Acest film este regizat de Dániel Hevér şi îl prezintă pe Béla, un om deja în vârstă, care va fi dus de fiul lui la un cămin pentru vârstnici din cauza problemelor de sănătate. Béla nu vrea să se adapteze pentru că el vrea….acasă. Acolo o cunoaşte pe Zoé, o tânără care e obligată să lucreze în beneficiul comunităţii. Cu toate că ei sunt foarte diferiţi, cei doi încep să se înţeleagă din ce în ce mai bine pentru că petrec mult timp împreună având un punct comun: singurătatea. Béla este un om demn care are o vastă experienţă de viaţă şi care foloseşte raţiunea, empatia şi bunul simţ în situaţiile din viaţa lui.
Mesajele filmului sunt mai multe: lipsa timpului, nevoia de atenţie, adaptatea la noile situaţii, căldura umană, absurdul situaţiilor. Filmul m-a ajutat să văd acest aspect din perspectiva celor mai în vârstă, având acces la modul în care percepe Béla noua realitate în care este forţat să trăiască.
Este un film remarcabil la care oamenii ar putea merge pentru a vedea acest aspect dintr-o altă perspectivă pentru a devein mai empatici şi mai buni!
Șerban -Fluieraș Mihaela-Ioana
