May 18, 2024

Recent a apărut la Editura Casa Dochia un nou volum de poeme al domnului Ioan Mircea Corpodean, poetul care găsește inspirație în fiecare colț al străzilor și cafenelelor clujene. Noul volum se intitulează Neguri albe” și a văzut lumina tiparului cu ajutorul directorului editurii și postfațatorul cărții, domnul Radu Kretzudava.

Volumul a avut deja lansarea în prestigioasa sală a Casinoului din Parcul Central, alături de alte opt cărți ale unor scriitori precum Teofil Hanăș, Victor Bercea, Eugenia Costea și Radu Kretzudava. În cadrul lansării, poetul Ioan Mircea Corpodean a declarat cu emoție: „Toate cărțile mele izvorăsc din dragoste și dor. Cartea mea vă va spune despre mine. Întotdeauna voi fi scăldat în cuvinte. Știu să înot, dar numai în cuvinte. M-aș îneca în apă, dar în cuvinte de dragoste și dor, nu.”

Cu fiecare nou volum al poetului Ioan Mircea Corpodean, universul versului își mărește sfera de lumină, iar poeziile devin ca o frescă a seninătății. Aceste cuvinte par a fi cheia către fericirea unei vieți trăite în recunoștință. „Neguri albe” își asumă în titlu promisiunea de a fi o incursiune în bucuria lucrurilor simple, o călătorie în adâncurile existenței unde lumina se desfășoară ca un dans al primăverii. Cu trecerea anilor, devine inevitabilă întrebarea: de ce nu am perceput această frumusețe mai devreme?

În „Neguri albe„, cititorul vizitează o grădină a primăverii, în care sinesteziile primează: „simt parfumul florilor în fiecare vers”, iar imaginile vizuale trimit la un spațiu liminal, între realitate și feeric, un spațiu în care parcă poți intra doar prin vis: „Visez/ și puține imagini rețin/ Întotdeauna te văd/ pe tine/ în câmpul cu flori./ Da, tu ești regina câmpului” (din poemul „De ce”). Spiritele naturii și necuvântătoarele capătă abilitatea de a comunica, devenind mesagerii dintre realitatea imediată și o pararealitate minunată: „Am o știre de la o/ pasăre din pădure./ Ea îmi cântă/ vino la noi, căprioara și/ cerbul te așteaptă./ Vino în pădure/ să respiri/ aerul pe care noi/ îl savurăm mereu!” (din poemul „Știre”). Volumul este o oază a naturii, a purității și a prospețimii, o celebrare a primăverii oferită de Ioan Mircea Corpodean.

Între poetul Ioan Mircea Corpodean și cuvânt există o legătură sacră, o simbioză eternă, în care subiectul uman devine vers și invers, o metamorfoză bilaterală: „Viețuiesc în scris/ și scrisul viețuiește în mine./ Mii de cuvinte/ se revarsă din mine” (din poemul „Am spus”). În această simbioză, muza este mereu prezentă, un al treilea factor al creației, o muză-floare care face parte din același spațiu nedefinit. Pasărea apare ca un continuu mesager, ca un decodor al mesajelor ascunse, iar de aceea lucrarea de grafică realizată de Maria Muntean pentru coperta volumului este sugestivă: „Păsările îmi spun/ să fiu mereu/ în dragoste deplină” (din poemul „În timp”). Pasărea este un motiv care apare de-a lungul întregului volum, este un Logos reîntrupat și simbolizează natura, divinul, creația, libertatea, visul: „Fi-va flaut/ fi-va glas de pasăre,/ fi-va melodie divină” (din poemul „Flaut”).

Aș compara acest nou volum al poetului Ioan Mircea Corpodean cu o liniște scripturală, o carte-templu, o carte-poiană, în care timpul nerăbdător învață să aibă răbdare, și îl lasă pe om să simtă și să se întâlnească cu Dumnezeu în glasul fiecărei păsări, în atingerea ierbii. Dragostea, simplitatea și lumina sunt ghizii care ne călăuzesc în lectura acestei cărți comoară. Cititorul va învăța să găsească în sine, odată cu lectura acestei cărți, tot ceea ce are nevoie pentru a fi complet, pentru a înțelege că plinătatea își are izvorul în adâncul sufletului. Poetul Ioan Mircea Corpodean destupă acest izvorîn fiecare din noi. O lectură și o călătorie plăcută!  

Mara A. MUNTEAN

Foto: Mihai Ungvari (portret realizat de artistul Incze Dănilă)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *