Mănăștureanul redă cu emoție o pagină iconică de rezistență non-violentă din 1968, ilustrată de celebrul slogan „Până aici cu democrația… de aici încolo, Mănăștur!”, care a înfruntat brutalitatea comunistă.
În cele ce urmează, încerc să prezint relatările unui mănășturean, auzite cu mulți ani în urmă. Era în anul 1968, luna august, anul și luna în care Uniunea Sovietică a invadat Cehoslovacia, împreună cu alte țări socialiste. Deoarece Republica Socialistă România a refuzat să participe la invazie, ne așteptam, noapte de noapte, să fim următorii invadați. În țară era o stare de neliniște și de teamă. Se instituise starea de necesitate, de criză, sau de urgență. Nu știu cum au numit-o. Pe plan național au luat ființă „Gărzile Patriotice”, formațiuni populare de luptă, pentru a se duce un război total împotriva eventualilor invadatori. Toate instituțiile și întreprinderile aveau pază întărită. La Consiliul Popular al Municipiului Cluj (Primăria), unde lucram, noaptea era pază dublă, un salariat și un membru din Comitetul Executiv (Consiliul Local). Cum aveam „onoarea” de a fi și consilier municipal, tot a doua sau a treia noapte o petreceam la Primărie. În aceste condiții, am obținut cu greu aprobarea să plec la Băile Felix, pentru tratament medical.
Felixul era cel vechi, de pe vremea Mariei Terezia. Încă nu se construise nimic nou. Simțeam, și aici, aceeași stare de neliniște și de teamă, poate mai accentuată, datorită apropierii de Ungaria, țară care participase la invazia Cehoslovaciei. Era deja septembrie, vremea se răcise și, aproape tot timpul, cernea o ploaie măruntă de toamnă.
Articolul Legendă și rezistență locală la Cluj-Napoca. Până aici cu democrația, de aici încolo, Mănăștur! apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
