Volumul „Răscoala lui Horea” de David Prodan – lucrare de referință în istoriografia românească ce analizează cauzele, desfășurarea și consecințele celei mai mari răscoale țărănești din Transilvania care a precedat cu aproape cinci ani Revoluţia franceză de la 1789, a avut parte sâmbătă, 27 februarie, de o relansare la Casa de Cultură a Studenților, cu prilejul reeditării lucrării (a treia ediție), sub atenta îngrijire a academicianului profesor universitar Dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.
Cele două tomuri ale volumului au apărut în excelente condiții grafice la Editura Școala Ardeleană, după edițiile publicate în 1938 și apoi în 1979. Moderatorul evenimentului organizat sâmbătă a fost directorul editurii, Vasile George Dâncu. Publicul clujean a răspuns cu vădit interes manifestării care a reunit, pentru discursuri, prestigioase personalități ale vieții academice – acad. prof. univ. Dr. Ioan-Aurel Pop, acad. prof. univ. Dr. Vasile Pușcaș, părintele profesor universitar Dr. Ioan Chirilă, istoricul Ioan Drăgan. Au fost aplaudate la scenă deschisă micro recitalurile poetice și muzicale susținute de minunatul actor Dorel Vișan care a recitat, cu lacrimi în ochi, poemul „Rugăciune” de Radu Gyr; poetul, prozatorul și eseistul Horia Bădescu care a dat curs unei „sinteze lirice la cele expuse cu har de președintele Academiei Române”; artistul Nucu Pandrea care a interpretat la frunză și la muzicuță cunoscute cântece din folclorul românesc.
Trădați de câțiva moți – Dumitru Neagu, Ștefan Trif și frații Matieș -, Horea şi Cloşca au fost prinşi de soldați imperiali la 27 decembrie 1784 şi apoi închişi la Alba Iulia. La 30 ianuarie 1785 era prins şi Crişan (53 de ani), care se ascunsese în munţi. Crișan s-a sinucis în celula dintr-un turn al cetății Alba Iulia, înainte de a îndura supliciul. La ordinele autorităților, i-a fost tăiat capul și dus apoi să fie arătat locuitorilor din satul său natal Cărpiniș. Trupul său a fost despicat de un călău în patru, secțiunile trupului fiind expuse în satele Abrud, Bucium, Brad și Mihăileni. Pe 28 februarie 1785, după ce au fost plimbați prin sate, bătuți, torturați și umiliți, Horea (54 de ani) și Cloșca (38 de ani) au fost dați pe mâna călăului Grancea Rakoczy. Au fost executați cu bestilitate de Ev Mediu, pe un eșafod montat pe platoul numit „La Furci”, din afara cetății Alba Iulia, trupurile fiindu-le sfârtecate cu o roată grea, cu ghinturi ascuțite de metal, apoi au fost decapitați. Guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal, a subscris, dezinvolt, martiriilor de o sălbăticie atroce.
Despre execuția lui Horea și Cloșca, la Alba Iulia, sub paza a sute de soldați imperiali, la care au fost aduși forțat, pentru umilire și intimidare, iobagi din peste 400 de sate transilvănene, contele Samuil Teleki scria: „Pe Horea şi Cloşca i-au frânt cu roata de vii şi apoi i-au tăiat în patru şi i-au trimis în toate părţile. Capul lui Cloşca l-au adus aici în piaţă, tocmai când treceam, îl ţineau fipt într-o ţeapă aproape de carul meu. Şi eu m-am uitat bine la el, dar n-am văzut nicicând şi nici nu mi-am închipuit să pot vedea aşa ceva fără oroare. Dar mărturisesc, i-am privit tocmai cu sânge rece, ca și când n-ar fi fost cap de om”.
***
Conf. univ. dr. Irimie Popa, Universitatea „Babeș-Bolyai”, președinte al Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România: „Sacrificiul de pe Dealul Furcilor din Alba Iulia a pregătit vocea lui Avram Iancu și Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918. Moștenirea lăsată de Horea Cloșca și Crișan este una vie, e esența demnității noastre și ne învață că tăcerea în fața nedreptății este o formă de complicitate.” „Un popor care își onorează martirii este un popor care nu poate fi înfrânt.”
Lector univ. dr. Daniel Metz, fondatorul companiei NTT Data, din 2018 cadru didactic la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor a Universității „Babeș-Bolyai”: Istoria nu e doar despre trecut, este despre responsabilitatea prezentului față de adevărul istoric. Fundația „Transilvania Leaders” – forum al celor mai importanți oameni de cultură și de afaceri din Transilvania – își asumă cu stăruință sprijinul eforturilor publicistice ale minunatului grup de istorici de la Cluj, pentru că istoria nu este doar o colecție de date, este conștiința vie a unei națiuni”.
