Vremurile anilor 60 și performanța extraordinară a cuceririi Cupei României în 1965 de către U Cluj, Știința în acea vreme, au fost rememorate, pentru ziarul Făclia de Cluj, de singurul supraviețuitor al ecelei echipe de aur, Nicolae Szabo, ”un artist al mingii cu o viteză debordantă, care alerga precum o gazelă” în opinia marelui Remus Câmpeanu, într-un interviu acordat în exclusivitate.
”Vă spun sincer că n-am dat prea mare atenție Cupei României la începutul sezonului, cu atât mai mult nu ne gândeam că o să ajungem până în finală, darămite să și câștigăm trofeul. La acea vreme eram însă o echipă matură, jucam de ani de zile împreună și ăsta a fost, cred, secretul care ne-a dus până la urmă la această performanță. Eram o echipă formidabilă, atât în teren cât și în afara lui, în viața de zi cu zi. Era o atmosferă foarte plăcută între noi toți jucătorii, și mai aveam și un antrenor foarte înțelept.
Să știți că nu a fost o chiar așa mare surpriză că am cucerit Cupa în acel an. A fost un sezon extrem de exchilibrat, pe lângă Dinamo, care a și luat atunci campionatul, mai era CCA, care a devenit Steaua în 1962, mai erau echipe foarte bune Petrolul și Brașovul, noi desigur. Erau meciuri în care oricine putea câștiga. Un amănunt interesant pe care vreau să-l dezvălui e că atunci aveam în echipă nu mai puțin de șapte medici! Revenind la echilibrul acelui sezon, nea Angelo Niculescu, care era antrenor la Dinamo, spunea că adversarul cel mai de temut al echipei a fost chiar Știința Cluj, cum ne numeam atunci, care ne-a numit, și citez, o echipă foarte omogenă, cu jucători foarte experimentați și cu tineri foarte talențați.
Am ajuns fără emoții în finala cu Dacia Pitești, care-l avea în componență pe marele Dobrin, care s-a jucat pe stadionul Republicii, în nocturnă, cu 30.000 de spectatori în tribune. N-aveam nicio emoție că nu vom câștiga finala, mai ales că și în campionat îi bătusem și la Cluj, cu 5-1, și la Pitești, cu 2-1. Ne-am și așteptat să câștigăm și în finală pentru că eram o echipă formidabilă. Remus Câmpeanu a înscris primul gol cu un șut în vinclu de pe la vreo 30 de metri, iar în repriza a doua Zoli Ivansuc a făcut 2-0. Au mai înscris și ei un gol, și s-a terminat așa. A fost un meci în care am dominat total, s-a văzut o diferență mare între noi și ei, iar rezultatul așa strâns a fost cam mincinos
Articolul Nicolae Szabo, singurul supraviețuitor al echipei de aur din 1965: ”Am fost o echipă fantastică în care jucau, la un moment dat, șapte medici!” apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
