O nouă expoziție de pictură a artistului Incze Dănilă a fost deschisă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca în data de 25 ianuarie, în sălile destinate expozițiilor temporare ale muzeului. Astfel, publicul clujean se poate bucura de cunoscutele portrete ale artistului și, cu această ocazie, poate întâlni personalități cunoscute din sfera artistică a Clujului: fotografi sau artiști consacrați, profesori de la UAD Cluj, precum și membri ai familiei artistului.
Expoziția se desfășoară pe două direcții paralele. Pe de o parte, putem admira minunatele portrete rembrandtiene, deoarece i-am mărturisit maestrului Incze Dănilă că tehnica și lumina din portretele sale mă duc cu gândul la celebrele autoportrete ale pictorului olandez. Pe de altă parte, într-o altă perspectivă, sunt expuse peisaje din Veneția, Mauritius și Sicilia, locuri pe care artistul Incze Dănilă le-a vizitat, adunând „informații” vizuale, după cum afirmă el însuși, pe care le-a adus apoi în țara și orașul său natal, care continuă să fie locul unde se simte cel mai bine.
Printre portretele expuse, întâlnim, printre alții, profesorii Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, iar printre aceștia îi putem recunoaște ușor pe Laurian Bonea, Viorel Nimigeanu, Dorel Găină, Dorel Moise, Ioan Sbârciu, Feszt László, Komives Andor și Florin Ștefan. În următoarea încăpere ne întâmpină Szabo Tamás – fotograf, Călin Pojar – artist vizual, István Kancsura – pictor și mulți alții. În ultima încăpere, două portrete ale prof. Demostene Șofron și prof. Dorel Găină stau alături de portretele membrilor familiei lui Incze Dănilă. Arta portretului, declară artistul, necesită cunoștințe nu doar plastice, ci și din zona psihologiei. Este necesar să cunoască omul pentru a-l putea reprezenta. Întorcându-mă apoi cu 180 de grade, lanul cu maci al Siciliei, dafinul Madeirei și peisajele tăinuite ale străzilor și canalelor venețiene mă poartă într-un spațiu al timpului care stă pe loc. Din discuția pe care am avut-o cu artistul, am înțeles că arta sa funcționează pe principiul triunghiului conceptual: realitate, impresie, reflexie. Artistul își aproprie realitatea vizuală, și-o asumă spiritual, iar după ce aceasta este acordată impresiei momentare a ochiului artistului și înfășurată în propriile sentimente, trecută prin prisma sinelui, realitatea adaptată este reflectată înapoi în tablou. „Această reflexie în uman este cea mai valoroasă, fiindcă nu este o înșelătorie, nu ține de mental, ține de suflet, este o impresie care ține de intuiție, iar pentru mine intuiția este ceva mai mare decât orice lucru mentalizat”, declară artistul. Un mecanism pur impresionist, dar nu este un secret că Incze Dănilă este un mare apreciator al lui Paul Cezanne, iar faimosul citat al artistului francez exprimă clar filosofia după care se ghidează Incze Dănilă: „Să pictezi din natură nu înseamnă să copiezi un obiect; înseamnă să realizezi o senzație”.
Portretul ce o întruchipează pe Incze Sara Maria din ultima încăpere atrage atenția privitorului în mod special. Dezvăluindu-se ca o reinterpretare a Fetei cu cercel de perlă a lui Vermeer, tabloul deține, parcă, magnetismul Mona Lisei, cu un zâmbet complice în colțul gurii; personajul pare că deține răspunsul unor întrebări ce nu se lasă rostite. Capacitatea de a crea atmosfera cabalistă prin portret îl face pe Incze Dănilă un artist complex, care prin culoare, jonglează cu tainele existenței, iar de la privirea unor reprezentări mundane, privitorul devine complice la jocul metafizic.
Nu este o surpriză, astfel, faptul că Incze Dănilă este interesat de misterele geometriei holistice, a matematicii spiritului, subiecte cântărite și dezvoltate de artist pe o lungă perioadă de timp. Impresionat de gândirea filozofului vitalist Matila Ghyka, Incze Dănilă a studiat problemele ridicate de filosof despre filosofia proporțiilor pe insula Madeira, timp de 7 ani, și a ajuns la concluzia că totul se încheagă și provine de la ceea ce el numește sursă, unitate. „Mi-am dat seama că cine cunoaște începutul este un inițiat. Doar cine cunoaște principiile de bază, doar acela are acces la înțelegerea totală”, dezvăluie Incze Dănilă.
Incze Dănilă este un om care ascunde multe în tablourile sale, iar acestea merită observate, analizate și descoperite, căci în toate găsim sămânța universalului, dispersată în personajele realității imediate în care ne scăldăm zi de zi. Noi suntem măști ale aceluiași întreg, iar expozițiile artistului Incze Dănilă despre acest lucru vorbesc.
Incze Dănilă, născut pe 10 august 1955 în Cluj-Napoca, și-a descoperit pasiunea pentru artă încă din perioada școlii gimnaziale. Cu hotărâre și determinare, a ales calea artei, fiind elev al Liceului de Artă din Cluj, pe care l-a absolvit în anul 1974. În timpul celor patru ani de studiu, a beneficiat de îndrumarea unor profesori remarcabili precum Dan Bimbea, Ioan Sbârciu și Cornel Brudașcu, care l-au ghidat pe drumul său artistic. După o perioadă în care a fost angajat laborant la Muzeul de Artă din Cluj (1981-1987), Incze Dănilă a emigrat cu familia în Germania și, mai târziu, în Madeira. Aici, la îndemnul unui prieten, s-a reîntors la pasiunea sa pentru pictură, organizând primele două expoziții personale în 2007, apreciate de public. În 2008, s-a întors în orașul său natal, dedicându-și viața și activitatea în totalitate artei. În prezent, Incze Dănilă este un pictor activ și prolific, cu numeroase comenzi și o bogată experiență expozițională.
Expoziţia va fi deschisă în perioada 25 ianuarie – 11 februarie 2024, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00.
Mara A. MUNTEAN