***
În discursul intitulat „David Prodan marele istoric al Transilvaniei” rostit la manifestare, acad. prof. univ dr. Ioan-Aurel Pop a făcut o amplă prezentare a vieții și carierei prestigiosului istoric academician David Prodan (1902-1992), „marcat întreaga viață de cultul izvoarelor” (…) „Pentru istoricul clujean, în lupta de emancipare națională a românilor ardeleni au fost patru planuri. Primul, în ordine cronologică, a fost plaul religios sau confersional. Pentru David Prodan, Unirea românilor ardeleni cu Biserica Romei a fost un mijloc de păstrare a identității naționale și nu o trădare. Al doilea plan a fost cel politic, cu sutele de petiții pe care românii ardeleni le-au adresat de la 1743 -1744, prin Inochente Micu (1692-1768), până la 1848. Cele mai importante sunt Supplex Libellus Valachorum din 1791-1792 (n.r.: redactat de intelectuali ai Școlii Ardelene și adresat împăratului Leopold al II-lea, documentul cerea recunoașterea românilor ca națiune egală în drepturi, reprezentare proporțională și anularea discriminărilor din Dieta Transilvaniei și folosirea limbii române în actele oficiale). Al treilea plan era cel cultural, al țăranilor învățați, reprezentanți ai Școlii Ardelene. Iar al patrulea plan a fost cel social, cu punctul de vedere țărănesc în rezolvarea problemei naționale, concretizat, prin Răscoala lui Horea.
„Punctul de vedere țărănesc era punctul de vedere al luptei, pentru că se dovedise că cele pașnice nu dăduseră rezultate. David Prodan s-a dovedit, toată viața un istoric al municii tăcute. (…) În Ardeal, trebuia să ai voie să te îmbraci domnește pentru a participa la oficierea duminicală a Liturghiei. Românii care aveau voie obținuseră titluri de înnobilare, dar nobili mici, fără putere. Cei care aveau într-adevăr putere se deznaționalizaseră după una-două-trei generații. Cei rămași în sate, au și condus satele, alătuti de preoți. Acesta a fost secretul viețuirii noastre. Prodan a scris șase volume de istoria țărănimii aservite din Transilvania, din secolele al XIV-lea, al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea, ajungând până la 1848. A proslăvit munca tăcută a țăranilor. Majoritatea românilor din Transilvania, peste 90%, erau țărani dependenți de glie. S-a oprit asupra raportului dintre țărani și nobili: nici nobilul nu putea trăi fără țărani, nici țăranii fără nobil. David Prodan a descoperit, în cercetările sale făcute pe documente din arhive, familii de țărani care dețineau 150 de oi, 6 rânduri de boi, nu știu câți cai. Și totuși erau țărani dependenți, deși se întâmpla, uneori, să fie mai bogați decât nobilii. David Prodan a avut o anume finețe în studiul lui. Și a trasat un portret al țăranului român- mai întâi de toate om. Elita Transilvaniei a fost, de la o vreme, total neromânească. Iar preoții răsăriteni, conducătorii românilor, erau și ei – inclusiv când Mihai Viteazul a intrat în Transilvania – aveau statutul de țărani dependenți. Prodan constată că românii sunt <prezenți copios în toate muncile agricole> dar considerați <tolerați până când va dura bunul plac al principilor și cetățenilor>. Valahii erau răbdați pentru că produceau cele necesare traiului, luptau când era nevoie de apărarea țării, și pentru că plăteau impozite. Altminteri nu erau considerați <cetățeni> și principii aveau dreptul să-i excludă din viața publică. David Prodan sublinia în scrierile sale că începând cu secolul al XVI-lea subinarea țăranilor români îmbracă forma unor decizii ale adunărilor dietale (ale Dietei), Este primul istoric român care comentează hotărâri ale Dietei din anii 1550-1560. Potrivit acestor hotărâri, un țăran maghiar care a comis o fraudă poate fi condamnat prin mărturia șăpte țărani maghiari, iar un țăran român prin mărturia a trei conaționali. David Prodan e un descendent al lui Horea cel demn și neînfricat. Una din cele mai frumoase proclamații a lui David Prodan este aceasta: <Horea era născut pentru a domni>. Avram Iancu era denumit, când avea 24 de ani, CRĂIȘORUL. Românii ardeleni nu au avut voie să aibă regi din spița lor, în țara lor. Dar au avut crai luminători de cale. Unul dintre ei a fost, fără îndoială, Horea, tras pe roată în urmă cu 241 de ani, și altul a fost David Prodan, trecut la cele veșnice acum 34 de ani. David Prodan a fost un împărat al erudiției românești, coborât din cea mai nobilă familie, cea a țăranului român de oriunde și din toate timpurile”.
