șansele nu se concretizează iar în Uniunea Europeană domnul Iohannis e victima aritmeticii politice, să-i spunem așa. Alte opțiuni în momentul de față de aceeași anvergură sau de o anvergură asemănătoare nu se arată. E dificil să întrevedem că s-ar putea întâmpla ceva la nivel internațional astfel încât să sa-l vedem pe domnul președinte într-o zonă de mare interes internațional.

Să nu uităm că domnul președinte Iohannis are o experiență națională, regională, europeană, dar nu are experiența globală pentru a ocupa posturi de o asemenea anvergură.

 

– Rep. Îl așteaptă atunci pe domnul președinte traversarea deșertului, ca pe domnul Geoană odinioară, în căutarea unei oaze?

– Sergiu Mișcoiu. Șansele cele mai mari sunt într-adevăr să existe o perioadă de așteptare după terminarea mandatului și e natural să se întîmple așa. Ceea ce cred că ar fi util e să evităm o evoluție asemănătoare cu cea a președintelui Băsescu, să vedem încă un președinte care, după terminarea mandatului, încearcă să devină un actor politic de mâna a doua pe plan intern, să reia funcții precum cea de senator sau parlamentar european care sunt până la urmă sub demnitatea unui fost șef de stat. După ce ai fost în cea mai înaltă funcție din stat, ar trebui să vizezi ori una mai înaltă în plan extern, ori o retragere în zona de sfătuitor, de om cu viziune, nu de om politic activ.

Caius Chiorean

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *