Sala festivă a Cercului Militar din Dej a găzduit miercuri, 22 mai, o nouă expoziție „ASTRA Art-Gallery” organizată de Despărțământul „Dr. Teodor Mihali” al ASTRA, de data aceasta consacrată icoanelor și ilustrând diferite perioade ale celui mai vechi centru transilvănean de pictură pe sticlă, respectiv, Mânăstirea Nicula.
Expoziția „Revelațiile Învierii” s-a bucurat de prezența părintelui Pantelimon Mocan, custodele muzeului mânăstirii, prof.univ. dr. Ioan Chirilă de la Facultatea de Teologie UBB Cluj-Napoca, protopop Ioan Morar, președintele Despărțământului ASTRA Gherla și preoții Petru Both și Gavril Gretinuc, de la parohiile „Sfântul Dumitru” și „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Protopopiatul Dej. Prezența oaspeților a fost salutată de prof Constantin Albinetz, Șef Serviciu Cultură în cadrul Primăriei Municipiului Dej, alături de amfitrionul evenimentului, ec.dr. Radu Gavrilă, președintele ASTRA Dej.
George Călinescu scria că „Icoanele pe glajă sunt foarte multe de o rară frumusețe artistică, muzeele și oamenii de gust le strâng cu grijă, istoricii de artă le studiază”. Observațiile criticului literar au fost ilustrate cu prisos, printr-un incurs istoric și estetic oferit atât prin icoanele expuse, cât și prin „cuvintele de suflet” rostite de invitați.
După cum se știe, cele mai vechi icoane datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și au fost pictate la Nicula, leagănul icoanelor pictate pe sticlă, punct de plecare fiind o icoană pe lemn a Maicii Domnului, aflată în bisericuța din sat, care a început să lăcrimeze pe 15 februarie 1694 (sau 1699, după alte surse). La început, icoanele pe sticlă au fost pictate de către țărani simpli, anonimi, adeseori neștiutori de carte, care nu şi-au semnat lucrările, neavând conştiinţa valorii muncii lor, deşi icoanele lor sunt adevărate opere de artă şi printre cele mai valoroase din întreaga producţie populară.
Mai târziu, au apărut meșteri iconari zugravi de biserici, care au creat compoziții originale asumate prin semnătură, dovedindu-se totodată și cunoscători ai erminiilor, adică a regulilor referitoare la simbolistica culorilor și la tipicul iconografic. Primele icoane au fost pictate pe sticlă (glajă) produsă în ateliere specializate, numite glăjării. Sfinții sau scenele de pe icoane se copiau pe sticlă după un șablon (izvod). Ramele, la fel ca și „capacul“ de lemn din spate, care proteja sticla, erau realizate manual.
Icoanele au fost „cărţile” celor ce nu ştiau să citească, în care aceştia puteau „citi” învăţătura creştină, fiind astfel o formă de mărturisire şi propovăduire a credinţei. Totodată, aveau şi o funcţie de protector împotriva bolilor şi calamităţilor naturale, care ameninţau viaţa şi munca ţăranului în trecut.
Nu în ultimul rând, cuvinte elogioase s-au rostit despre arhidiaconul iconar Ilarion Mureșan, a cărui contribuție decisivă în „a reînnoda și a reactiva” meșteșugul pictării icoanelor pe sticlă la Nicula a fost recunoscută în țară și în străinătate, prin numeroasele volume dedicate, diplome primite, dar și prin expozițiile care i-au fost organizate.
Seara s-a încheiat cu un mini-concert susținut de corul copiilor de la Cercul de Canto din cadrul Palatului Copiilor Cluj-Structura Dej, coordonat de Ioana Breda-Morar.
Așadar, publicul dejean este invitat „să privească” o expoziție de o rară frumusețe și încărcătură spirituală. După cum spunea Mirela Ana Barz, muzeograf maramureșean și autoarea unui volum dedicat icoanelor de la Nicula: „Icoana cunoaște multe mâini, a întâlnit multe priviri, a văzut multe lacrimi. Și știe o poveste veche și frumoasă. Doar priviți-o!”
M. Vaida