„Volumul <Răscoala lui Horea> este o încununare a vieții, începe cu Horea și se termină cu Horea. Teza de doctorat a lui David Prodan, susținută în anul 1937, s-a intitulat <Răscoala lui Horea în comitatele Cluj și Turda>. A transmis o lecție de viață extraordinară. S-a ocupat și de Supplex libellus valachorum – Petiția Valahilor din Transilvania – l-a pregătit pentru tipar, în trei ediții. Ediția din 1948 i-a fost dată la topit din dispoziția guvernului PCR Gheorghiu-Dej, pentru că exprima lupta de emancipare națională a românilor. Deși David Prodan s-a considerat toată viața lui un țăran, el devenise un intelectual rafinat. Avea le biroul său toate revistele literare – România literară, Contemporanul, Steaua, Tribuna, Ramuri (Craiova), Astra (Brașov) și comenta. Avea o colecție de tablouri, vorbea deseori despre Arta Renașterii sau despre vreun impresionist. În fiecare săptămână era la curent cu ce se concertase la Filarmonică.”
***
Acad. prof. univ. Dr. Vasile Pușcaș: „Este un privilegiu să discutăm despre o carte pe care domnul Ioan-Aurel Pop a numit-o <MONUMENT>. Eu spus că este O CAPODOPERĂ A ISTORIOGRAFIEI ROMÂNE, nu doar a celei transilvane. În 1979, la lansarea primei ediții a acestei lucrări, am avut privilegiul să fiu printre organizatorii evenimentului. Atunci, magistrul nostru, domnul David Prodan, a ieșit pentru prima dată în public, chiar dacă domnia sa mergea la concertele Filarmonicii clujene și la concerte de la Ateneul Român din București. Nu avea disponibilitate pentru un dialog cu o societate pe care nu o considera foarte bine pusă la punct în documentarea necesară prezenței la un mare eveniment cultural. În 1979, aici la Casa de Cultură a Studenților, la etaj, în sala care acum se numește <Europa> a avut loc lansarea primei ediții a volumului <Răscoala lui Horea>. Sala a fost arhiplină, nu a fost loc să arunci nici măcar un ac. Uimit, David Prodan a dorit să afle dacă toată lumea prezentă venise ca urmare a interesului pentru răscoala din 1784 a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. Profesorii Pompiliu Teodor și Nicolae Udroiu l-au asigurat pe David Prodan că publicul este interesat de prezența la manifestare a autorului volumului ce urma să fie lansat ! A fost o sărbătoare pe care am repetat-o la aparația celei de-a doua ediții, în anul 1984, în sala Mușlea a Bibliotecii Centrale Universitare. Și iată, ediția a treia se bucură de un eveniment găzduit tot de Casa de Cultură a Studenților și mă bucur că este prezentă atât de multă lume, interesată de subiectul Răscoalei lui Horea și de subiectul David Prodan, prezentat de domnul academician Ioan-Aurel Pop. Cred că toți istoricii tineri ar trebui să privescă acest tratat drept o carte școală. Dintr-o asemenea carte înveți cum se scrie ISTORIA, cum se face CERCETAREA ȘTINNȚIFICĂ, cum se face ANALIZA DOCUMENTELOR, cum se REDACTEAZĂ TEXTUL. Cum se RECONSTUTUIE un eveniment. Noi vorbim aici de MARTIRIUL celor trei conducători ai Răscoalei, dar cele două volume ale Tratatului sunt impresionante nu doar prin amploare. Jumătate din primul volum tratează doar antecedentele Răscoalei. David Prodan ne spune că Răscoala lui Horea o fost o mișcare socială de o amploare cu totul aparte. De ce? Pentru că s-a produs într-o epocă a emancipării sociale și naționale, a Iluminismului. (…) Epoca a fost a celor care luptă pentru națiune. Mișcarea a fost și socială și națională, dar nu a fost revoluție, doar răscoală. De ce nu e Revoluție? Pentru că nu a venit cu o propunere de tranformare societală. În 11 noiembrie 1784, ultimatum-ul răsculaților spune ceva: <nobilime să nu mai fie> dar nu spune ce să fie în locul ei, pentru că încă nu era coaptă conștiința românească pentru o asemenea dezvoltare a societății. Domnul Prodan se ocupă în Supplex libellus valachorum, de la 1791, de revolta intelectualilor, care vine după revolta țăranilor de la 1784. La emanciparea socială propusă de Horea i se atașează la 1791 emanciparea națională expusă clar în Supplex libellus valachorum. Și de aceea domnul Prodan le tratează împreună. Răscoala lui Horea a fost una cu totul aparte, cu o receptare extraordinară în Europa. Receptarea s-a produs într-un moment tare nefericit pentru împăratul Iosif al II-lea care a venit în Transilvania de câteva ori, i-a compătimit pe iobagii români, le-a spus că au dreptate și chiar a încercat să le schimbe puțin situația. Doar că între Iosif al II-lea și iobagi era clasa nobilimii care avea cu totul alte interese. Dar exact când a izbucnit răscoala, era apogeul unui război purtat de Iosif al-II-lea cu olandezii, pentru sistarea blocadei de pe râul Schelde impuse de aproape un secol, și pentru o restabilire a fluxului comercial din portul Anvers. A fost un conflict scurt și absurd, între două corăbii, Iosif al-II-lea pierzând confruntarea din estuar, prin avarierea carabiei sale. După aceea s-a declanșat operațiunea terestră. Pe Iosif al II-lea l-a deranjat Răscoala lui Horea pentru că în acel moment se ocupa de confruntarea cu olandezii. Dar mai ales, pentru că la 1784 nu trebuia să se producă transformarea, să se ajungă la schimbarea regimului politic și statal. Așa se și explică atitudinea atât de dură față de conducătorii răscoalei. David Prodan a explicat mai ales acest aspect al violenței din partea autorităților imperiale. Aspectul descriptiv și narativ al volumului scris de David Prodan îi înlenește cititorului o lectură asemănătoare celei a unui roman fluviu”.
***
Părintele Profesor universitar Dr. Ioan Chirilă: În cele două volume ale tratatului <Răscoala lui Horea>, istoricul David Prodan imprimă și valoarea unor lecții morale, etice. Și în zona Asociației Transilvane pentru Literatură Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) s-a cultivat și s-a dezvoltat cercetarea istorică a Răscoalei de la 1784 conduse de Horea, Cloșca și Crișan. Încearcăm să dezvoltăm acțiuni care să țină trează conștiința națională. Ca director al Filialei Cluj Napoca a Bibliotecii Academiei Române și totodată președinte al ASTRA Cluj, participarea mea la acest eveniment e o reverență față de spiritul rector al Bibliotecii Academei Române care își datorează existența viziunii și spiritului de înțelepciune istorică a academicianului David Prodan. Cu el începe, în 1950, funcționarea Bibliotecii clujene a Academiei Române. (…) Și la noi, la Bibliotecă, în data de 12 martie va avea loc o conferință dedicată zilei de naștere (13 martie) a academicianului David Prodan. Vom prezenta și elemente din laboratorul acestei cărți. În ceea ce privește subiectul volumului, acad. David Prodan fixează ideea de RĂSCOALĂ. Densușianu o numise REVOLUȚIE (n.r.: Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şi Ungaria de Nicolae Densuşianu). În 1984, când a fost reeditat volumului lui David Prodan, s-a subliniat faptul că e vorba de o contextualizare a evenimentului din 1784 cu celelalte din zonă, precum răscoala din Boemia. Volumul scris de David Prodan este un etalon, dar colaboratorii academicianului au supus discuțiilor și alte dimensiuni. Una dintre ele este cea realizată de academicianul Nicolae Edroiu (n.r.: Nicolae Edroiu, Răscoala lui Horea, Editura: Dacia, 1984). Toate aceste scrieri evidențiază că națiunea română își ducea existența în afara legii, dar avea legea în inima sa. De aceea pentru noi, atunci când vorbim despre conștiință națională sau patriotică spunem că e un subiect care presupune două componente active, existente concomitent în aceeași rațiune: Divinitatea și Omul. Horea a urcat spre eșafodul supliciului său fără a spune un cuvânt, fără teamă, fără vreun tremur. Omul care ajunge la unitatea de conștiință cu Divinitatea urcă pe Cruce cu aceeași serenitate cu care a urcat Hristos. Și neamul nostru se va trezi atunci când va învăța să urce din nou pe Cruce, atunci când va avea conștiința că este urmașul lui Horea”.
Carmen Fărcașiu
Articolul Istoria ca o conștiință vie. Eveniment omagial de excepție dedicat martirilor HORIA CLOȘCA ȘI CRIȘAN și istoricului David Prodan apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
